Tales from the Crypt

       Banda desenata care aparea in Statele Unite prin anii ’50 are cateva caracteristici care ii dau o anumita unicitate in lumea B.D. mondiale.Comicsurile erau publicate fie in cotidiene, fie in fascicole dedicate de obicei unui erou sau unui subiect. Notiunea de revista asa cum se practica in Europa, cu multe serii in foileton, deci cu “va urma”, nu exista in Statele Unite.In cotidiene, seriile cunoscute erau publicate sub forma unor stripuri, deci un rand de cateva desene, care putea fi un gag in cazul unui personaj comic sau povestea continua zi de zi, in cazul unei serii  cu un scenariu de lunga respiratie.  In suplimentele de duminica, seriile consacrate aveau dreptul la o pagina intrega in culori. Daca urmaresti cu atentie, vei vedea ca personajele din ziare erau pentru adulti.  “Prince Valiant”, “Flash Gordon”, “Tarzan”, “Terry and the Pirates”, “Dick Tracy”…  aceste titluri care au facut istorie, sunt  destinate adultilor. Scenele de violenta si mai ales cele conjugale, erau tratate cu maxima prudenta si decenta. In acest timp, in chioscurile de ziare se vindeau benzi desenate ce apareau in fascicole, reviste de format mic, cu cel mult 32 de pagini, tiparite pe hartie proasta la un pret foarte abordabil pentru bugetul unui tanar.  Titluri care au facut istorie “Superman”, “Batman”, “Tales from the Crypt”, “Vault of Horror”, “Crime Suspenstories”, “Crypt of terror”, “Weird Science” sunt de fapt publicatii destinate copiilor. Paradoxul este ca aceste aparitii editoriale pentru tinerii cititori, in lipsa unui cod de coordonare morala si etica, erau infinit mai indraznete si fara perdea, cand venea vorba de violenta si sex, decat cele din cotidiene!… Multe scene erau atat de socante incat la un moment dat a fost constituita o comisie senatoriala, a carei ancheta s’a finalizat cu un celebrul “Comics Code Authority”, o forma de cenzura si represiune discutabila… acest cod va duce la falimentarea unei case de editura, “E.C. Comics”, care’si va regasi salvarea in celebra revista “Mad”, dar asta este o alta poveste… codul nu avea sa fie abolit decat dupa Revolutia Underground din ’68… Este celebra vinieta lui Rand Holmes de pe coperta revistei “Slow Death” nr. 6, cu un tip care se sterge la cur cu super-restrictivul “Comics Code Authority”…
    Daca vrei sa afli mai multe despre subiect, incearca sa vezi o comedie amuzanta cu Dean Martin si Jerry Lewis, in regia lui Frank Tashlin, “Artists and Models”…

      In 1954, revista “Flacara” nu putea scapa un subiect atat de gras, cum era constituirea unei comisii senatoriale pentru anchetarea abuzurilor morale practicate in publicatiile pentru copii. Drept care, tonul este inchizitor si pune la zid intregul mod de viata american…

Spiritul lui Will Eisner

  Eisner a fost un artist care nu a facut niciodata rabat calitatii povestirilor sale, chiar daca cel care ii cerea sa o faca, macar din cand in cand, era Maria Sa Banul, Ochiul Dracului cum ii mai spun tipii spirituali sau stapanul nostru pentru care ne caznim in fiecare zi in tot felul de joburi. Habar n’am cum traia, tot ce stiu este ca majoritatea povestirilor sale nu sunt comerciale, multe dintre ele au aerul unor confesiuni. O spovedanie presupune doua persoane, una care ofteaza si alta care asculta, ceea ce exclude automat un public numeros. Will Eisner si’a asumat izolarea sa intr’un cerc restrans de initiati, care’i intelegeau aluziile si semnele pe care le facea malitios, cu ochiul. Povestirile sale sociale, cele care descriu lumea minuscula ce populeaza ghetourile New York-ului, sunt pline de compasiune si patetism, dar artistul stie cand sa intrerupa corul viorilor ca sa nu cada intr’o melodrama derizorie. Incearca sa citesti orice volum scris de Eisner si iti garantez ca la sfarsitul lecturii vei fi mult mai bogat….
 Daca el nu a fost niciodata sclavul banului, altii au considerat ca n’ar fi un pacat prea mare daca ar curta putin Vitelului de Aur. Drept care au luat o povestire de 7 pagini cu “Spirit” si au transformat’o intr’o Pop-up Graphic Novel, mai pe romaneste o carte in 3-D: in momentul in care o deschizi se intampla o minune – personajele par sa iasa din pagina, unele dintre ele se anima, sunt caietele care pot fi rasfoite… Pe scurt, o adevarata delectare, trebuie sa ai sufletul prea inghetat ca sa nu te bucuri la un obiect atat de minunat !…

   Iata doua jumatati de planse din cele 7 planse ce constituie o poveste cu “Spirit”… In continuare vei vedea cat de ingenios au fost transformate intr’o carte 3-D…

    … in continuare, alte cateva pagini de prezentare cu “Spirit”…

Concursul National de Banda Desenata – editia a doua, 2012

In urma cu o saptamana s’a incheiat editia a doua a “Concursului National de Banda Desenata pentru Copii”, organizat de Palatul National al Copiilor & Ministerul Educatiei… In continuare iti prezint o selectie din lucrarile cu care au participat anul acesta copiii de la PNC, coordonati de Sorin Lee Ivas Anghel… Pe unii ii cunosti de la editia anterioara a concursului. Marea surpriza este Radu, un tanar de 12 ani, care a inhatat Premiul I fara prea multe discutii. Cred ca in viitor vei mai auzi de aceste tinere sperante !…
  Premiul I : Radu si Inamicul sau Vegetal, care ameninta fara preaviz, linistea cartierului sau si a Planetei. Din fericire, putem sa dormim linistiti: personajele sale vegheaza !!!

Premiul II : Titus Gruia si lumea sa plina de miros de benzina si gaze de esapament, o cursa pe viata si pe moarte care te va tine cu sufletul la gura pana la ultima caseta !!!…
Premiul III : Lucian Baciu, un tanar care inca isi cauta directia spre care trebuie sa zboare… este deopotriva balerin in devenire, poet, cantaret cu vocea in plina schimbare dar si compozitor – ultima compozitie, cu un aranjament orchestral de zile mari, poate vei avea ocazia sa o asculti curand si pe acest blog…
… iar Mentiunea a luat’o Simina Baciu, o tanara speranta, sensibila si talentata; lucrarile ei de grafica, de anvergura mare ca dimensiuni si ambitii vei avea ocazia sa le vezi in expozitia “Sol-Soledad”, patronata de Amsada Mexicului si care va avea loc la PNC, in foaierul Salii Mari incepand cu data de 23 Iulie… Merita sa abandonezi computerul pentru o ora !…

La Mer Qu’on Voit Toujours Danser… – a doua lectie de dans

  Incerc sa’mi imaginez primul om care a avut curajul sa’si paraseasca tribul de pe malul unei ape curgatoare oarecare, unde avea tot ce’i trebuia: frunze zemoase ( atunci cand nu era un an prea uscat), boabe colorate si bune la gust ( daca nu le manca ursul inaintea sa) si uneori, cand avea mult noroc, un sobolan de apa, cu carnea atat de frageda!… Acest om a avut curajul sa renunte la tot acest confort si s’a aventurat pe vreun bustean putrezit ce plutea la intamplare, lasandu’se purtat de curenti spre Marea Aventura. Asa a descoperit Oceanul, o intindere de ape pe care nu putea sa o explice, drept care, chiar si  atunci cand a inteles multe despre ziua, noapte, mersul stelelor,… nu a avut curajul sa se avante in largul apelor. Vechii greci navigau pe mari, de’a lungul coastelor, cunoscand foarte bine caracterul schimbator al marii… La fel au procedat mai tarziu alti mari navigatori : Vikingii !…toti au personificat si adulat puterea aleatorie a apelor, inchinindu’i rugaciuni si jertfe…
  Au trecut multe generatii:  intre timp primul cosmonaut a pasit pe Luna, oamenii au inceput sa se’ndoiasca de existenta lui Dumnezeu, altii au inceput sa se’ntrebe daca nu cumva McDonald’s este vinovat de obezitatea unui sfert din populatia globului, ba exista destui nebuni care’si imagineaza ca band Coca Cola fac ceva rau!!!…
  Credem ca am invatat totul… Maine o sa stergem chipul Domnului din toate picturile pe care le’am imaginat de’a lungul atator milenii… iar in locul Lui ne vom face autoportretul,,,
   Insa, atunci cand ajungem pe plaja si oceanul ne mangaie piciorele, iarasi ne infioram si ne aducem aminte cat suntem de mici…

   Hokusai desenand valuri pe care nici Natura nu ar avea curajul sa le faca…

Hokusai…

      Aivazovski, 3 tablouri despre spaima care’l macina : sfarsitul in adancul apelor…

   “… Voyez …” ( Hermann & Greg , © Ed. Le Lombard )

     “… Pres des Etangs …” ( Jije & Jean Michel Charlier , © Ed. Dargaud )

     “… Ces Grands Roseaux Mouilles…” ( Uderzo & Goscinny , ” Asterix “, © Ed. Hachette )

    “…voyez …” ( Victor Hubinon & Jean Michel Charlier , ” Buck Danny “, © Ed. Dupuis )

    “… Ces Oiseaux Blancs…” ( Hugo Pratt, ” Corto Maltese “, © Ed. Casterman )

    “… Et ces Maisons Rouillees…” ( Uderzo & Goscinny , ” Oumpah Pah “, © Ed. Albert Renee )

    “… La Mer…” ( Hubinon & Charlier , ” Le Demon des Caraibes “, © Ed. Dargaud )

     “… Les a Berces…” ( Hubinon & Charlier , ” Le Demon des Caraibes “, © Ed. Dargaud )

       ” … Le Long …” ( Hermann & Greg , ” Bernard Prince “, © Ed. Le Lombard )

     “… Des Golfes Clairs…” ( Poivet & Lecureux , ” Les Pioniers de l’Esperance “, © Ed. Vaillant )

    “… Et d’une Chanson d’Amour…” ( Herge , ” Tintin”, © Ed. Casterman )

    “… La Mer…” ( Will & Tillieux , ” Tif & Tondu “, © Ed. Dupuis )

   “… A Berce mon Coeur…” ( Hubinon & Charlier , ” Le Demon des Caraibes “, © Ed. Dargaud )

    “… Pour la Vie !…” ( Lee Ivas Anghel , “Pere Noe “, © Orion )

                                                                             La Mer… Aivazovski

La Mer Qu’on Voit Danser… – prima lectie de dans

 Imi scriu Editorialul cu un deget, iar cu toate celelalte, inclusiv cu cele de la picioare, incerc sa provoc o briza cat de mica, o adiere, o boare, un curent care sa ma scoata din letargia in care m’a aruncat caldura ce a coplesit Romania de cateva zile!… Privesc oftand masinile incarcate cu bagaje estivale, umbrele colorate si jucarii de plaja, ce se’ndreapta hotarate spre Autostrada Soarelui si singura mangaiere care’mi mai alina suferinta e gandul ca pe la Cernavoda s’au terminat banii pentru  autostrada si de aici incepe calvarul soferilor aflati in concediu. Dar Marea este o bucurie fara pret, asa ca ce mai conteaza o busculada plus cateva caramboluri ?…


Hokusai, indragostit de muntele sacru Fuji,schitat in zare cu caciulita lui de omat, dar si de Ocean, aici incremenit ca o dantela expusa intr’un muzeu…



Hokusai, Utamaro, Hiroshige… mari artisti japonezi care au schimbat Arta de pretutindeni. Impresionistii, artistii care au reusit sa aduca la viata o arta atinsa de scleroza, au fost marcati de simplitatea si eleganta pe care gravurile aduse din Japonia o degajau… Valul ii apartine lui Hokusai.

 Am iubit dintotdeauna Marea, valurile care’ti mangaie piciorele cand te plimbi de’a lungul plajei, nisipul care se lipeste de tine, trecator ca o iubire, promisiunea zarilor, niciodata respectata, strigatul pescarusilor ca un cantec de sirena ce te cheama spre adancuri… Oamenii spun ca au intalnit Fata Morgana in desert, cand vapaia Soarelui face aerul sa valseze deasupra dunelor… eu am intalnit’o pe o plaja, cand Soarele se ducea sa se stinga, la orizont, in valurile inmuiate de arsita de peste zi… In rest, vorba cantecului : “La Mer qu’on voit danser le long des Golfes clairs…”…

   ” La Mer Qu’on voit Danser…” (Furia din picturile lui Aivazovski…)

   “…Le Long des Golfes clairs…” ( Ivan Aivazovski rascolind apele…)

     “… A des Reflets d’ Argent…” ( Patrice Pellerin – “ L’ Epervier “)   © Ed. Dupuis

     “… La Mer…” ( Mezieres & Christin, ” Valerian “… oceanele din Univers… © Ed. Dargaud )

   “… Des reflets changeants…” ( Francois Walthery & Maurice Tillieux, ” Natacha “,  ©Ed, Dupuis )

       “…Sous la Pluie…” ( William Vance & Henri Vernes, ” Bob Morane “, © Ed. Le Lombard)

     “… La Mer…” ( Jacques Martin, ” Alix “, © Ed. Casterman)

     “…Au Ciel d’ Ete…” ( Hermann & Greg, ” Bernard Prince “, © Ed. Le Lombard)

     “…Confond ses Blancs Moutons…” ( Eddie Paape & Jean Michel Charlier, “Marc Dacier “,©Ed, Dupuis)

          “… Avec les Anges si Purs…” ( Berck & Cauvin , ” Sammy “, © Ed. Dupuis)

    “… La Mer …” ( Lee Ivas Anghel , ” Le Mur “, © Orion )

    ” … Bergere d’ Azur…” ( Victor Houbinon & Jean Michel Charlier , “Buck Danny”, © Ed. Dupuis

       “… Infinie ! ” ( Rosinski & Van Hamme , “Thorgal “, © Ed. Le Lombard )

” … Bergere d’ Azur …” ( Mitaq , ” Stany Derval “, © Ed. Dupuis

    “… Infinie ! …” ( Andre Juillard & Patrick Cothias, ” Plume au Vent “, © Ed. Dargaud

Gene Kelly sau Iron Butterfly ?

 Incheierea celui de’al doilea Razboi Mondial a insemnat un moment de rascruce pentru lumea in care traim. Cele 2 superputeri s’au asezat hotarate la tejghea si au inceput sa marunteasca lumea cu satarul, aruncandu’si fiecare in cos bucatile cele mai apetisante. Zdrente din Romania Mare au incaput in cosul Urssului, laolalta cu alte cumparaturi. Iar oamenii de rand, ce faceau ei in acest timp? Pai, ce stiau ei mai bine sa faca: se distrau! Si’au scuturat colbul de la bombardamente de pe haine si au hotarat ca viata trebuie sa mearga mai departe. Aveau multe de uitat, iar uneori somnul ratiunii produce un fel de  monstrii pe care’i toleram in traiul nostru de zi cu zi…
 Fabrica de Vise de la Hollywood a avut un moment de ezitare: spectatorul sau obisnuit trecuse printr’o foarte grea incercare si se presupune ca nu mai era dispus sa ia siropelul cu lingurita fara sa intrebe care e reteta de baza. Asa ca a umblat la scenarii, pe ici pe colo, dar nu prin partile esentiale, lasandu’i spectatorului impresia ca el insusi este un psihanalist si acum, in sfarsit, poate patrunde tainele bine ascunse ale sufletului. Climaxul acestei evolutii au fost anii ’50, filmele lui Marlon Brandon, James Dean, cele regizate de Elia Kazan… In Europa, italienii sunt inca o data novatori descoperind Neorealismul in cinematografie, adica viata asa cum e ea si imediat dupa razboi viata era tare murdara! E suficient sa vezi filmele din acea perioada:  “Hoti de Biciclete” de Vittorio de Sica sau “La Strada” de Federico Fellini…
 Dar in acest timp apar si cele mai mari filme muzicale, filme cu buget nelimitat, in Tehnicolor si pe ecrane Cinemascope (“The Robe”- “Camasa lui Cristos” este primul film turnat in format Cinemascope, un raspuns la invazia televiziunii in mai toate casele americanului mediu)… Fred Astaire, deja un june cam trecut, isi relanseaza spectaculos cariera cu un film fantastic, “Easter Parade”. Dar noua generatie de dansatori vine zgomotos din urma. Cel mai talentat dintre ei este fara discutie Gene Kelly. Cu o carura care aminteste mai degraba de un boxer, in momentul in care schiteaza primii pasi de dans, dai uitarii imediat  aerul lui de luptator in cautare de galceava si te lasi coplesit de forta coregrafiei sale. Caci daca la Astaire invariabil se vorbeste de eleganta si fantezia pasilor sai de dans, in cazul lui Gene Kelly cuvintele care pot descrie originalitatea sa sunt energia si forta: iata de ce l’am comparat cu un fluture de fier…

 ”Singing in the Rain”: fara indoiala cel mai celebru film muzical al tuturor timpurilor, scene comice antologice (urmareste scena de la logoped sau scenele cu plimbarea microfonului prin cele mai intime parti ale corpului vedetei Lina Lamont), cea mai sexi dansatoare pe care am vazut’o vreodata (Cyd Charisse), uluitorul dans in ploaie al lui Gene!… Ca o curiozitate, muzica filmului nu este originala, chiar si cantecul ce da titlul filmului a mai fost folosit cu ani in urma in alta pelicula!…

  O comedie bine construita; memorabila este coregrafia pe muzica lui George Gershwin, interpretata de Gene & Leslie Caron si filmata de un Vincente Minnelli foarte inspirat…

  O fantezie frumos filmata de Minnelli, un siropel care insista pe pitorescul de vestimentatie si de limbaj dintr’un sat scotian aflat in lumea lui Nowhere…

  3 comedii muzicale foarte agreabile, decupate cam dupa acelasi sablon: trei prieteni, trei fete frumoase… toata lumea canta, dar nimeni nu canta mai grozav decat Frank Sinatra, toata lumea danseaza, dar nimeni nu danseaza mai bine decat Gene Kelly…

  O trupa de actori pregatesc un super-spectacol, bineinteles nu au bani si gasesc gazduire la ranch-ul lui Judy Garland… Trebuie neaparat sa o asculti pe Judy cantand… Merita!…

 
O comedie muzicala de zile mari. Eroii sunt 3 soldati demobilizati care’si jura prietenie vesnica la un pahar de tarie, urmand sa se reintalneasca dupa un numar de ani in acelasi local. Viata ii schimba insa la greu!…
“Cover Girl” un film in care Rita Hayworth este mai sclipitoare ca oricand!…

  O comedie cu un scenariu foarte ingenios… George Cukor se descurca, ca intotdeauna, de minune printre gagici!…

  Prima aparitie al lui Gene Kelly… nu sunt un fan al acestui film, dar trebuie vazut pentru Judy!

  “Hello, Dolly!”… un film muzical facut prin 1969, regizat cu mult rafinament de Gene Kelly. Un film facut cu cheltuieli foarte mari, pe masura distributiei, ultima mare comedie muzicala. La vremea respectiva spectacolul a fost un fiasco. Un film ce trebuie neaparat vazut…

Povestea lui Arap Halb

Dragul mosului, daca incep sa’ti spun povestea frumos, asa cum ne’a invatat Ion Creanga, banuiesc ca o sa’mi trantesti jurnalul in nas iar eu sunt tare sensibil si nu vreau sa se’ntample asa ceva. Deci  voi incerca sa te ademenesc cu o varianta mai cool, scurta si la obiect…
 Arap Halb, de’i mai spuneau parintii si Mircea ca sa’l recunoasca dintre ceilalti Arapi Halbi, cand s’a saturat de somnul de pe vatra si’a pus traista’n bat, batul pe umar iar umarul l’a bagat si pe el in bagaje si nu s’a mai oprit decat la Parisul Vesel!… Ce’o fi facut el p’acolo, asta nu e treaba mea sa’ti spun, stie el mai bine ce i s’a intamplat atata amar de vreme, sa tot fie vreo 35 de ani iar toate cele bune, rele , le’a ingramadit intr’o carte. Carte ce de abia asteapta sa fie citita, iar daca nu sti sa citesti, nici o problema : cartea e plina de poze colorate, eu am vazut cateva pe care ma grabesc sa ti le arat. Am promis sa fiu concis : nu uita, intre 20 -22 iunie, la Sala Dalles din Bucuresti ai ocazia sa te intalnesti cu eroii tai de poveste – Jacques Kamb, desenatorul lui Dicentim si Quik, Mircea Arapu, desenatorul multor planse cu Arthur, fantoma justitiara, Pif & Placid si Muzo si Dirick, un alt autor de la “Pif”, care desena fel de fel de dracii,poti sa ma strangi cu usa ca in momentul asta habar n’am ce’a facut tipu’ asta la viata lui !… Si’am incalecat pe’o sa…

    Coperta volumului de amintiri nelacrimoase ale lui Arapu…

     …si o foarte frumoasa poveste cu Pif , a carei actiune se intampla in Romania!… scenariul a fost croit de Francois Cortegianni…

    …cateva planse extrase din album!…

    …O plansa deosebit de valoroasa, facuta pe vremea cand M.A. inca mai era in Romania…

   … si tot din acele revolute vremuri o poza cu niste tineri care, e limpede ca nu se gandeau ca’si vor scrie vreodata memoriile!…

   … nu uita : 20 -22 iunie 2012 la Sala Dalles !

Voodoo, Sorcery & Tricks – a doua lectie

La un moment dat bunica a considerat ca a venit vremea sa’si duca nepotelul la vrajitoarea, sa’ntrebe oracolul ce si cum va fi in viata baietanului de vreo 5 ani care eram. A fost singura data cand am pasit intr’un ogeac de vrajitoare! La marginea satului, izolata, ocolita si temuta salasuia intr’un bordei o tiganca atat de batrana si cocosata incat nu’i  puteai ghici varsta privind pergamentul mototolit ce’i servea drept piele… Bunica fiind mai ‘naltuta, era nevoita sa stea cu capul plecat, atat de scunda era unica incapere in care’si ducea traiul batrana ursitoare. Ne’am asezat turceste pe pamantul crapat ce servea drept podea, in jurul focului ce ardea in mijlocul incaperii. Pe o pirostrie rotunda, inegrita de foc clocotea niste apa intr’un ceaun. Credeam ca batrana punea de mamaliga… Nicidecum, el era pregatit pentru mine, caci intalnirea fusese aranjata din vreme, tot asa cum astazi o programare la stomatolog se face anticipat!… Intimidat de ochii patrunzatori ai tigancii, neatinsi inca de cataracta si numai buni de deocheat, rataceam cu privirile pe peretii saracaciosi ai bordeiului din nuiele, lipiti cu huma amestecata cu balegar, cautand disperat ceva familiar de care sa ma agat: doar legaturi de ceapa si usturoi, spanzurate de o grinda… intr’un blid de pamant, oase de gaina sau alte zburatacitoare, lustruite de atata folosit. Intre timp, vrajitoarea o descosea pe mamaie si topea un bulgaras de cositor intr’un fel de linguroi metalic. Cand metalul s’a facut o ciorba, l’a lepadat in ceaun. M’am tras speriat inapoi cand ceaunul a scuipat aburi. Apoi a tras oala de pe foc, lasand’o sa bolboroseasca in treaba ei, pan’ce s’a racit. A extras cu grija forma bizara forjata de caldura si apa. Multa vreme gura nu i’a mai tacut, citind in obiectul cuibarit in causul palmei si intorcandu’l pe toate fetele, sa nu’i scape ceva. Apoi s’a asternut tacerea… Mamaie a inteles ca vraja s’a risipit, s’a ridicat cu grija ca sa nu dea cu capul in grinda joasa, mi’a aranjat bascul, i’a multumit frumos vrajitoarei si am pornit agale spre casa… Acolo bunicul a ocarat’o cum i’a venit pe la gura, ca mamaie ii luase cativa stiuleti de porumb cu care a platit vrajitoarea…
 Nu ma intreba ce mi’a harazit oracolul. In ziua de azi  nu vreau sa mai aud de previziunile astrologilor…

  Alte cateva Capricii tulburatoare : Francisco de Goya si Sabatul indracit al vrajitoarelor…

  Tintin este un aventurier get beget, un Indiana Jones al anilor ’50, nicidecum un vrajitor. Dar cand este pus “cu spatele la zid” isi foloseste cunostintele si inteligenta constructiv !Altminteri, aceeasi rezolvare pentru a iesi dintr’o situatie similara o poti gasi in romanul “Un Yankeu la Curtea Regelui Arthur”, scris cu 100 de ani mai inainte de Mark Twain…  Herge,  © Ed. Casterman

  Derib descrie un West indepartat si inca necucerit, cu miturile si legendele pamantului. Vrajitoria la indieni ocupa un loc foarte important : vezi Dansul Ploii pe care il juca samanul tribului, totemul reprezentand animalul care proteja satul…  © Ed. Le Lombard

 Spirou, aici imaginat de Tome & Janry, ajunge intr’un sfarsit la New York, unde se’nfrunta 2 benzi rivale : Mafia chineza si cea originala, italiana. Armele traditionale nu mai sunt suficienta, drept care se recurge de ambele parti la forte oculte si la serviciile vrajitorilor… © Ed. Dupuis

  Spirou, de data aceasta imaginat de Franquin… Cand inventiile stiintifice depasesc puterea de intelegere a omului de rand, acesta considera ca asista la o vrajitorie ! Este ceea ce i se intampla de fiecare data cand produce o noua inventie contelui de Champignac !…   © Ed. Dupuis

  Blake & Mortimer, Edgar P. Jacobs   © Ed. Dargaud

   Alix, Jaques Martin  © Ed. Casterman

   “Rouge de Chine” de Thierry Robin : o lume halucinanta, in care se amesteca realitatea cu lumea ezoterica si fantasy, fara ca frontierele sa fie vizibile!… © Ed. Delcourt

    Bob Morane, serie imaginata de Henry Vernes si pusa in pagina de William Vance. Un univers complex, care penduleaza intre povestiri de aventura, science fiction si chiar horror… In momentul in care apare  Ming, chinezul care conduce lumea dintr’un imperiu underground, lucrurile se complica, esoterismul si fortele oculte malefice fiind un adversar pe masura lui Morane !…  © Ed. Le Lombard

   Rolf de Richard Corben sau cand vrajitorul distras din activitatea sa produce un dezastru ! © Ed. Les Humanoides Associes

    2 extrase din superbul album “Bouche du Diable” de Francois Boucq & Jerome Charyn : eroul se pregateste de moarte iar samanul indian il ajuta sa nu rateze Marea Intalnire…

   La Tour, un album tulburator de Francois Schuiten & Benoit Peeters… O lucrare care nu pare sa aibe nimic in comun cu sorcery. Si totusi…parcurgand drumul sinuos dinlauntrul Turnului, deopotriva Labirint dar si drum batut, observi ca realitatea deviaza si se transforma aleator cu fiecare etaj parcurs. Lumea oculta nu e departe… © Ed. Casterman

 Jacques le Gall – Mitacq & Jean Michel Charlier, © Ed. Dupuis

   Sambre, o serie elegant pictata de Yslaire in realitatea careia se insinueaza incet ocultismul…    ©Ed.Glenat

   Alix – Jacques Marti,  © Ed. Casterman

    Brusel, un roman ilustrat de Francois Schuiten & Benoit Peeters in care stiinta pare sa invinga orice obstacol… insa fortele pe care noile inventii le dezlantuie nu pot fi controlate… puterea lor inca neinteleasa pare mistica…

Voodoo, Sorcery & Tricks – prima lectie

 Depindem atat de mult de o farmacie incat, daca maine da faliment sistemul sanitar, la cea mai banala raceala putem da in primire cu acte in regula si fara prea multe formalitati! Imi amintesc de bunicii care m’au crescut in ograda lor, constituita ca un mic stat, amarat dar independent: batranii nu aveau nevoie sa sara parleazul, recte sa treaca granita decat pentru un drob de sare sau un bot de tzaic,ca sa creasca painea mai mare. In rest, se descurcau cuviincios. Chiar si materialele textile groase pentru sumane sau cele subtiri pentru camasi si ii, ieseau din razboiul si urzelile bunicii. Iar cand se’ntampla ca cel batran sa fie biruit de vreo aprindere la piept, mamaie aplica leacurile transmise si’nvatate din mosi stramosi, un fel de kit de supravietuire far’ de care nu prea aveai timp sa faci umbra Pamantului. Sunt cateva imagini care nu mi s’au sters de tot din minte: ventuzele aplicate pe spatele bolnavului, dupa ce au fost vacumate cu un somoiog de carpa inbibat in gaz si aprins la capatul unui bat… cand boala era mai naravasa, se cresta pielea cu un brici si apoi se aplicau paharutele de sticla: sangele murdar era tras din vine si a doua zi omu’ era bun de trimis la camp. Ce amestec stia bunica sa faca din coaja de salcie, uscata si pisata, de’ti lua raceala cu mana ?… Astazi, apotecarul aceluiasi amestec ii spune aspirina…
 De mult, Marile Taine ale Universului nu erau la indemana oricui: povestea ucenicului vrajitor trebuie sa fie veche de cand lumea. Iar atunci cand Cunostintele incapeau accidental pe mana unui neinitiat, care nu era nici preot, nici carturar, nici druid sau taumaturg, omul de rand, trait in nevoi si ignoranta isi facea semnul pe care il impunea religia lui, scuipa de deochi si se fereca in bordei de teama vrajilor pe care le putea face pribeagul.
 Vraji, puteri oculte, stiinte la care s’a pierdut “Manualul de Utilizare”,puteri uitate in timpul cand omul isi ratacea cel de’al saselea simt, prestidigitatii, excrocherii… cine poate da un raspuns care sa ne multumeasca pe toti ?…

 Francisco de Goya era pictorul oficial al curtii regale spaniole spre sfarsitul secolului al XVIII-lea si avea toate motivele sa fie mandru de el: era curtat si invidiat pentru arta sa, apreciat ca om de inalta spiritualitate…
 Dar zarurile cad la un moment dat altfel decat pariase, schimbandu’i total viata . La 50 de ani surzeste complet, ceea ce il exclude practic din viata sociala. Autoizolarea pe care si’o impune ii permite sa regandeasca lumea, pe care de acum incolo o va transpune in lucrarile sale intr’o maniera originala si perfect cinica. In seria de gravuri, intitulata “Capricii”, printre lucrarile cu caracter social, la limita caricaturii, sunt multe desene care pun la microscop Vrajitoria… Daca te intereseaza subiectul, citeste un roman foarte bine construit: “Goya” de Lion Feuchtwanger…

In Evul Mediu se pare ca vrajitoria era cu adevarat o problema:cel acuzat daca nu abjura, pedeapsa era una singura…                 Yves Swolfs,  “Le Prince de la Nuit” , © Ed. Glenat
“Corto Maltese”, o serie uluitor de bine imaginata de Hugo Pratt, plina de vrajitorii si situatii inexplicabile. Scena de mai sus este reprezentativa pentru cele 21 de episoade aparute in revista “Pif”, de departe cea mai buna perioada din creatia lui Pratt… © Casterman
“La Femme du Magicien” de Boucq & Charyn, o poveste plina de mister, in care incepi sa te intrebi daca magia este un truc oarecare, inventat ca sa pigmenteze viata sau viata este un divertisment necesar pentru ca magia sa ramana vesnic tanara…   © Ed. Casterman
Phillipe Druillet & Lob construiesc o poveste solida si perfect originala: cand au aparut in anii ’69-’70, compozitiile nemaivazute ale lui Druillet au socat lumea benzii desenate si nu numai ! George Lucas avea sa se inspire fara jena din creatia francezului, fara sa recunoasca vreodata lucrul acesta. © ED. Dargaud
Francois Bourgeon, un autor complet, construieste un ciclu istoric, cu actiunea plasata intr’un Ev Mediu inspaimantator, plin de cruzime si de vrajitorie : “Les Compagnons du Crepuscule”, © Ed. Glenat
O poveste cu Corto Maltese, a carei actiune se intampla prin Caraibe, zona in care au fost cu sute de ani inainte deportate triburi intregi de nativi din Africa. Acestia nu au venit cu mana goala : religiile si spaimele lor milenare s’au contopit intr’o noua forma de cosmar pe care il cunoastem sub numele de VOODOO…  ©Ed. Casterman 
Panoramix, druidul din satul lui Asterix & Obelix, este cel care cunoaste reteta unei potiuni ce’ti multiplica puterile. Pare o vrajitorie dar de fapt el ne explica cat e de simplu: trebuie doar sa observi si sa intelegi Natura!… dar ce se poate intampla daca vrajitorul satului are o pierdere temporara de memorie si nu mai poate fabrica potiunea magica, care asigura linistea si independenta satului ?… © ED. Hachette
Asterix & Obelix sunt perseverenti : nu e sfarsitul lumii daca Panoramix nu reuseste din prima incercare!… dar aceasta concluzie nu pare sa o impartaseasca si amaratul de legionar, care este aici pe post de cobai !… © Ed. Hachette
“Le Moine Fou”, o serie de Vink, un autor complet vietnamez, care ne istoriseste povestea unei tinere europene crescuta in Extremul Orient. Ajunsa la adolescenta, ea descopera intr’o pestera testamentul unui calugar, maestru in arte martiale, care a inventat o tehnica de lupta inspaimantatoare. Insusirea ei te face invincibil doar pentru scurta vreme insa, caci cunoasterea acestei tehnici duce la pierdera ratiunii. Pentru ca lectia sa nu fie accesibila oricarui profan, ea este zgariata cu degetele in peretii de stanca !… un ciclu in care realitatea si supranaturalul isi disputa primul rol… © Ed. Le Lombard
Jim Cutlass, o serie conceputa de Jean Michel Charlier & Jean Giraud ca o alta serie western de aventuri… Moartea scenaristului schimba complet evolutia seriei. Giraud, desenatorul ii imprumuta pensulele lui Rossi, care se descurca la inceput chiar mai bine decat Maestrul . Giraud se va ocupa doar de scenarizarea seriei, dandu’i o directie metafizica. Povestea se umple de Zombi si de eroi cu puteri oculte…                                © Ed. Les Homanoides Associes
“Jim Cutlass”, Giraud & Rossi , © Ed. Les Humanides Associes
“Iznogoud” de Tabary & Goscinny, o colectie de povestiri plina de vraji, farmece de tot felul, calambururi imposibil de tradus si de umor de foarte buna calitate…   © Ed. Tabary
“Thorgal”, o serie inceputa prin anii ’70 de proaspatul transfug Rosinski, un pictor si grafician de mare talent fugit din Polonia comunista si de Van Hamme, un scenarist fara nici un pic de talent, crescut in umbra lui Greg(acesta avea sa’i dea de lucru vreo 10 ani : Corentin cu Cuvelier, Magellen cu Beri, Domino cu Cheret, desenatotul lui Rahan, Arlequin cu Danny… degeaba, caci povestirile erau tare proaste )… succesul avea sa vina in momentul in care avea sa “imprumute” ideea lui Ludlum din romanul “Identitatea lui Burne”… Thorgal este o serie plina de vrajitorie si situatii greu de explicat logic, atunci cand de pilda e vorba de o intoarcere in timp…

The Spirit – Eroul care a reinventat Comicsul


…  impresia de povestioara politista  cu care ramai dupa o prima citire este eronata. In oricare dintre scurtele povestiri cel au drept erou pe Spirit, intentia lui Will Eisner era mult mai profunda. De fiecare data el radiografiaza fara menajamente  mahalalaua new-york-eza, o jungla de beton si sticla, mult mai periculoasa si mai parsiva decat padurea tropicala… Fiecare dintre personajele secundare care impanzesc opera lui Eisner are o poveste care merita sa fie ascultata. De multe ori, Spirit este doar un spectator ca si noi, cei care citim povestea, iar concluzia de multe ori amara este trasa fara ca personajul principal sa aibe cel mai mic merit! Fauna exotica de eroi care nu au nimic eroic in ei, cuprinde excroci de toate calibrele, de la hoti marunti la banditi ce vor sa conduca lumea, femei superbe dar foarte periculoase, psihopati si marginalizatii unor cartiere rau famate unde nu e indicat sa’ti faci plimbarea de seara…