Coup de Foudre sau Sagetile otravite ale lui Cupidon

 Cand Omul a inventat scrierea, prima lui grija a fost sa marcheze istoria prin care a trecut. Iar cand Faraonul, Regele sau Imparatul s’a declarat satisfacut de felul in care a fost infatisat, cronicarului i’a mai ramas ceva timp si pentru a scrie marile povesti de dragoste, la care generatie dupa generatie a varsat oceane de lacrimi. Si cum nu oricine a avut parte de o astfel de iubire nemuritoare, imediat s’a gasit si vinovatul pentru aceste incurcaturi amoroase : Cupidon si sagetile lui otravite, cu care a ranit atat de multe cupluri de’a lungul istorie… Cine nu cunoaste celebrele idile : Orfeu & Euridice, Elena  & Paris, Cleopatra & Marc Antoniu, Tristan & Isolda, Romeo & Julieta ?…

Prima poveste de Dragoste…
Pe vremea cand Julieta era inca Julieta, iar Romeo era tot Romeo…
Prima iubire a lui Obelix…  Uderzo & Goscinny ,        © Ed. Hachette
Farmecul Falbalei actioneaza deopotriva si asupra lui Idefix…  Uderzo & Goscinny ,  © Ed. Hachette
Pentru prima data, povestea se termina fara happy end… Uderzo & Goscinny , © Hachette
Nici Blueberry nu scapa de patimile iubirii, dar scenaristul hotaraste ca publicul nu era inca suficient de copt pentru o schimbare de directie a seriei…  Jean Giraud & Jean Michel Charlier ,   © Ed. Dargaud
A treia iubire a lui Blueberry, cea de’a doua se intampla in albumul ” Nez Casse “… Jean Giraud & Jean Michel Charlier , © Ed. Dargaud
” Torpedo “, serie de mare succes de Bernnet si Abuli…     © Ed. Glenat
” Sammy “, o serie foarte amuzanta de Berck & Cauvin, aparuta in revista Spirou…    © Ed. Dupuis
Povestea de dragoste neimplinita, dintre Eric si Caroline…Chemarea oceanului este mai puternica pentru fiul lui  ” Barbe Rouge “, celebra serie a lui Vic Houbinon & Jean Michel Charlier, aparuta in revista Pilote.   © Ed. Dargaud
Nici Michel Tanguy nu scapa de focurile iubirii…  ” Tanguy et Laverdure “, o serie de Joseph Gilain ( alias Jije ) & Jean Michel Charlier …  ©  Ed. Dargaud

 In ciuda aerului sau vesnic adormit, Gai Luron este prototipul eternului indragostit, timid dar hotarat sa’si declare iubirea… o banda desenata mitica, din revista Pif, de departe cea mai valoroasa creatie a lui Gotlib …  © Ed. Audie

Gaston Lagaffe si vesnica sa curtezana, Jeanne…  Franquin imagineaza una dintre cele mai amuzante serii de gaguri, ce a aparut cateva decenii in revista belgiana Spirou…  © Ed. Dupuis
O ” adaptare “ foarte inspirata dupa “Dama cu Camelii”, desenata de Alexis pe un scenariu de Gotlib…  © Ed. Dargaud
Micul Spirou, minunatul univers al copilariei… Tome & Janry ,  © Ed. Neffle
Cea mai cunoscuta idila din adancul junglei palombiene : Marsupilami gasindu’si jumatatea… impreuna cu Gaston Lagaffe, Marsupilami este cel mai inspirat personaj al lui Franquin … © Ed. Dupuis
Fara a fi o adevarata poveste de dragoste, mai curand o manipulare publicitara, idila dintre Bianca si capitanul Hadock trebuia trecuta in revista… Herge demonstreaza inca o data ca este un mare povestitor… © Casterman
…Iata ce poate face presa dintr’o banala intamplare cotidiana…
Filme care au stors toate lacrimile disponibile…

Pin Up : Pentru inca un pumn de fete

  Ce curios este ca cei care fac o revolutie simt nevoia sa nege aproape toate valorile cu care au crescut, inlocuindu’le de multe ori cu schitele unor proiecte nefinalizate !… din fericire, nu intotdeauna revolta se continua conform scenariului, caci altfel de mult nu mai aveam muzee sau vestigii si se opreste de cele mai multe ori imediat ce Establishmentul cedeaza : inca o davada ca puterea poate sa corupa orice ideal, important e pretul … este o concluzie personala si amara si m’as bucura sa aflu ca m’am inselat…
  Intre timp, netulburat de revolte si revolutii, Gil Elvgren isi vede de treaba si face ceea ce stie sa faca cel mai bine : gagici aratoase si apetisante!…

Tot inainte, spre Trecut !…

 Nu cred ca ne’am intrebat vreodata de unde vin parintii sau bunicii pe care ii avem. Ei au fost dintotdeauna prin preajma noastra, grijulii si despovarati de demnitate atunci cand ingenuncheau, doar-doar vor semana cu poneiul de la gradina zoologica pe care noi am vrut sa’l incalecam duminica trecuta, dar vai!, banii s’au terminat! Niste fiinte care nu au inteles niciodata muzica noastra, nu au apreciat deloc gaurile din jeansii pe care’i purtam si nici piercing-urile din urechi sau limba, ba mai mult, ne tot bat la cap cu teorii invechite cum ca si atat de inofensivele tatuaje sunt pietre din pavajul drumului ce duce spre pierzanie!…
 Haide sa ne scoatem pentru cateva clipe castile din urechi, sa uitam de telefonul mobil si sa intoarcem timpul ca pe cel mai banal obiect, de mai multe ori, pana ce ajungem undeva in trecut, acolo unde noi nu eram inca iar parintii nostri doar se jucau de’a tata si mama…
 Am ales o saptamana mai bogata in evenimente din anul 1954…un an ca oricare altul ?

 Revista Flacara era la datorie, intepenita in pozitie de drepti. Lenin era de mult mumie, expusa in Piata Rosie, dar Propaganda avea inca nevoie de umbra sa pe care o purta ca la balci prin toate tarile lagarului socialist, recte Europa de Est pentru cei care nu si’au insusit notiunile de baza…

 Puterea Rosie nu a avut suficienta imaginatie ca sa transforme toata viata sociala ( cum aproape reusise Comuna din Paris-astfel, anul Revolutiei 1789 devenea anul 1, lunile anului primeau alta denumire, de parca cele vechi erau contaminate de monarhie…): Mos Craciun a devenit Mos Gerila, Pastele s’a metamorfozat intr’un iepuras hazliu, domnii si’au schimbat numele in tovarasi… Teatrele au ramas tot teatre, dar cu repertorii dictate de Propaganda…

  La cinematografe ( televiziunea nu aparuse inca pe la noi ) rulau si tampenii, gen “Brigada lui Ionut”, o palpitanta pelicula despre intrecerea dintre echipele de mineri pentru realizarea planului inainte de termen…

  …Dar si filme de calitate, cum ar fi o adaptare cinematografica dupa Ion Luca Caragiale, “O Scrisoare Pierduta”, opera care si astazi poate fi vizionata de un public cu alte pretentii…

” Mitrea Cocor ” un film dupa un roman scris de Sadoveanu cand nu’i era foame, nici sete, dar nemernicia nu’i dadea pace…

 Expozitia anuala de Arte Plastice si’a deschis larg portile, oferind cunoscatorilor lucrari cu tematici si maniere artistice variate…

    Lidia Agricola – ” O Sedinta Ilegala ”

 Urmarind simezele, un nume se impune : Lidia Agricola. Cine este aceasta pictorita prolifica? Prompt, revista Flacara ne ofera raspunsul :

  Grafica este prezenta prin cateva lucrari ale unui mare desenator roman : Eugen Taru

 Daca nu avem bani sa mergem la cinema sau teatru, nu’i nimic, cu 1,5 lei putem sa cumparam o revista Flacara, in care gasim informatii dar si povestiri mobilizatoare, ilustrate cu minunate desene :

   
    …Iar cand ajungem la pagina de moda, avem o imagine a felului in care se imbraca bunica :

  

   …A fost o saptamana ca oricare alta de acum aproape 60 de ani…

Pin Up : Fetele din visele lui Gil Elvgren

Anii cand apareau acest gen de fete pictate peste tot unde se gasea un loc de postat astfel de imagini erau anii Americii monolit, o America care emana aerul linistitor si prosper pe care si l’ar fi dorit orice familie de oriunde. Politica prosperitatii fara esecuri, a drumului fara asperitati si a succesului garantat daca urmezi intocmai formula magica s’a prabusit insa foarte abrupt in momentul in care Administratia de la Washington a gestionat gresit politica externa, respectiv razboiul din Vietnam. Desfasurarea acestui razboi a semanat, pana la un punct, cu celalalt conflict din zona in care Statele Unite s’au implicat, cu peste un deceniu in urma : Razboiul din Coreea. Diferenta intre cele doua maceluri se numea Emanciparea individului, libertatea pe care si’au asumat’o tinerii americani… Rataciti intr’o America idealizata, o papusa Barbie cu contururi numite frontiere, tinerii hippy si nu numai ei reactioneaza diferit, deraind de pe sinele pe care fusesera montati. Intre timp Bob Dylan, trece de la audienta unui grup adunat in jurul unei cani cu vin la  multimi impresionante venite sa’l asculte cantecele, sorbindu’i cuvintele si, ceea ce’i mai important, intelegandu’i mesajul. Iar un venetic ca John Lennon agita multimea cu manifeste care se numesc “Give Peace a Chance”, “Power to the People”, “Happy Xmas(War is Over)…
 Fetele sunt  neinchipuit de frumoase, parca prelucrate intr’un Photoshop caruia nu i-a venit inca timpul… Din fericire pentru aceste imagini, Revolutia e inca departe…

Puterea Calului sau Calul Putere ? – continuare

   Ultima data cand am vazut un cal aproape liber era intr’o zi de sarbatoare si mandrul bidiviu era calarit de un ofiter de politie… nu cred ca se simtea foarte confortabil sub greutatea functiei si importantei calaretului dar nimeni nu’i ceruse parerea, asa ca’si facea resemnat datoria, incercand sa uite stramosii ce’l priveau mustrator din vreun Paradis al cailor, pe El Zorab sau pe Marele Troian…
    Ceilalti Cai pe care ii aud in fiecare zi fara sa le vad vreodata chipul, sunt inchisi in motorul automobilului meu si necheaza furiosi cand semafoarele ne curma elanul…nu indraznesc niciodata sa’i las sa faca prea multa galagie, in oras zgomotul e limitat si mi’e tare teama de ofiterul cocotat pe mandrul bidiviu ce musca din zabala, ca sa le arate stramosilor ca inca se mai poate…

   Blueberry – Jean Giraud & Jean Michel Charlier , © Ed. Dargaud… Calul de Fier, denumirea data de Pieile Rosii trenului ce brazda intinsele preerii…

   Jo, Zette & Jocko – Herge , © Casterman
Lucky Luke – Morris & Goscinny , © Ed. Dargaud
Totoche – Jean Tabary , © Ed. Tabary…una dintre benzile desenate cele mai pasionante si mai amuzante .
Tanguy et Laverdure – Jije & jean Michel Charlier , © Ed. Dargaud
Torpedo – Bernet & Abuli , © Glenat Editeur
H.P. ( Horse Power ) – Buzzelli & Kostandi , © Les Humonoides associes… o banda desenata bizara, situata intr’un posibil viitor, post atomic unde supravietuirea este principala preocupare de zi cu zi…
Jeremiah – Hermann , © Dupuis… intr’o lume ravasita de razboiul final, lumea isi cauta cu disperare reperele pierdute…
Flash Gordon – Alex Raymond … prima banda desenata de science fiction in care desenatorul isi pune probleme de estetica si le rezolva magistral… un argument solid ca B.D. este o arta majora, chiar daca inca isi mai cauta Muza…
In continuare, cateva planse dintr’o publicatie sovietica aparuta la Moscova in 1953 si care incerca sa raspunda la orice intrebare pe care ti’ai putea’o pune in legatura cu caii…

Puterea Calului sau Calul Putere ?

Cronicile descriu socul trait de bastinasi la contactul cu cei dintai conchistadori debarcati in Indiile de Vest: armurile stralucitoare, armele de foc dar mai ales animale cum nu mai vazusera vreodata- caii, erau tot atatea motive ca sa’i considere fiinte supranaturale!…Cam la fel trebuie sa se fi intamplat cu mii de ani in urma, cand primii locuitori au venit pe coastele Greciei. In lungul lor exod prin stepele asiatice probabil ca au intalnit triburi ce domesticisera deja Calul iar emotia in fata acestei noutati a fost atat de puternica incat momentul a fost imortalizat in legende. Centaurul este melanjul unor emotii foarte puternice, provocate de contactul cu calareti exceptionali, rapizi si neinfricati luptatori, cum trebuie sa fi fost locuitorii nesfarsitelor stepe. Din aceleasi locuri aveau sa navaleasca asupra Europei, dupa multe alte secole, alti Centauri, la fel de indemanateci in arta calariei: Hunii, Mongolii, Tatarii…
 Intreaga istorie a omului avea sa fie legata de galopul Calului. O cavalerie puternica putea sa hotarasca soarta unei lupte. Caderea Troiei se datoreaza celui mai scump cal din lume: Calul Troian!… Imbatati de ceea ce parea un tribut adus de asediatorii resemnati, troienii accepta Calul de lemn, semnandu’si propria condamnare la moarte… Mai tarziu, Virgilius exclama in “Eneida”: Timeo danaos et dona ferentes”! (“Sa te feresti de greci chiar si atunci cand fac daruri”!)… Un alt cal foarte scump e consemnat in istorie de William Shakespeare: “A horse, my kingdom for a horse”! pare sa fi strigat Richard al III-lea cand soarta i’a intors spatele… Chiar Sfarsitul Lumii va fi anuntat de sosirea celor 4 Calareti ai Apocalipsei…
 Chiar si dupa ce rolul nobilului animal in evolutia de azi a omului a devenit aproape simbolic, legatura dintre om si cal pare greu de dezlegat: puterea bolizilor pe 4 roti ce strabat frenetic autostrazile Pamantului se exprima in Cai-Putere !!!…

 Conchistadorii cu armele lor de otel, calari pe fapturi de legenda…

 Centaurii, un mare pericol pentru civilizatia elena…

 Calul Troian, asa cum si’l imgineaza cei de la Warner Bross…

 Albrecht Durer devine suprarealist cand ne vorbeste despre Pacat si despre Pedeapsa…

 Cei 4 Calareti ai Apocalipsei din albumul “Le Mur” de Lee Ivas Anghel…

 Totul incepe cu prinderea si imblanzirea Fiarei… Hal Foster- Prince Valiant ©Zenda

   Thorgal – Rosinski & Van Hamme, © Ed. du Lombard

  Robin des Bois – Eduardo Coehlo & Jean Ollivier

  Alix – Jacques Martin, © Casterman

  Asterix – Uderzo & Goscinny

  Nasdine Hodja – Di Marco & Roger Lecureux, © Ed. Vaillant

  Loup Noir – Kline & Jean Ollivier, © Ed. Vaillant

Oumpah-pah – Uderzo & Goscinny

   Arthur – Cezard , © Ed. Vaillant

   Arthur – Cezard , © Ed. Vaillant

  Lucky Luke _ Morris & Goscinny , © Ed. Dargaud

   Teddy Ted – Gerald Forton & Roger Lecureux , © Ed. Vaillant

   Les Tuniques Bleus – Lambil & Cauvin , © Dupuis

   Les 7 Vies de L’Epervier – Juillard & Cothias , © Glenat

   Jim Cutlass – Rossi & Jean Giraud , © Casterman

   Jerry Spring – Jije , © Dupuis

   Al Crane – Alexis & Lauzier , © Ed. Dargaud

Reclama, sufletul comertului

 A fost o vreme cand, iesind de la cinema, noi cei mici eram capabili sa fredonam muzica filmului si de abia dupa ce ne asiguram ca nu am uitat nici o nota treceam la schimbul de impresii.In functie de cat de tare ne placea actiunea, viata eroilor din film se prelungea in jocurile noastre, singura problema fiind distribuirea rolurilor, caci nimeni nu dorea  nici in ruptul capului sa fie personajul negativ, atat de dispretuit de toata lumea. Cam la fel se intampla si cand vizionam un film “tare” la televizor, diferenta facand’o faptul ca trebuia sa asteptam cu nerabdare a doua zi ca sa putem schimba primele impresii. Bineinteles ca exista telefon, dar functia lui pe atunci era mai mult decorativa… Astazi, urmarirea unui film la T.V. este o adevarata aventura : in toiul actiunii intervine momentul armatei de sponsori, fiecare dintre ei pretinzand macar o aparitie. Iar aceste momente sunt din ce in ce mai lungi, ca incepi sa’ti pui intrebarea fireasca de ce oare intrerup acest magnific spectacol publicitar cu scurte secventa de film, din care oricum nu prea mai pricepi nimic!…Adesea aud copilasi care fredoneaza fara cusur mesajele publicitare pe care le intalnesc pe toate canalele T.V. si la orice ora. Nebunia merge pana acolo incat exista “Nopti ale Devoratorilor de Publicitate”, festivale de publicitate, nu pentru profesionisti ci pentru consumatori…Publicitatea a devenit un produs in sine!!! Dar nu epoca noastra a inventat Reclama,ea a reusit doar sa o aduca la un soi de paroxism.Publicitatea a existat din primul moment cand un produs a existat in exces sau a fost fabricat de cel putin doi producatori concurenti.In Roma antica spectacolele de gladiatori erau anuntate din timp, iar luptatorii erau adevarate supervedete, bine mediatizate, astfel incat sa creasca cota pariurilor.
 Rascolind prin biblioteca, am gasit cateva reviste Realitatea Ilustrata din 1930. Rasfoindu’le, am descoperit cu surprindere o sumedenie de reclame, facute dupa obiceiul acelor vremuri.Priveste’le cu duiosie si condescendenta…

Pin Up : Alte fete de vis ale lui Gil Elfgren

Cand eram ucenic pe langa un profesor al carui vis era sa zugraveasca fructe si vaze ” plus vrai que la nature si nimic altceva, caci ce poate fi mai important decat sa observi natura si sa o intelegi”, stelei la care ma rugam nu’i ceream decat un singur lucru : sa fiu candva capabil sa pictez un nud in maniera cubista a lui Picasso! Steaua a fost surda la rugamintile mele fierbintii, eu nu am fost niciodata in stare sa’l dublez pe Picasso iar lumea a rasuflat usurata afland ca marele artist e inimitabil… Imi aduc aminte ca un bun prieten, Emil Campeanu, un tip care stia totul despre miscarea pensulei pe panza, m’a dus intr’o zi la Consignatia. Un loc binecuvantat pentru oricine iubea obiectele frumoase. Am trecut la pas printre panzele puse la vanzare, originale de Grigorescu, Schweizer-Cumpana, un Tuculescu de serie,  era si un exercitiu de Theodor Aman, o icoana din Evul Mediu grosolan falsificata,  ca sa ajungem, in fata celor 2 panze de Zogu Zaharescu! Pariez pe ce vreti ca majoritatea nici nu a auzit de acest artist ce picta carnatia frumoaselor modele asa cum numai in vis se poate imagina !… Am admirat si am pastrat pentru mine aceasta descoperire. Mult mai tarziu, am fost mahnit cand am descoperit in presa electronica articole scrise de George Stanca si Tudor Octavian, care’l tavaleau pe Zogu prin toate zoaiele pe care cei doi le’au cunoscut si le’au acumulat  intr’un coltisor  din sufletul lor…

Ca un omagiu tardiv, alte fete minunate din gradina lui Gil Elfgren…
 

Flacara – o revista plina de umbre

In anii ’50 pentru Romania “ Lumina”  inca venea de la Rasarit. Incep sa cred ca sovieticii nu greseau foarte tare cand botezau  atat de banalul bec electric “Lampa lui Ilici”. In definitiv, nu Edison era cel care impanzise un  imperiu cu retele electrice, ca un imens sistem sangvin… Fratele mai mare, Urssul, se instalase foarte bine in Romania si nu prea dadea semne ca ii e dor de stepa rusa. Avea dreptate sa nu se grabeasca: dupa marea foamete postbelica, agricultura romaneasca a inceput sa functioneze, sondele de petrol nu apucasera sa sece iar fabricile romanesti de pantofi, mobila si confectii lucrau cu maxim randament pentru cetateanul sovietic. Ana Pauker inca il punea pe ganduri pe Gheorghiu Dej,framantat de intrebarea daca nu erat mai bine sa se’ntoarca la CFR, iar pretul platit  pentru Casa Scanteii l’ar fi facut pe orice magnat de pe Wall Street sa viseze cu ochii deschisi !…In acest context apare revista Flacara, un produs al Razboiului Rece, o publicatie care are drept unic scop sa’i tina pe romani cu privirile atintite spre Soare Rasare, locul de unde ne vine Izbavirea…
 

Krokodil & Razboiul Rece : partea 3

Rusii au inteles ca Râsul e o arma redutabila, poate nu la fel de eficace ca Naganul sau Katiusa cu care rareau randurile inamicului, dar suficient de coroziva ca sa slabeasca convingerile celorlalti. Ridicolul nu ucide, spune butada, dar nici intreg nu te lasa ! De la umorul fin din povestirile  lui Cehov, la hazul sanatos din “Vitelul de Aur” si “Douasprezece Scaune” de Ilf & Petrov pana la situatiile pline de grobianism, dar nu lipsite de umor, din schitele lui Zoscenko, literatura rusa si sovietica e plina de repere pentru o istorie a râsului. Guvernantii ( de fapt Stalin, Beria si gasca ) nu s’au ferit sa incurajeze spiritul de bascalie al umoristilor, avand insa grija sa faca publica o lista  nescrisa a persoanelor intangibile. De multe ori ma intreb cum de nu a ajuns in fata plutonului de executie un tandem periculos ca Ilf si Petrov ?
 Astazi, ultimul Krokodil…