All posts by ivasorion

Ursula, fata lui James Bond

Desi prin anii ’60 in Romania circulau o multime de filme de actiune si spionaj ( ”Matt Helm” cu Dean Martin intr’un rol foarte inspirat dupa romanele lui Ian Fleming, “Coplan prend des Risques”, o adaptare dupa cartile de spionaj ale lui Paul Kenny, “Le Vicomte regle ses Comptes” dupa un roman de Jean Bruce, autor mult mai cunoscut pentru seria “OSS”, adica marele rival francez al lui Bond, seria “Fantomas”, un rasunator succes francez, fara sa mai punem la socoteala interminabila lista de filme sovietice, in care spionajul se afla la loc de cinste!…), in mod paradoxal, seria care a marcat puternic spectatorul de pe orice meridian al pamantului, “James Bond”, la noi a fost deliberat ignorata de cenzura. Fireste, unele romane ale lui Ian Fleming cu superspionul britanic mai circulau intr’un soi de circuit underground, dar care dintre romani nu tanjea sa muste din fructul oprit, respective filmele care nu aveau sa fie niciodata proiectate in salile din reteaua cinematografica curenta, inainte de 1989!?… Paradoxul este ca filmele cu James Bond nu sunt atat de antisovietice cum sustinea o propaganda subterana care circula printre cinefili. In filmele din aceasta serie dusmanul nr. 1 al umanitatii era S.P.E.C.T.R.E., o organizatie terorista hotarata sa santajeze orice guvern, indiferent de culoarea sa politica… In Bucuresti singura institutie care si’a permis sa incalce dispozitiile cenzurii a fost Cinemateca Romana, care a facut cateva proiectii “samizdat” cu o copie alb-negru a filmului “Thunderball”, un James Bond de zile mari realizat de Terence Young in 1965…

Mult mai tarziu, poate 40 de ani dupa premiera din 1962, aveam sa vad pentru prima data celebrul “Dr. No”, primul film din seria “James Bond” interpretat de Sean Connery. Intradevar, un film de actiune de mare clasa, realizat exclusiv de studiourile britanice (americanii vor intra in actiune mult mai tarziu, dupa ce personajul a inceput sa devina o mare afacere mondiala…).
40 de ani mai tarziu, aparitia Ursulei Andress din valurile albastre ale Marii Caraibelor, asemenea Venerei in tablourile lui Sandro Botticelli, avea sa fie la fel de senzationala ca in prima zi!…

…inceputul anilor ’60 a fost spectaculos pentru tanara actrita din Elvetia: aproape concomitent, avea sa joace ca partenera a lui James Bond- Sean Connery, Elvis Presley, Frank Sinatra si Dean Martin! Adica tot ce insemna mai atragator si mai cu prize la public in industria cinematografica mondiala!!!… Dupa cativa ani parcursi in viteza a 4-a, Ursula oboseste si incepe sa joace in filme de categoria B…

Haide sa ne bucuram insa ochii cu Ursula Andress, asa cum era ea in anii cand toata lumea o privea ca pe o zeita!…

Ursula, prima fata a lui James Bond!…

Jean Moscopol prin Mahala

            Prin anii ’80, cei care conduceau foarte onorabil singura casa de discuri din Romania, “Electrecord”, reusesc prin Dumnezeu stie ce manevre de culise sa’i abureasca pe responsabilii de la Consiliul Culturii si Educatiei Socialiste si sa obtina autorizatia pentru editarea unor albume, cuprinzand melodii din Bucurestiul de odinioara. Aparent, o initiativa fara dedesupturi politice si fara nicio miza destabilizatoare, daca ne gandim ca era vorba doar de cateva cantecele usurele si distractive, dintr’o epoca ce apusese de mai bine de 45-50 de ani… Si totusi, daca ai apucat sa traiesti cat de putin in “Epoca de Aur”, iti vei pune intrebarea cum de un cenzor a acceptat sa ridice chiar si doar cu un centimetru, groasa draperie ce acoperea un trecut pe care radio “Europa Libera” dar si “Vocea Americii” se intreceau in a’l prezenta in culorile cele mai roze pe care le’a vazut vreodata paleta unui pictor?… Ultimii ani inainte de lovitura de stat din Decembrie 1989, au fost cei mai cranceni ani pe care ii poate suporta o fiinta civilizata. Dincolo de absenta caldurii in calorifere, a gazului metan in aragaze, a electricitatii, a produselor alimentare pe rafturile pravaliilor… omul vertical trebuia sa indure si o lipsa aproape totala de informatii culturale: cinematografele si televiziunea aproape ca nu mai existau, editurile nu mai aveau curaj sa editeze un nou titlu, expozitiile de arte plastice nu mai erau altceva decat omagii aduse maretelor realizari si pupaturi in kur pentru cuplul presidential…
           In toata aceasta mlastina plina de miasme, aparitia a trei discuri pline cu muzica naiva si usurica a fost un adevarat miracol, care ii dadeau senzatia celui care le asculta ca visul urat s’a incheiat, apele s’au limpezit si primii nuferi au aparut pe luciul apei! Jean Moscopol, Cristian Vasile, Gion…
           Jean Moscopol sau “Noapte buna, Mimi”, “Mana birjar!”, “Da’mi gurita s’o sarut!”, “Tu nu mai esti a mea”, “Vrei sa ne’ntalnim sambata seara?”… Cine nu cunoaste aceste melodii sarmante?…

           Astazi si poate in zilele urmatoare, ma intorc la o veche iubire: Bucurestiul! Orasul plin de monumente uitate si prafuite, cu un Centru Vechi paduchios, pe care toata lumea se face ca nu’l vede desi orice primar gospodar ar fi mandru sa’l aibe in custodie… orasul plin de hartoape si gratare cu fleici si mititei mirosind a carne alterata… orasul impanzit de blocuri comuniste pe care nu le’ar mai reabilita nimeni daca la mijloc nu ar fi vorba de mari interese financiare…
          Din pacate, informatiile scrise si mai ales cele fotografice sunt extreme de putine. Noi, romanii am fost dintotdeauna foarte zgarciti cand vine vorba de conservarea imaginii spatiului prin care am trecut. Astfel, imaginile despre Bucurestiul de altadata sunt foarte putine si de calitate indoielnica. In unele cazuri, am fost nevoit sa recurg la aceleasi imagini pentru a putea sublinia o idee. Dispretul romanesc vizavi de informatie sau document este aproape proverbial. In timp ce la o comunitate din Germania de pilda, gasesti documente originale vechi de un mileniu, unele aparent nesemnificative (cum ar fi un certificat de nastere, unul de casatorie sau de deces…), la noi sunt declarate pierdute acte de o importanta uneori capitala!…

      Urmarind imaginile din Bucurestiul si Romania interbelica, nu ar fi rau daca ai face “click” pe urmatoarele linkuri; vei avea o surpriza placuta: “Vrei sa ne’ntalnim sambata seara“, “Mana birjar“, “Da’mi gurita sa’ti sarut“, “Nu vreau lacrimi, nici cuvinte“…

          Albumul “Jean Moscopol” cu o minunata coperta semnata de Valentin Sahleanu, un bun prieten, acum art director in Boston-USA…

         …am rascolit prin tot felul de arhive si am adunat toate informatiile care mi s’au parut ca ilustreaza cel mai bine starea de spirit transmisa de melodiile lui Moscopol…

         … nicio bucatarie fara peretar, pare sa fi fost deviza acelor timpuri!…

                       … Mie imi place sa cred ca uriasul “fenomen de balci” Mitu Gogea (sau Gogea Mitu) este cel care a inspirat in limba romana un nou cuvant; GOGEAMITEA, adica ceva urias, iesit din comun de mare… DEX explica etimologia cuvantului rascolind prin limba sarba (kódžamiti) sau bulgara (kodjamiti)… la randul lor, cei de pe Wikipedia sustin ca “Expresia „gogeamite”, atribuită persoanelor foarte înalte, nu își are originea în numele lui, ci dimpotrivă, “numele de scenă” primit la circul Globus este în directă legătură cu cuvintele “cogeamite” sau “gogeamite” care provin – conform DEX-online – din sârbo-croată ( kódžamiti ) sau din bulgară ( kodjamiti )”… Mie mi’au placut intotdeauna legendele urbane, cu miros de bere statuta si mititei fezandati, cu barfe de mahala si un aer totalmente kitsch… Asa ca prefer variant de Dragaica a uriasului nemaivazut care a lasat asistenta cu gura cascata!…

…”Caci tot ce’i romanesc nu piere, Si nici nu va pieri!”…

Oceanul in Flacari !

Omul dovedeste o imaginatie debordanta atunci cand se afla in cautarea unei arme sau a unui teren pe care ar putea sa’si infrunte cu succes inamicul, caci din pacate momentele de pace si acalmie au cam ocolit lumea, chiar din primii zori ai umanitatii. Pe pamant, pe ape, sub pamant, sub ape, in aer, in arene, in spatial cosmic, in spatiul virtual… orice element l’a inspirit pe Homo Sapiens, reusind de fiecare data sa’si depaseasca precedentele inventii distructive, ca forta dar si ca fantezie. Ce drum urias a fost strabatut in numai 100 de ani, din 1903 cand fratii Wright au efectuat cel dintai zbor motorizat controlat cu un avion, pana la avioanele supersonice de lupta, “invizibile” si dotate cu suficient armament ca sa poata distruge orice asezare umana, indiferent de dimensiuni!…
Marile Puteri de astazi incearca sa indrepte conflictele viitorului spre zone clar delimitate, in care sa actioneze arme inteligente iar implicarea omului sa fie redusa la maxim. Toti am fost de curand martori la un astfel de razboi in fosta Iugoslavia, cand combatantii sarbi nu prea au avut ocazia sa’si priveasca inamicul american in ochi. Un razboi in care computerul are un rol determinant, fara medierea sa aparatele si armele moderne devenind neputincioase. Dar chiar si in conditiile in care computerele functioneaza optim, asa zisele “bombardamente aplicate cu precizie chirurgicala” s’au dovedit de atatea ori doar o legenda razboinica, clocita de propaganda militara. Este notorie eroarea de calcul, cand in timpul unui bombardament “inteligent” la Belgrad, in locul obiectivului ales a fost lovita Ambasada Chinei!…
Necazul este insa altul, pentru creatorii de arme sofisticate si foarte scumpe: de cele mai multe ori, inamicul pe care trebuie sa’l infrunte nu a auzit de ultimile inventii in materie de arme si poarta un razboi murdar, la fel ca acum 100 de ani, cu bate, arme albe, Kalasnicoave, pietre si cocteiluri Molotov… Vezi Somalia, Afganistan…

Astazi, cateva SUBMARINE…

“Buck Danny”, seria imaginata de Charlier si Hubinon… Din cele 40 de albume pe care le’au facut impreuna, actiunea primelor 6 se petrece in Pacific, in timpul celui de’al Doilea Razboi Mondial. Desi ca desenator este acreditat numai Hubinon, in aceste peste 300 de planse toate masinile de razboi, submarine, avioane, distrugatoare, portavioane… au fost desenate de Charlier, scenaristul seriei, el insusi un desenator foarte minutios!…

…interiorul unui submarin desenat de Uderzo in “Aventurile lui Michel Tanguy”, pe un scenariu de Charlier…

“Jo, Zette & Jocko”, cealalta serie a lui Herge…

“Tintin” si minisubmarinul inventat de profesorul Tournesol…

Franquin, Spirou si minisubmarinele!…

…un submarin german in “Corto Maltese” de Hugo Pratt…

… cateva PORTAVIOANE…

… in zorii unei zile acum 70 de ani, de pe cateva portavioane japoneze se pregateste lansarea celei mai mari operatiuni aeriene de pana atunci…

…  avioanele sunt pregatite…

… semnalul asteptat…

…Pearl Harbour…

…Franquin si portavioanele, in Spirou…

…CRUCISATORUL Potemkin, celebrul film al lui Eisenstein din 1925…

… DISTRUGATOARE japoneze in “Buck Danny”…

…Herge…

…Tintin si pericolul de pe marile indepartate!…

…Traficantii de “lemn de abanos” in “Tintin” de Herge…

… Cheret si primul sau succes, inaintea lui Rahan: “Bob Mallard”, o serie despre aviatori si despre tot felul de aparate de zbor, o banda desenata plina de actiune. Aici, un duel intre un elicopter si un HOVERCRAFT!…

…aparent un IAHT de placere in realitate, iadul pe pamant: “Bernard Prince”, globe-trotter-ul lui Greg & Hermann, reuseste sa transforme un IAHT intr’o arma mortala!…

…Prince atrage nenorocirile cum mierea aduna mustele: in imaginea de mai sus, IAHTUL mare si elegant va mai rezista pret de vreo cateva imagini, dupa care va sari in aer!…

…Aparent un IAHT tot pentru placere, in realitate Corto Maltese strabate marile si oceanele planetei pentru a intra in cele mai complicate incurcaturi!…

… Puiu Manu, “Speranta” si o multime de necazuri pe marile planetei!…

Pe Urmele Corabiei Fantoma…

        

     Daca ai citit cele 2 articole anterioare, chiar si pe diagonala, desigur ca vei simti nevoia sa pui o intrebare fireasca: “Sa presupunem ca sunt de acord cu toate concluziile tale, ca romanu’ nu prea a avut ocazia sa fie frate decat cu codru’, unde se putea piti ca lumea, iar cu marea si valurile nu prea s’a impacat!…  Dar atunci, de unde a aparut imediat dupa 1989 o adevarata Armada numarand 400-500 de nave, o uriasa flotila pe care nenorocitii au dat’o la topit?!!??”…
     Este o intrebare tulburatoare caci raspunsul nu poate fi decat unul singur si in randurile urmatoare voi incerca sa’l dau. Majoritatea informatiilor le’am adunat de pe Wikipedia ro. iar singurul meu merit este ca le’am pus cap la cap si am transformat niste date statistice amarate intr’o informatie politica, foarte importanta pentru orice roman care are curajul sa’si mai scoata din cand in cand capul dintre zidurile intre care s’a izolat…
    La 23 August 1944 Romania nu mai asculta ordinele Maresalului si intorcea armele impotriva aliatului german. Daca a fost bine sau rau, nici astazi nu s’a gasit un istoric competent si credibil sa  traga o concluzie (domnule Cioroianu, sunteti un istoric iar “statura” dvs. nu o puteti decide decat voi insiva!… am inteles ca pozitia verticala nu este intotdeauna confortabila, dar cat de bine se vede de acolo lumea!…).  Sunt tot felul de dezbateri si mese rotunde pe la posturile T.V. in care se fac pariuri nerusinate despre soarta Romaniei daca Maria Sa nu l’ar fi abandonat pe Maresal. Cert este ca Romania luand aceasta decizie, a intrat automat in umbra Marelui URSS, vorba lui Nicu Covaci.
    Nu este nici Momentul dar nici Imprejurarea cea mai potrivita ca sa clevetim ca niste tate despre oportunitatea sau nenorocirea de a fi vecin cu URSSul din taiga. Asa ca, cel mai bine este sa las cifrele sa vorbeasca, caci un contabil ( daca nu e corupt, pervers sau rau voitor ) ne poate fi de mare ajutor…
     La 14 iulie 1945 in Romania se infiinta “SovRomTransport”, o societate comerciala sovietica-romana avand drept obiectiv exploatarea resurselor si a mijloacelor legate de navigatia fluviala, dar si maritima de care dispunea Statul Roman, scopul fiind plata despagubirilor de razboi pretinse de URSS. Mijloace?… Pai care mijloace, caci ocupantul sovietic reuseste cu mare greutate sa identifice 16 vase de linie, din care confisca 14, lasandu’ne in exploatare numai 2, cele mai prapadite…
    Cifrele din Wikipedia ro. vorbesc, eu doar dau copy-paste… Se poate presupune ca mai existau ceva BARJE, SLEPURI, BARCI si PLUTE, dar grosul era constituit din cele 16 nave!!!…
    Atunci inseamna ca partidele politice “reactionare” (cum le numeau istoricii comunisti ), aflate la putere inainte de 1945 nu au fost in stare sa doteze Romania timp de o jumatate de veac, decat cu o flota maritima comerciala de numai 16 nave!!!
    Pai atunci nu se poate trage decat o singura concluzie, dureroasa si dramatica: diferenta de la 16 pana la 400-500 de nave nu a putut sa apara decat in cei 44 de ani de comunism care au urmat!!! Adica intr’o perioada pe care ne stergem picioarele mai ceva decat o facem pe presul de la intrare!…
    M’as simti mult mai linistit daca o persoana informata ( si nu de la Securitate, Serviciul “Informatii”!…) mi’ar explica competent cum devine cazul cu sistemele astea, Capitalism-Comunism!

    Pana voi avea raspunsul, haide sa aruncam impreuna o privire peste alte nave pitoresti…
   Primele 2 imagini sunt extrase din “Le Moine Fou”, celebra serie cu arte martiale a lui Vink si din “Buck Danny”, o serie imaginata de Charlier si Hibinon…
    
    

    JONCA asiatica… Desenata de William Vance…

       … de Milton Caniff, in “Terry and the Pirates”…

        … de Hermann, in “Bernard Prince”…

        …si de Franquin, in aventurile lui Spirou…

     

       STEAMBOAT-ul sau vaporul cu aburi…

         …Steamboat in “Show-Boat”, filmul musical al lui George Sidney din 1951…

        …si “Mississippi”, un film cu marele comic W.C. Fields si Bing Crosby, adica celebrul crooner din anii ’30, cel care a interpretat pentru prima data melodia cea mai cantata din toate timpurile: “White Christmas”!…

    magnificile desene ale lui forton

      “Teddy Ted”, Roger Lecureux & Gerald Forton:  un Steamboat pe Mississippi…

        Un Steamboat in “Aventurile lui Jim Cutlass”, o alta experienta semnata Charlier- Giraud…

        “Loup Noir” de Jean Ollivier & Kline…

         Maiestria lui Morris: Steamboats in Lucky Luke!…

          Hugo Pratt si “Corto Maltese”: Un Steamboat pe Amazon!…

          Marile PACHEBOTURI… In “Gil Jourdan” de Maurice Tillieux…

          “La France” sau transatlanticul mandria Frantei in anii ’60!… Aici, un extras din “Ric Hochet” de Duchateau & Tibet…

           Un Pachebot din seria “Tif & Tondu” de Will si Rossi…

         Herge, “Jo, Zette & Jocko” & un mare Pachebot, escortat de un crucisator…

            Un obicei mafiot: Un Pachebot, ancorat in apele international si transformat intr’un cazinou!… “Sammy” de Cauvin & Berck

Acei Matrozi Minunati si Masinariile lor Plutitoare

          Cu cateva decenii in urma, Sandu Florea impreuna cu complicele sau dintotdeauna, scriitorul Radu Theodoru puneau la cale un proiect B.D. foarte ambitios: o serie de albume de banda desenata, avand drept erou un capitan moldovean de corabie, un corsar aflat in slujba Mariei Sale (?), care baga spaima in sufletele celor care navigau pe Marea Neagra!… Un subiect si un erou mai mult decat incitant! Povestile se doreau a fi pline de aventuri dar si istorice, caci fara o premiza educativa seria nu avea nicio sansa sa primeasca O.K.-ul de la Consiliul Culturii si Educatiei Socialiste. Proiectul a fost acceptat fara prea mult entuziasm de niste tovarasi, care nu au sesizat insa un mic inconvenient: atat Tara Romaneasca dar si Moldova nu posedau decat cunostinte sumare despre navigatia pe mari!… Tara Romaneasca nu avea iesire la Marea Neagra decat prin gurile Dunarii (Dobrogea a intrat in componenta Imperiului Otoman la inceputul sec. XV si a fost retrocedata de abia dupa Razboiul de Independenta, in 1878… aceasta stare de fapt explica absenta unor fortificatii si a unor porturi puternice in Evul Mediu, in zonele unde acest lucru era posibil: Tomis-Constanta si Callatis- Mangalia…)… La randul ei, Moldova avea 2 cetati importante: Chilia pe bratul stang al Dunarii si Cetatea Alba, la Marea Neagra, porturi fortificate care ar fi putut sa dezvolte o oarecare traditie marinareasca daca istoria zbuciumata a intregului tinut nu ar fi plasat cele doua cetati sub autoritatea Imperiului Otoman incepand cu sfarsitul sec.XV, iar apoi, la inceputul sec. XIX, devenind parte din Imperiul Rus.
         Experienta marinarilor din tarile romane se limita la navigatia pe Dunare sau la transporturile comerciale pe ruta Braila sau Galati- Constantinopole, transporturi asigurate de nave cu panze.      
         Deci, probabilitatea unor corsari moldoveni pe Marea Neagra este din pacate aproape nula.
         Absenta unui interes de masa pentru calatoriile pe mare si lipsa unor navigatori cu experienta  au afectat din greu si vocabularul: termenii de specialitate legati de “anatomia” unei corabii ca si expresiile folosite in raporturile de munca dintre matelotii ce munceau pe un vas cu panze, sunt extrem de sarace, reduse la un minim necesar.
        
         Nostalgia “drumurilor fara praf ” si a orizontului ce se scalda in valuri a incalzit insa fantezia oricarui roman cu sange cald, cu lexic sau fara lexic in dotare. Fara sa am intotdeauna habar care era denumirea exacta a navelor pe care le urmaream in filme, benzi desenate sau in romanele palpitante ale copilariei, dorinta de duca a fost intotdeauna prezenta si ce mijloc de evadare mai romantic decat o corabie, ar putea imagina un tanar cu mintea infierbantata?…
         Astazi, am selectionat o serie de imagini din film si B.D. infatisand in toata splendoarea lor GALERELE din Antichitate, DRAKKAR-ele vikingilor si CORABIILE cu PANZE.

         Primele GALERE sunt din “Ben-Hur”, magnificul film din 1959 al lui William Wyler cu Charlton Heston in rolul titular…

    

      O GALERA din “Thorgal”, seria dezvoltata de’a lungul anilor in revista “Tintin” de Van Hamme si Rosinsky…

            Pantecele unei GALERE, cu sclavii incatusati vaslind in cadenta tobelor…

          Un gag genial din “Asterix”: Satul lui Asterix & Obelix pleaca in calatorie in Grecia pentru Olimpiade, ca sa faca GALERIE echipei din Galia. Mijlocul ales pentru a strabate marile? O GALERA, bineinteles! Cand esti turist nu tre’ sa te plangi de conditiile pe care ti le asigura agentia de voiaj, mai ales atunci cand nu ai citit cu atentie contractul!…

    

         Ca de obicei, Goscinny & Uderzo sunt geniali!…

         “The Vikings” si DRAKKAR-ul lor, adica o mare realizare cinematografica a lui Richard Fleischer din 1958, cu Kirk Douglas si Tony Curtis in rolurile principale!…

           …si un DRAKKAR din Aventurile lui Asterix…

           Harold Foster si eroul sau mitic, Prince Valiant: poate cele mai sublime imagini pe care un artist le’a imaginat vreodata in banda desenata!…

       Eduardo Coelho sau fabulosul desenator portughez, mult mai cunoscut drept Martin Sievre si devenit celebru prin eroii pe care i’a desenat de’a lungul timpului in toate revistele ed. Vaillant. Influenta pe care Foster a exercitat’o asupra sa este evidenta dar talentul sau iesit din comun ii asigura un loc aparte in istoria B.D. …

          Insa poate cel mai documentat, minutios si talentat desenator de CORABII de orice tip ramane Victor Hubinon. Intai in biografia romantata “Surcouf”, iar mai apoi in “Barbe Rouge”, Hubinon ne incanta de fiecare data privirea cu elegantele sale nave cu panze, alunecand pe apele oceanelor, ca’ntr’un balet tacut… Urmareste primii “pasi de dans” ai Maestrului!…

          “L’Epervier” o serie plina de CORABII cu panze, imaginata de Pellerin…

       “Les Passagers du Vent” de Bourgeon, o mini-serie de 5 albume, un fel de telenovela inteligenta a carei actiune se desfasoara pe vremea cand oceanele erau brazdate de marile veliere…

    Paul Gillon si “Jeremie”, un personaj care din pacate nu a facut prea multa umbra in paginile revistei “Pif Gadget”…

      Cezard, unul dintre cei mai grozavi desenatori B.D. ! Din pacate, era un scenarist mediocru, astfel incat povestile sale cu greu mai pot fi urmarite astazi… Raman insa incredibilele sale GALIOANE, mult mai interesante decat cele din realitate!…

 

Barca pe Valuri Pluteste Usor

  

                      LACUL

                 “Lacul codrilor albastru
                Nuferi galbeni îl încarca;
                Tresarind în cercuri albe
                El cutremura o barca.”…
suspina in 1876 Eminescu, patruns de fiorul primei iubiri…
        De la prima scena dintr’un tablou romantic al unui pictor englez pana la cea de’a doua imagine extrasa din “Prince Valiant”, adica celebra serie de banda desenata a lui Harold Foster, e-o cale-atat de lunga!… Despartite in Timp de peste 1300 de ani, cele 2 scene atat de ireconciliabil diferite au totusi un numitor comun: BARCA! Adica acea mica ambarcatiune fara punte, avand doar cateva stinghii solide pe post de banci, pentru vaslasi.
       Barca sau celula de baza a oricarei flote navale care se respecta… Barca sau cam tot ce a mai ramas din respectabila flota navala romaneasca! Daca s’ar face un recensamant responsabil, in toata Romania mai pot fi contabilizate cateva sute de barci, aceasta cifra incluzand si ambarcatiunile din Cismigiu, cele de pe lacu’ Vidraru si lotcile lipovenilor din Delta, prea prapadite pentru a interesa vreun investitor strategic!… 
       Din flota de care dispunea Romania in urma cu vreo 20 de ani s’a ales “praful”, o flota care asigura Romaniei o pozitie importanta in randul tarilor cu iesire la mare si o independenta deloc de neglijat. Romania detinea o mare flota maritima comerciala insumand peste 300 de nave ( incluzand uriase petroliere ), ce strabateau toate oceanele planetei sub pavilion romanesc si facand carausie pentru oricine avea nevoie si …dare de mana! O alta flota foarte importanta era cea de pescuit oceanic ce era constituita din peste 100 de pescadoare si o duzina de nave frigorifice “Polar”: Romania era capabila sa strabata oceanele lumii, navigand in apele internationale, iar aceste adevarate fabrici de conserve de peste produceau non-stop si cu un pret absolut competitiv haleala pentru cei din tara dar si pentru export! Fireste, concurenta nu privea deloc cu ochi buni aceasta antrepriza la nivel national, care’i priva de 20.000.000 de hamesiti, fara sa mai punem la socoteala alte jde’ milioane de clienti occidentali “furati” de firmele romanesti! Astfel, atunci cand ocazia s’a ivit (respectiv “Revolutia” din decembrie “89), concurenta externa a intins putin un picior, suficient cat sa’ntinda pe burta toata flota romaneasca. Cateva tabloide au latrat ca flota comerciala si cea oceanica romaneasca nu erau de fapt decat o gramada de fier vechi, buna doar de vandut la kg. in Turcia, o tara care a acceptat cu darnicie sa preia “gunoaiele” noastre. Intr’un timp record si cu ajutorul unor cozi zdravene de topor (pe care Justitia trebuie neaparat sa le arate cu degetul, caci o astfel de crima nationala nu ar trebuie sa fie prescriptibila!), flota romaneasca a fost data la topit. Din cele 400- 500 de nave astazi mai navigheaza sub pavilion romanesc doar… 5!!! Frate, nu’i asa ca’ti vine si tie sa pui mana pe Nagant si sa executi foc deschis in sleahta care se face ca ne conduce de vreo 23 de ani?…
        Astazi, in Romania chiar si amarata de barcuta cu vasle este o jucarie pe cale de disparitie Randurile pe care le’nsir aci sunt de fapt un strigat disperat si un semnal de alarma adresat tuturor celor care le pasa. Dragii mei, am militat impreuna pentru salvarea Huhurezului de deal… a Pitpalacului cu gusa aurie… a Popandaului de Baragan… a Homosexualilor si a Lesbienelor… a Mistretilor ucisi fara mila de Tiriac si mostenitorul Grupului Porsche… am militat pentru ghiozdane mai goale in spinarea kinderilor nostrii trimisi la scoala dar si pentru mintisoare mai despovarate de luciditate!
        Haide sa mai facem un ultim efort pentru protejarea celor din urma barcute din Romania. Sa le declaram monumente nationale! Mai ales salupele si iahturile de lux ale alesilor, adica ale celor care au vanat acum 20 de ani, fara discernamant, uriasii LEVIATANI care strabateau candva oceanele, ca niste animale mandre si libere!…..
       
         Si apropo de barcuta, un banc vechi, antic si de demult Cand a fost construit Canalul Dunare-Marea Neagra, Bula s’a gandit sa faca o poezie, ca doar tot romanu’ s’a nascut poet, ce mama ei de treaba!, asa ca a pus mana pe condei si a trantit o rima potrivita: “S-a facut canalizare/De la Dunare la mare/Sa se plimbe cu barcuta/Ceausescu si Lenuta”…. Numaidecat, cei de la Securitate il umfla pe Bula si-l duc la gherla, unde’i pun lumina’n ochi si’l descos despre talentele sale.Baiat istet, Bula intelege cum devine cazu’ si schimba pe loc textul: “Au facut un canal mare/De la Dunare la mare/Ca sa mearga cu vaporul/Ceausescu cu poporul!”

         Rahan si barcile impletite din papura…  

              …mult mai tarziu, aceeasi tehnica de fabricare a barcilor in “Dr. Justice”, minunata serie a lui Jean Ollivier & Carlo Marcello,  aventuri care au luminat tineretea cititorilor revistei “Pif Gadget”…

       “Ra II” sau barca impletita din trestie si papyrus dupa metodele traditionale din Egiptul Antic, cu care navigatorul si aventurierul norvegian Thor Heyerdhal a incercat prin anii ’50 sa traverseze Atlanticul, dorind sa demonstreze ca locuitorii din antichitatea bazinului mediteranean au descoperit cu mult inaintea lui Cristofor Columb, Americile!…

         O alta barca din Grecia antica…. “Alix”, o serie de Jacques Martin care a aparut in defunctul saptamanal “Tintin”…
 

          O barca de pe apele tulburi ale Tigrului… “Nasdine Hodja” de Roger Lecureux & di Marco… Aventurile lui Nasdine au aparut din 1947 pana prin 1973 in revista “Vaillant”, apoi “Pif”…

      “Jeremie”, o serie de numai 160 de pagini, magnific ilustrata de Paul Gillon pentru revista “Pif Gadget”… Din pacate, scenariile erau destul de traditionale, deci cu un impact redus la noua generatie…

         In “Aventurile lui Tintin” imaginate de Herge, capitanul Hadock afla de intamplarea nefericita prin care a trecut un stramos de’al sau…   

       O barca in “Aventurile lui Barbe Rouge”… Charlier & Nubinon

      O piroga pe un afluent al Amazonului… Spirou & Fantasio, fericitii vanatori care l’au capturat pe Marsupilami, desenati de un Franquin inca la inceput de drum…

          Un alt model de barca: CANOE! Aici, extrase din “Prince Valiant”, seria lui Hal Foster… Printul din inghetatele tari nordice descopera Canada…

    Davy Crockett, personajul plin de umanitate imaginat de Jean Ollivier si Kline pentru revistele editurii Vaillant…

         Pentru “Pif Gadget”, aceeasi echipa continua dupa 1969 descoperirea Westului Salbatic in “Loup Noir”…

       “Plume au Vent” sau continuarea aventurilor lui “Masquerouge” in America… Cothias & Juillard

      Ouampah Pah si canoele: Goscinny & Uderzo cu o “zi” inainte de Asterix!

          Asterix si Obelix au descoperit America si minunile sale: curcanul (les “glou-glou”), pieile rosii si canoele…

          Pluta este probabil stramosul barcilor de tot felul…
          O pluta pe Mississippi… Lipsesc doar Tom Sawyer si Huckleberry Finn… sau poate sunt si ei pe aproape?…

        O pluta in “Aventurile lui Rahan”…

         Plutasii de pe Bistrita…

        Plutasii din “Nosferatu”, carand pe Bistrita cosciugele cu pamantul stramosesc in care’s duce veacul vampirul!…

            O pluta din “Toate Panzele Sus!”, minunatul roman pentru copii si tineret al lui Radu Tudoran, adaptat in banda desenata de Puiu Manu…

       O pluta din “Prince Valiant”…

 

        Piratii din “Asterix”, ca de obicei “loosers”…

          …si “Le Radeau de la Medusa” de  Theodore Gericault, originalul pastisat de Goscinny & Uderzo…

            O pluta in “Aventurile lui Barba Rosie”…

          Tintin si prietenii sai in mijlocul oceanului…

Un Final Fericit

            Exista unele filme sau carti care’si concentreaza tirul asupra spectatorului sau cititorului in ultimile secvente, astfel incat acesta, bulversat de intorsatura pe care o ia povestea la final, ramane complet groggy in fotoliu sau. Vrei cateva exemple? Pai, cel dintai si cel mai rascolitor a fost finalul de la “Planet of the Apes”, filmul din 1968 al lui Franklin J. Schaffner cu Charlton Heston… O adaptare foarte inspirata dupa un roman de Pierre Boulle, rezultand o opera cinematografica aflata ca valoare cu mult deasupra sursei literare. Scena cu comandantul Taylor descoperind ce a mai ramas din Statuia Libertatii, ingropata in nisipul plajei este antologica si poate fi citata in orice academie de film drept un model de montaj inspirat… In literatura, exemplul cel mai celebru care’mi vine in minte este romanul Agathei Christie, “And Then There Were None” (“Ten Little Niggers”) sau “Zece Negri Mititei” cum este cunoscut in Romania… Este unul dintre cele mai bine scrise romane politiste, in care clasicei intrebari  ”Cine este criminalul?” scriitoare ii da raspunsul doar in ultimele pagini, anuland eforturile chiar si ale celui mai perspicace cititor, amator de enigme!…

           Banda desenata in general, nu a aspirat niciodata sa creeze ”Marele Final”, adica acea secventa memorabilia care sa rascoleasca constiintele micilor cititori. Aceasta lipsa de ambitie este insa motivata… Dincolo de Ocean, in USA, benzile desenate cu “va urma”, indiferent ca apareau intr’un strip cotidian sau intr’o plansa in suplimentul de dumunica, nu aveau niciodata un inceput si un sfarsit foarte net, obligand in acest fel cititorul sa nu renunte la personajele sale favorite.
           In Europa, problema era alta. In momentul in care un album dintr’o serie incepea sa fie publicat intr’o revista in foileton, de obicei o plansa sau doua pe saptamana, scenariul nu era definitivat iar autorii habar nu aveau cum se va termina povestea, cu atat mai putin erau capabili sa se gandeasca la “Marele Final” (este de mare notorietate felul in care Jean-Michel Charlier, autorul seriei “Blueberry” si “Barbe Rouge”, printre altele, transmitea telefonic desenatorului textul unor planse, pe care acesta era obligat sa le termine peste noapte, pentru a fi predate in timp util la redactie!)!… Incepand cu Herge (“Tintin”), continuand apoi cu Jacobs (“Blake & Mortimer”) si cu Charlier, europenii au luat si ei exemplul autorilor americani si au inceput sa lungeasca o poveste pe parcursul a mai multor albume. Cel mai “vorbaret” ramane Charlier, care reuseste sa intinda o aventura a lui Blueberry pe parcursul a 10 albume si aproape 18 ani de munca! Din cate stiu eu, in B.D. europeana nu prea exista “Marele Final”, autorii si cititorii multumindu’se de obicei cu cate un suspence bine dozat, daca povestirea urma sa se continuie in urmatorul volum…

           Si totusi, in Europa cativa autori au reusit sa personalizeze finalul albumelor lor. Astfel, Rene Goscinny impune de’a lungul anilor in 2 dintre seriile pe care le’a dezvoltat, un mecanism narativ ce va intra in constiinta cititorilor.
            In 1947 Morris, un desenator Belgian imagineaza un cowboy grasut si deloc simpatic, Lucky Luke, care strabate Westul salbatic impartind dreptatea pe ambele maluri ale lui Rio Pecos. Atunci cand Rene Goscinny se apuca sa scrie scenariile acestei serii,adica dupa primele 9 albume, ”Lucky Luke” incepe sa devina un altfel de erou iar universul sau se imbogateste cu personaje pitoresti.
            Goscinny este cel care inventeaza, printre altele, leitmotivul din final,cu Luke disparand in zare spre soare apune si fredonand aria de acum celebra “I’m a poor lonesome cow-boy and a long way from home…” … Seria “Lucky Luke” se apropie astazi de 80 de volume, cateva fiind facute de alta echipa, dupa decesul lui Morris din 2001.

            Din cele 80 de albume, am selectat ultimul cadru din cateva albume “Lucky Luke”. Intr’un zbor grabit de 17 vigniete, trec peste 55 de ani si o cariera remarcabila…

             Pentru prima data, versurile intregului cantec, compus de Claude Bolling pentru cel dintai desen animat de lung metraj destinat marelui ecran, “Daisy Town” din 1971…

              Rene Goscinny a inteles foarte repede lectia lui Mark Twain, pe care acesta o impartea cu darnicie in toate conferintele pe care le tinea de’a lungul si de’a latul Americii: “O gluma oricat de proasta ar fi ea, prin repetarea ei cu obstinatie, reuseste sa devina o gluma buna  iar publicul va rade la ea!”. Dupa experienta reusita cu Lucky Luke, Goscinny reia acelasi mecanism in finalul aproape fiecarui album “Asterix”. Aventurile lui Asterix, Obelix & Idefix se termina cu un banchet monstrous in poiana de la marginea satului! Goscinny secondat de Uderzo ( si el un gagman foarte fin ), inteleg ca este cazul sa transforme in permanenta poanta finala. Astfel, de fiecare data apar situatii noi, oarecum dictate de povestea care tocmai s’a incheiat, dar impresia generala este ca cititorul asista la acelasi ritual…

        Franquin a fost un grafician exceptional, dublat de un mare creator de banda desenata. El era deopotriva capabil sa conduca o echipa pentru realizarea unui proiect, dar si sa realizeze de unul singur capodopere care au marcat ce’a de’a 9-a arta. Cuvantul “FIN” este aproape de fiecare data personalizat, in functie de story-ul pe care l’a dezvoltat in plansele anterioare…

              Herge, Tintin & Milou… Cuvintele sunt de prisos…

        Jean Tabary a fost un mare povestitor, poate cel mai important care a lucrat in ograda revistei Vaillant- Pif!… El intotdeauna a stiut sa integreze deopotriva baloanele, onomatopeele si orice text auxiliar in plansele sale. Gloria sa avea sa vina insa cu “Iznogoud”, o serie pe care avea sa o dezvolte pe un scenariu de Rene Goscinny…

Doar o Privire, in treacat…

           Daca in “Ochiul Magic” am privit drept in ochi vedetele de altadata, cele care ne’au fascinat candva si continua sa o mai faca si acum din minunatele lor filme, astazi poate ne aruncam impreuna inca o data privirea scrutatoare spre arta grafica narativa , cautand similitudini care au apropiat cele doua arte: Cinematografia si Banda Desenata. Desi era primul nascut, comics-ul avea sa piarda curand initiativa in favoarea ”fratelui” mai mic, Filmul. Cea de’a 7-a arta, Cinematografia, intelege intr’un timp record ce potential pragmatic avea in dotarea sa nativa si se organizeaza. Fiind o forma de arta foarte dependenta de capital (si aici e vorba de bani muuuuulti!…),  Cinematografia se “aduna” in cateva nuclee ce vor genera capodoperele ce vor constitui incet si cu rabdare, Istoria Filmului: Hollywood in Statele Unite, Cinecitta in Italia, Bollywood in India ( de fapt, “Filmalaya” cum ii spun localnicii, o cetate a filmului unde se produc anual peste 200 de pelicule!!!, langa Mumbai sau Bombay, cum il cunoastem noi, europenii!), in Franta, Germania si in…Romania: studiourile Buftea, care in ”Epoca de Aur” produceau peste 24 de filme de lung metraj pe an!…
           Urmand exemplul ”fratelui” mai mic, cel care a reusit, Banda desenata intelege si ea ca trebuie sa se organizeze si sa capete un statut official. O recunoastere publica inseamna putere si o rampa de lansare. In Statele Unite, comics-urile sunt foarte curand luate sub aripa lor protectoare de marile Sindicate din presa. Partea buna este ca aceste ”sindicate” vor asigura o difuzare la nivel national dar si international a celor mai importante productii. Astfel, in perioada de aur a Americii (adica dupa Marea Recesiune si pana in perioada razboiului din Vietnam, conflictul ce avea sa declanseze “Revolutia Underground” sau acea miscare ce va topi idealul numit “Visul American”), serii B.D. importante cum ar fi “Prince Valiant” sau “Flash Gordon” erau difuzate in peste 300 de periodice, numai in U.S.A.! Recordul mondial absolut este detinut de o serie complet tampita, “Peanuts” de Charles Schulz, un evreu American care reusea prin intermediul sindicatelor de presa, sa’si publice fiecare strip din seria sa in 2.600 de publicatii din 75 de tari si in 21 de limbi, cum ne informeaza Wikipedia!… Partea proasta este ca incet, sindicatele si avocatii reusesc sa’si adjudece o buna parte din titlurile B.D., lasand autorii pe marginea drumului: Milton Caniff este nevoit sa renunte la marele sau success “Terry and the Pirates”, Alex Raymond abandoneaza “Flash Gordon”…
                 In Europa de west, seriile de B.D. sunt protejate de marii editori, specializati in banda desenata. Fiecare dintre ei editeaza si o revista care este un fel de barometru ce sondeaza opinia publica. In functie de cota pe care un personaj B.D. o atinge intr’un sondaj facut printre cititori, editorul sporeste tirajul albumelor sau promoveaza mai bine respectiva serie. Astfel, Dupuis editeaza in Belgia revista “Spirou”, Lombard publica revista “Tintin”, Dargaud scotea candva in Franta “Pilote”, Casterman- “A suivre”, Glenat- “Circus” & “Vecu”, Soleil- “Lanfeust”, Vaillant- “Pif”…
                 Haide sa privim inca o data in ochi eroii de hartie, cei care ne’au tinut cu sufletul la gura in copilarie si mult mai tarziu, de fiecare data cand la lumina unei veioze confidentiale rasfoiam revistele si albumele prafuite de care faceam rost cu atata truda…

      
              “Blueberry”, o serie mitica de Jean- Michel Charlier & Jean Giraud… O pleiada de personaje remarcabile: Blueberry himself, Chihuahua Pearl, Angel Face…

                  
                

             
           “Jim Cutlass”, cealalta serie western a cuplului Charlier & Giraud si ingropata de Jean Giraud in cateva albume, dupa moartea scenaristului. Un desenator exceptional, Giraud este perfect nul, atunci cand vine vorba de scrie un scenario
      

             Jodorowsky este un scenarist “cult” in Franta. Orice asterne pe hartie si apoi este adaptat in banda desenata e musai sa fie genial. Este foarte adevarat ca QI sau este cu multe etaje deasupra celor mai multi dintre confratii sai, dar asta nu inseamna ca tre’ sa inghiti pe nemestecate orice produs marca “Jodo”! Seria Incal-ului a demarat cu foarte multi ani in urma in revista “Metal Hurlant”, ca o prelungire a unei scurte povestiri de Dan O’Bannion (scenaristul care avea sa inchipuie primul “Alien”, cel regizat de Ridley Scott!), o banda desenata ilustrata de Moebius, adica acelasi artist care se va ocupa si de cele 6 volume “Incal”. Aceasta serie demareaza ca o poveste politista galactica, ceva in genul Philip K. Dick, dupa care pica intr’un soi de misticism-filozofie paguboasa si plicticoasa, adica exact ce ar trebui sa placa unei elite de adulti francezi, crescuti si educati cu revista “Pilote”…  

          Bourgeon, un autor foarte putin prolific si 2 dintre cele 3 serii foarte scurte pe care le’a realizat de’a lungul a peste 30 de ani…

  

           “Thorgal”, vikingul extraterestru imaginat de Van Hamme si Rosinski…

   

          Marele erou al lui Roger Lecureux si Andre Cheret : Rahan!

             William Vance & Van Hamme si o serie care se vinde ca painea calda: XIII!…

   

                “Comanche”, o poveste de Greg & Hermann…

              Celalalt erou de succes al tandemului Greg- Hermann: Bernard Prince…

           Cothias & Juillard, doi autori care au avut sansa sa gaseasca pepita de aur: “Les 7 Vies de l’Epervier”!…

   

 

           “Plume au Vents” sau urmarea complet ratata a seriei in 7 volume “Les 7 Vies de l’Epervier”…

            “Who’s so Funny?”… Little Annie Fanny, of course!… Imensul succes al lui Harvey Kurtzman & Bill Elder…

           Serpierii si incredibilele sale gagici…

            Manara; desenatorul fetelor cu picioare de 2 metrii!…

   
           O smecherie pompata la greu dupa universal lui Milton Caniff, cu un scenariu fara greutate de Yann. Ramane o anumita eleganta a liniei, putin cam inghetata si lipsita de dynamism pentru o banda desenata moderna…

           Griffo…

       Universul delirant al lui Druillet, o lume care a influentat cam tot ce inseamna S.F. de avangarda in ultimii 30 de ani!…

             “Valerian & Laureline”, o serie de Christin & Mezieres

              “The Spirit” de Will Eisner…

        “Barbe Rouge” aici desenat de Pellerin pe un scenariu de Charlier…

      Buck Danny pictat de Bergesse…

        “Ric Hochet” este o serie care numara peste 70 de albume, insumand mai mult de 3.000 de pagini si pe care doar moartea desenatorului Tibet a reusit sa o opreasca!…

        Blanc- Dumont si Greg incercandu’si norocul cu o noua serie care nu a avut decat 3 albume…

             Jidehem este cel care a desenat primele albume cu Gaston si ii va fi ani buni asistent pentru decoruri si tras in tus lui Franquin. Isi incearca puterile de unul singur cu “Ginger”. Privind prim planul cu ochii lui Ginger, vei realiza cat de schematic si conventional este stilul sau grafic…

          Herge & Tintin…

          Yslaire (Hislaire) si o serie remarcabil realizata grafic in 4 albume: “Sambre” sau povestea fetei cu ochii rosii…

Ol’ McDonald’ s Farm

          De cateva saptamani adun din toate directiile informatii de tot felul despre cea mai frumoasa fereastra deschisa spre sufletul oricarei fiinte: OCHII!… Si fiindca in ultimele articole te’am cam persecutat, propunandu’ti subiecte oprimante si deprimante in acelasi timp, despre Ochi si Hipnoza, Ochi care nu mai vad sau Ochi care nu se vad, dar se uita, m’am gandit sa ne destindem buzele crispate de atata tensiune, intr’un zambet. Un zambet pe care sper sa’l regasesti si tu, privind drept in ochi cateva fiinte care ne sunt atat de familiare.
          Ca de obicei, iti propun si un cantecel din copilarie care te va ajuta sa intri mai usor in atmosfera: “Old McDonald had a Farm” in versiunea Flatt & Scruggs!…