B.D. si micul Gavroche sovin

  Imediat dupa cel de’al doilea Razboi Mondial, Europa incearca sa se reaseze pe pozitiile detinute inainte de marele conflict. Din pacate, “Cine pleaca la plimbare, pierde locul de onoare !” sau cu alte cuvinte “Qui va a la chasse, perd sa place!” asa ca marile puteri occidentale se trezesc impinse pe banca rezervelor. Germania si Italia, cu grumazul sub bocanc nu mai indraznesc sa ridice nici o pretentie; Spania si Portugalia, foste mari puteri coloniale ale Europei occidentale, se zbat de decenii bune sub dictatul unor guverne total antidemocratice; Iar Franta, Belgia Si Olanda, secatuite de un razboi lung si foarte scump sunt in genunchi, ca un boxer pe care nu’l mai poate readuce la realitate nici macar numaratoarea inversa a arbitrului… Norocul acestor tari se numeste Planul Marshall sau “Imperialismul Economic American”, cum il botezase Moscova, un program american de finantare a reconstructiei europene cu bani nesfarsiti veniti din bancile de peste ocean. Reconstructia este insa o problema de durata, cu rezultate vizibile de abia dupa decenii iar oamenii sunt la capatul rabdarii : in multe tari, partidele comuniste sustinute din umbra de Moscova, sunt tot mai puternice astfel incat Franta, dar si Italia, au fost cat pe ce sa devina sateliti ai URSS!…
   Daca in tarile Europei de Vest viata nu mai semana deloc cu cea de dinaintea marelui conflict, mai erau unele tari unde inca existau unele privilegii. Astfel, decenii de acum incolo, spaniolii si portughezii vor privi spre Franta ca spre un alt El Dorado. Din cauza saraciei, dar si a persecutiilor politice provocate de regimurile dictatoriale ale lui Franco, pentru Spania si Salazar, pentru Portugalia, multi cetateni ai acestor tari vor alege calea exilului. In anii ’50 , la Paris les concierges (portaresele-administrator) des batiments parisiens erau in majoritate portugheze trecute bine de prima tinerete…
O pleiada intreaga de artisti aveau sa aleaga Franta drept refugiu si mama adoptiva. Pentru pictura, este suficient sa’i mentionez pe Pablo Picasso, Juan Miro si Salvador Dali. Dar si in banda desenata au existat artisti de exceptie care au facut cariera in Franta si nu numai. Multi dintre ei au lucrat la redactia “Vaillant”, devenind colaboratori fideli pentru multe decenii. Curios este ca majoritatea celor care au imaginat serii minunate pentru revista Partidului Comunist Francez, nu au publicat niciodata benzi desenate sub adevaratul lor nume in Franta. Incoltit de concurenta de dreapta, “Vaillant” a preferat sa nu mai angajeze o noua lupta cu adversarul si a preferat sa’si boteze in maniera franceza colaboratorii veniti de aiurea. In definitiv, de ce sa zgandarim micul sovin care somnoleaza in fiecare dintre noi, trebuie sa fi fost intrebarea pe care si’au pus’o conducatorii de la “Vaillant”?…
Poate cel mai cunoscut metec sau paria este Jose Cabrero Arnal, un nume de hidalgo spaniol, un nume care parca suna a coride toride si a castaniete dezlantuite!… Cititorii habar n’aveau de originile sale, el fiind cunoscut in Franta ca Arnal, Claude Arnal, blandul si bolnaviciosul parinte al lui Placid & Muzo si al lui Pif!…

Cel mai talentat metec ramane insa Eduardo Coehlo, portughez de origine si poate singurul autentic rival al lui Harold Foster, autorul celei mai celebre serii B.D. medievale, Prince Valliant. Cu un talent iesit din comun, Coehlo a marcat prin desenul sau plin de detalii foarte documentate, generatii intregi de cititori, dar si o multime de desenatori de banda desenata. La noi, Albin Stanescu ii datoreaza mai mult decat respect… Aproape intreaga cariera a lui Eduardo Coelho se desfasoara in publicatiile editurii Vaillant. Serii geniale precum “Ragnar”, “Robin des Bois”, “Davy Crockett”, “Yves le Loup”, “Le Furet”, “Eric le Rouge”… vor fi cunoscute de cititorii de pretutindeni drept opere ale lui… Martin Sievre!!!
Un alt Paria este Francisco Hidalgo, un spaniol coborat  parca din romanele lui Miguel de Cervantes. Si el se cantoneaza pentru ani de zile in paginile revistei “Vaillant”, aducand cu sine un grafism iesit din comun, cu care banda desenata nu era obisnuita. Hidalgo isi dovedeste maiestria in admirabile planse alb-negru, in care bogatia stilurilor de hasuri si texturi este surprinzatoare… “Bob Mallard” este un personaj pe care il reia de la alti desenatori si il aduce in primul plan al vietii B.D.! “Teddy Ted” este un alt personaj, care va fi insa mult mai cunoscut si mai celebru sub semnatura lui Gerald Forton!… Tinerii cititori, care urmareau cu sufletul la gura pasionantele povestiri imaginate grafic de Hidalgo, erau anuntati ca aceste benzi sunt desenate de … Yves Roy !!! Francisco Hidalgo avea sa iasa in lume cu numele sau adevarat, mult mai tarziu, cand avea sa se reintoarca la o pasiune mai veche: fotografia! In anii ’80-’90, imaginile sale fabuloase, aproape suprarealiste, cu un Paris pe care numai el il putea vedea, au facut inconjurul lumii1…

Natacha , Krasivaya Devushka

         La scurt timp dupa miscarile sociale care au bulversat sistemul politic din Franta si Cehoslovacia (tara care avea sa fie invadata de trupele tarilor semnatare a Pactului de la Varsovia, cu exceptia Romaniei), intreaga viata culturala s’a maturizat si a capatat dreptul sa treaca de la pantalonii scurti direct la costumul de adult. Revistele de banda desenata se inmultesc ca ciupercile dupa ploaie, iar majoritatea autorilor BD isi imagineaza ca daca sunt triviali si obsceni, cu atat sunt mai adulti. Primele numere din “L’Echo des Savanes” sau “Fluide Glacial” sunt pline de obscenitati, desfiintarea cenzurii deschizand o adevarata cutie a Pandorei. Aceasta betie pornografica avea sa dureze cativa ani, dupa care lucrurile aveau sa reintre oarecum in normal. Am spus oarecum, caci banda desenata nu avea sa mai fie niciodata la fel ca cea de dinainte de ’68.
        Si revistele de copii se maturizeaza. “Spirou” si “Tintin” sunt primele publicatii care reactioneaza iar Natacha este prima eroina sexi din “Spirou”. Unui cititor din zilele noastre, obisnuit cu imagini indraznete, ii este greu sa inteleaga in ce consta revolutia pe care a facut’o un personaj ca Natacha, aparand in paginile unei reviste pentru copii!… In acei ani, Natacha a fost fata care a emancipat banda desenata!
         Walthery, autorul seriei, continua epopeea eroinei in publicatii  adulte, cu imagini mult mai indraznete si care ii fac sa viseze pe micutii cititori de altadata…

Marul Discordiei & Pin Up



“To be or not to be!”…



    Oare de ce a fost ales un fruct ca sa medieze unele momente importante ale Istoriei ?…
    Evolutia omului, spune legenda, a inceput in Paradis cand Sarpele a condus’o pe Eva la Marul Cunoasterii, copacul de care Demiurgul ar fi vrut ca Omul sa nu se apropie!… Cel putin asa se spune in Biblie, dar Creatorul nu’si putea dori pentru marea sa creatie, Omul, stadiul de leguma pe care acesta il avea in Rai. Orice parinte doreste sa’si vada vlastarul crescand si descoperind lumea… Iar atunci cand ajunge destul de puternic, poate reuseste chiar sa imblanzeasca aceasta lume, asa cum stramosii nostrii prindeau caii salbatici si ii transformau in prieteni fideli! Si tot asa cum multi parinti evita sa dea copilului sfatul direct, pentru ca plodul sa nu rejecteze experienta batranului, cum se’ntampla de obicei, Demiurgul trebuie sa fi ales o cale mai subtila, Cararea spre Cunoastere va fi indicata de altcineva, un personaj unssssuros dar sssssigur si  foarte perssssuassssiv si plin de ssssarm: Sarpele.Urmarea e cunoscuta, uita’te pe orice canal Discovery si vei vedea ca demersul lui Dumnezeu a fost o actiune perfect coordonata. Intrebarea care ramane fara raspuns este de ce a fost ales Marul ca motor al Cunoasterii?… Un fruct foarte putin cunoscut in zona in care nebunii visatori plaseaza Paradisul, respectiv intre Tibru si Eufrat, oarecum in perimetrul Irakului (adica zona in care este Infernul pa pamant in zilele noastre din cauza Dracului care si’a bagat coada !)!… Intrebarea ramane: De ce Mar?… De ce Fructul Cunoasterii nu a fost ales Pepenele galben?… sau Rodia, fruct mult mai cunoscut in regiune?… sau Chitra?… sau Lamaia, al carei gust acru ti’ar aduce aminte ca (.) Cunoasterea nu inseamna intotdeauna o Victorie?…

             Urmatorul Mar care vine din negurile Istoriei sa ne tulbure indiferenta cu care parcurgem lungul drum al zilei catre noapte, respectiv cararea dintre Nastere si Moarte, este Marul Discordiei, un fruct care nu se potriveste cu Grecia Antica, unde o maslina sau o portocala ar fi fost mult mai apropiate.Si cu toate acestea, fructul care avea sa regleze un diferend intre nu mai putin de 3 zeite, cele trei Gratii, pe care le poti admira in picturile reproduse mai sus, pictate de Lucas Cranach si Sandro Botticelli (toate adevarate forte ale Naturii, respectiv Hera, Atena si Afrodita), avea sa fie un MAR!… Paris, printul troian condus de hormonii sai, face o alegere care avea sa schimbe fata Istoriei, oferind Marul de Aur Afrodidei, zeita frumusetii, cea care ii promitea in schimbul votului sau, cea mai frumoasa femeie de pe Pamant!… Este cam ca la alegerile politice din Romania zilelor noastre: indiferent cu cine votezi, tot nasol vei ajunge!…

                “Praslea cel Voinic si Merele de Aur” sau marul care avea sa o innece pe Alba ca Zapada… iata inca alte cateva repere, daca mai era nevoie de ele, ca sa explice cresterea exorbitanta a pretului merelor la taraba in piata Obor!…
                Din fericire, frumoasele fete de astazi si de oricand au uitat ca fara ele Cunoasterea nu ar fi fost posibila!… Dar din pacate fructele de astazi nu mai au acelasi gust ca Merele de altadata!…

    Merele rosii sau mirosul aparte al placintelor pe care stia sa le faca bunica!…

mica galerie B.D. : Five o’ Clock Tea cu un Strop de Bere Neagra

      Despre “MAD”, celebra revista americana care ia totul la misto, am mai vorbit impreuna cu putin timp in urma. Iar pentru o publicatie careia nu’i dispare zambetul nici cand crizele ne musca pe toti de buzunare si de fund, cred ca se vor gasi intotdeauna cateva clipe ca sa poti rascoli prin arhiva sa nepretuita!…
         Pe Harry North incerc sa mi’l imaginez ca pe un englez get- beget, probabil un british care intrerupe orice activitate, indiferent cat de importanta ar fi fost ea, pentru ritualul ceaiului si al prajituricilor de la ora cinci. Marturisesc ca as fi mult mai linistit daca realitatea mi’ar confirma ca traditiile sunt inca respectate in Marea Britanie, o tara careia o planeta intreaga ii datoreaza o reverenta pentru aportul ei la civilizatia mondiala: americanii ii datoreaza limba pe care o vorbesc, microbistii ar trebui sa multumeasca pentru majoritatea sporturilor, nascute pe marea insula si pentru ideea de Fair Play, democratia de pretutindeni pentru institutiile statului, care functioneaza de cateva sute de ani, fara gres…melomanii pentru revolutia din muzica, petrecuta intr’un singur deceniu, poate cea mai creativa perioada din istoria rockului: Beatles, Rolling Stones, Deep Purple, Led Zeppelin, Uriah Heep, Jethro Tull, Black Sabbath sau Queen, te apuca ameteala numai cand incepi sa le rostesti numele !…  Din pacate Traditia, ” farul de care ai nevoie in noptile fara stele”, se pierde treptat si acolo. Cu ceva timp in urma am fost in compania unui londonez autentic, avand o conditie sociala onorabila. Incercand sa dezghet atmosfera prea protocolara am apelat la toate informatiile pe care le aveam despre Regat: Five o’Clock Tea, Jerome K. Jerome, “My Kingdom for a Horse!”, James Bond si The Saint, Bernard Show ( irlandez prin nastere) si Pygmalion…    In zadar, englezul era indaratnic si doar berea neagra a reusit sa mai topeasca bucatele din iceberg!…
Probabil ca si Harry North este un englez refractar la Traditie: nu prea il vad sufland intr’un cimpoi si murind cu demnitate pe campul de lupta, ultimile sale cuvinte pe care Istoria avea sa le repete pan’ce aveau sa devina legenda, fiind “God Save the Queen!”… Nicidecum!… Harry North pare un englez pragmatic, care si’a cautat norocul peste tot in lume si aparent l’a gasit in USA, la revista “MAD”. Aici a fost primit cu bratele deschise, fiind perceput ca un al doilea MORT DRUCKER, artistul cel mai grozav din State cand venea vorba sa parodiezi mutrele unor personaje publice!…
Cariera sa incepe insa pe un alt continent, intr’o tarisoara care a rezistat eroic in fata invadatorilor romani (fireste ca ma refer la romanii lui Cezar, nu la cei care debarca astazi in cohorte si legiuni, veniti direct de pe malurile Dambovitei!…). In “Pilote” ( revista devenita mensuala dupa criza declansata in anii ’70 de “explozia” catorva redactii), North debuteaza cu o rubrica ce parodiaza actualitatea cinematografica. Primele scenarii sunt de Renee “Asterix” Goscinny, urmeaza Klotz, un tip cam fara sare si piper…
…Insa intrarea in lumea selecta a Benzii Desenate o va face cu o povestire fabuloasa de 8 pagini, pe care tin neaparat sa o vedem impreuna: “Contes de Londres”! O povestire care ii va aduce un mare premiu in Italia, la Lucca, “Yellow Kid”, un fel de “Oscar” in B.D….     Unui dirijor celebru din lumea muzicii grele ii este prezentat intr’o statie de metrou purie, un fel de cersetor pe care n’ai da doi bani, dar care fluiera dumnezeeste arii dintre cele mai complicate, fara partitura!… In fata acestei minuni, celebrul dirijor incearca sa intervina in favoarea interpretului, persecutat de un handicapat ce pare sa fie stapanul sau. Dar cel mai bine este sa descoperi singur povestea cu un final neasteptat… O adevarata bijuterie !…

Pin Up : Eva, Betty & Marilyn

    Muscand din Mar, Adam a primit cel mai de pret cadou pe care si l’ar putea dori cineva de orice Sarbatoare: posibilitatea de a intelege ceea ce vedea si de a valoriza lucrurile si fiintele care’l inconjurau in functie de nevoile sale fiziologice si spirituale. Alungarea celor doi pacatosi din Paradis este prezenta in arte intotdeauna intr’o maniera mai mult decat simplista: Adam & Eva cu capetele plecate, constienti de gravitatea gestului, se indeparteaza resemnati de Lumina care le’a dat candva Viata!… Din acel moment, viata noastra a inceput sa capete contur, evoluand intre cele doua repere esentiale, Binele si Raul iar viata a capatat sare si piper. Iti imaginezi cat de searbada trebuie sa fi fost existenta in acele zile in care Adam, un barbat superb si sigur fara concurenta trecea nepasator si fara nici cea mai mica tresarire pe langa Eva, o femeie atragatoare imbracata doar cu virtutea sa, care nu cred ca facea prea multe parale in acele vremuri de’nceput cand Descartes sau Kant nici macar nu apucasera sa scrie vreun rand despre Morala !… Fuga din Paradis a insemnat inceputul Cunoasterii, iar cunostintele dobandite sunt deopotriva despre Bine dar si despre Rau. Demiurgul tre’ sa fi fost multumit de optiunea facuta de Eva, caci stadiul de leguma pe care’l aveau oamenii creati de El, atunci cand zburdau nevinovati prin gradina Raiului nu puteau sa’i dea satisfactie. Bineinteles ca in Programul initial a fost inclusa si Cunoasterea, respectiv Curiozitatea ca motor al cunoasterii, caci Dumnezeu nu putea sa nu prevada si sa nu doreasca evolutia celei mai indragite creaturi din tot ce a zamislit. Insa probabil ca a ezitat sa dea Omului de la inceput darul Cunoasterii, stiind ca acel simt ce tine deopotriva de Ratiune, dar mai mult de Feeling, acel simt care recunoaste valoarea, nu este pus la punct. Si a avut dreptate sa ezite caci reperele de valori ale Omului sunt schimbatoare, in functie de conjuncturi istorice, de alinierea astrelor sau pur si simplu de o toana mondena…    Pana ce astrele nu se aliniaza intr’o alta conjunctura, propun sa ne bucuram impreuna de minunatele Pin Ups gasite in arhive uitate si prafuite, Pin Ups inca atat de minunat de senzuale !…  

Harap Alb Rides Again !

Motivul pentru care apar atat de tarziu cu o informatie cunoscuta deja de toata lumea buna, este simplu: dincolo de senzationalul unei stiri proaspete, inca mirosind a sange si transpiratie, am incercat sa’ti propun mai multe imagini semnate de Andrei “Harap Alb” Moldovan. Desi lumea benzii desenate din Romania este microscopica si practic ar trebui sa o poti cuprinde cu usurinta dintr’o singura privire, lucrurile stau oarecum pe dos. Tirajele revistelor ce se mai incumeta sa publice BD sunt din pacate confidentiale iar informatiile despre astfel de aparitii sunt destul de rarefiate. Marturisesc, nu mi’a fost deloc usor sa aflu mai multe date despre “meseriasul” Andrei, dar scotocind prin arhivele personale, am descoperit cateva reviste din 2008-2009 in care Harap Alb era foarte activ. Revista se numea “Media Kinder Magazine”, aparea lunar si cred ca se distribuia prin scoli. Publicatia avea un caracter educativ si religios, acordand mari spatii (30 de pagini!…)pentru banda desenata. Principalii graficieni ai revistei erau Andrei Moldovan & Adrian Barbu… “Media Kinder Magazine” a rezistat cel putin 3 ani… Andrei “Harap Alb” Moldovan parea sa fie omul-orchestra, priceput la toate, trecand cu usurinta si mare spor la productie, de la seriile istorice la cele pilduitoare din Biblie, de la povestiri despre marile inventii ale omenirii la marile descoperiri geografice !… Stilul sau a evoluat remarcabil, de la cel de acum cativa ani, cand inca ezita atunci cand desena un cal sau o perspectiva, la cel de azi, din HAC sau (mai ales) din povestea lui Gerila!

mica galerie B.D. : Picasso , Autor de Banda Desenata !

   Chiar asa, cine este Jean Ache si de ce ar trebui sa ne pierdem timpul intrebandu’ne cine este, cand pe lume sunt atatea lucruri minunate care asteapta nerabdatoare sa fie descoperite?…
    Cred ca si dintre compatriotii sai francezi sunt putini cei care’si mai amintesc de el: parca autorul unei serii cotidiene, cu oarecare succes prin anii ’50, Arabelle?… sau desenatorul lui “Nic si Mino”,o serie a la Tintin care a aparut vreo 8-9 ani in revista lui Mickey, editia franceza?… Important este ca prin anii ’70, Jean Ache descopera ca in cutia craniana are un creier, care daca este degresat, acesta incepe sa judece!… Iar judecatile sale ne scot si pe noi din letargia in care ne arunca rutina si manierismul cotidian… Daca acceptam gestul sau, avem o mica sansa de mantuire… daca nu, vom arde ca niste fraieri in plictisul de zi cu zi, adevaratul Infern de pe Pamant!…
    In celebrul saptamanal francez de banda desenata si reflexie, “Pilote”, Goscinny da liber la initiativa tuturor celor ce stiu sa judece si se’ntampla Miracolul: artistii incep sa gandeasca iar cititorii raspund !…
    Jean Ache isi pune intrebarea: oare cum ar fi primiti la redactia “Pilote” niste tineri debutanti, cu nume oarecare cum ar fi Pablo Picasso, Juan Miro, Rousseau Vamesul ?…, scenariul de proba fiind “Scufita Rosie”?…

       Douanier Rousseau sau Rousseau Vamesul, cum este cunoscut in Istoria Artelor in Romania este mama, tata si Godfatherul a ceea ce numim astazi Arta Naiva. Un functionar modest, a carui raza de actiune se limita intre rutina serviciului si lecturile naive, care’i inflamau o fantezie needucata. Junglele imaginate de el nu au depasit niciodata informatia capatata in Gradina Botanica, dar cata poezie putea sa genereze oricare dintre imaginile sale !…

   Fernand Leger, un pionier al inceputului de secol XX, un pictor care a pus umarul la rasturnarea carutei pline de picturi retrograde, un pictor care a fost catalogat cand Cubist, cand Tubist… personal, nu mi’a placut niciodata si ma miram din cale’afara cand profu’ de Istoria Artelor se straduia sa ne hipnotizeze sa ne placa individu’…

   Juan Miro, citesc acum cu uimire in Wikipedia ca este un reprezentant de seama al suprarealismului mondial ! Dincolo de jocurile sale decorative, nu foarte rele (am impresia ca este al doilea artist, dupa Picasso, care a luat lumea la misto si treaba a mers de minune!), restul este marfa insipida- daca ai ocazia sa ajungi la Parisul Vesel, da o fuguta pana la Defence, cartierul din nordul orasului si vei vedea un “monument” semnat Miro: un gunoi…

   Ehei, la Pablo Picasso lucrurile sunt mult mai complicate: el era cu adevarat un mare artist, dovada stau lucrarile din cele 2 asa numite perioade, cea roz si cea albastra, marturii ale unui mare artist, de exceptie, dar care nu a avut suficient noroc. A urmat golania numita “Cubism”, din care doar lucrarile de inceput, influentate de Cezanne, au valoare…

   Giorgio de Chirico este un reprezentant important al suprarealismului in pictura, cu subiecte angoasante si tulburatoare. Din pacate, nu a fost capabil sa’si inlocuiasca vocabularul si a inceput sa se repete…

  Bernard Buffet este un pictor expresionist francez… Desi critica franceza este in limba dupa talentul sau iesit din comun, mie mi se pare un grafician interesant si atat. Daca indemanarea sa artistica tine de domeniul picturii, inseamna ca reviste de B.D. ca “Metal Hurlant”, “Charlie” si “Pilote” erau pline de “pictori”!…

   Piet Mondrian este un pictor olandez, reprezentant al artei abstracte… Dupa mine, toate picturile sale sunt niste fete de masa nereusite, dar critica si casele de licitatie sunt de alta parere…

   “mica galerie B.D.” si’ar dori sa fie spatiul in care bijuterii ale benzii desenate, fara urmare si uitate prin paginile unor reviste, sa fie readuse in atentia unui public interesat de imagine si de o idee inteligenta…

REPLAY : The Ballad of the Horse

  The last time I saw a horse that was almost free was on a celebration day, and a mighty steed was ridden by a police officer… I don’t think that it felt too comfy under the weight of the importance and function of the rider, but nobody had asked for its opinion, so he was resignedly carrying on his duty, trying to forget about its ancestors who were watching it from some horses’ Paradise, trying to forget about El Zorab or the Great Trojan…

The Other Horses that I hear every day without ever seeing their faces are closed up in the engine of my car and neigh furiously when the stop signs prevent us from soaring… I never dare to let them be too loud, in the city the noise is limited and I fear the officer that rides on the mighty steed which bites its harness, to show its ancestors that is still can…

   Blueberry – Jean Giraud & Jean Michel Charlier , © Ed. Dargaud… The Steel Horse, the name given by the Native Americans to the train that furrowed the outstretched prairies…

    Totoche – Jean Tabary , © Ed. Tabary… one of the most thrilling and funny comic books.

   Tanguy et Laverdure – Jije & jean Michel Charlier , © Ed. Dargaud

     Next up, a few works from a soviet publication from Moscow in 1953, which tries to answer any questions you ever asked yourself regarding horses…

   Lucky Luke – Morris & Goscinny, © Ed. Dargaud

   Torpedo – Bernet & Abuli, © Glenat Editeur

    Jo, Zette & Jocko – Herge, © Casterman

   H.P. (Horse Power) – Buzzelli & Kostandi Les Humonoides associes… a bizarre comic book, set up in a possible post-atomic future where survival is the main worry…

   Flash Gordon – Alex Raymond… the first science-fiction comic book where the artist wonders about aesthetic problems and solves them masterly… a solid argument that comic books are a major art form, even if they are still in need of a Muse…

   Jeremiah – Hermann, ©Dupuis… in a world ravaged by the final war, people search in despair the long lost familiar things…

Muzeul B.D. : ASTERIX, un Gal Monden

              In 1959 aveam 4 ani si presupun ca habar’n'aveam ca in Franta aparea cea mai grozava revista de B.D.din lume: “PILOTE”. o publicatie saptamanala pentru copii, plina de informatii interesante si de povestiri pasionante in banda desenata!… O revista care avea sa evolueze odata cu cititorii sai, practic revista unei singure generatii ! Sfidand regula de baza a revistei, tinerii din mai multe generatii consecutive vor deveni fideli unui program editorial care va raspunde nevoilor mai multor generatii. Unele rubrici vor disparea, in momentul in care formatul lor se va dovedi caduc. Tot asa se va intampla si cu seriile de B.D. : Multe dintre titlurile populare in epoca vor cadea curand in uitare, dar “ASTERIX” sau “Bluebarry” sunt serii care vor trece peste generatii, supravietuind legendei revistei “Pilote”…
    ASTERIX este, ca orice glorie, un accident. Autorii sai, Uderzo si Goscinny, au incercat inainte de acest succes, o multime de alte formule: “Ouampah-Pah”, “Jehan Pistolet”…, dar succesul i’a ocolit de fiecare data!
    ASTERIX este un erou aflat la timpul potrivit in locul potrivit. Inceputurile sale sunt modeste, atat din punct de vedere grafic, cat si scenaristic. Lasat insa sa respire, eroul se va dezvolta rapid, evoluand spre perfectiune!… Eroul care’si multiplica puterile in momentul in care bea potiunea druidului Panoramix, avea sa cucereasca o lume intreaga, cu exceptia USA, o natiune complet impermeabila la umorul lui Goscinny (paradoxul este ca Renee Goscinny a fost format la “scoala” lui Harvey Kurtzman, un evreu amarican, foarte prizat de contemporanii amatori de comics !…) !…
    ASTERIX nu se va impiedica insa de reticenta americanilor iar drumul sau spre glorie este de neoprit! Albume de banda desenata, vandute in zeci de milioane de exemplare fiecare titlu, adaptari in desene animate de lung metraj (8 la numar pana acum), 4 filme pentru marele ecran cu vedete en vogue, jucarii, jocuri pe computer, tricouri… o intreprindere cu o cifra de afaceri ametitoare!…
     Dincolo de bani care se’ntorc acum cu furca, ramane frumoasa aventura a doi tineri autori, porniti in cautarea Fetei Morgane acum mai bine de 53 de ani!… Un exemplu pentru fiecare dintre noi…

     In ultima vreme, moda este sa descoperim “tineretea” sau “copilaria” unor personaje cu care ne’am familiarizat. Bineinteles, este o operatiune de marketing, menita sa umple buzunarele editorilor si, daca mai ramane ceva, si pe cel al autorilor. Moda a fost lansata de Blueberry, continuata de Spirou, Gaston, Scooby Doo, Bugs Bunny & Company, Lucky Luke, Indiana Jones, Corto Maltese, Barbe Rouge… Operatiunea de “intinerire” a personajelor va continua, atata vreme cat zgomotul banilor va fi audibil…
    Contra curentului, incerc sa aflu ce s’a intamplat DUPA ! DUPA ce personajul dispare din atentia cititorilor, atunci cand drama incepe sa muste dintr’un personaj cunoscut, uitat de un public grabit si ingrat…

     …Sau cum a inceput totul ( desi aceste planse aveau sa fie imaginate zeci de ani mai tarziu!…)…

     Prima plansa din aventurile lui ASTERIX, asa cum a aparut in primul numar al revistei “Pilote”, adica cu niste culori oribile datorate lui Poppe, cu un text destul de didactic al lui Goscinny si cu un desen al lui Uderzo, mult mai slab decat ce putea face la vremea respectiva…

     Idefix, catelul fidel al lui Obelix, este un personaj important al seriei.El apare in volumul 5 al seriei (Le Tour de Gaule) si din acel moment ramane practic de nedespartit de celebrul cuplu…

     Viata lui Asterix in micul sat gal nu a fost intotdeauna colorata in roz: din cauza unei greseli, Asterix este alungat din comunitate si condamnat sa ramana printre straini pana ce reuseste sa plateasca pagubele unui hold-up de care era vinovat…

   …cei doi prieteni cauta disperati solutii ca sa achite pierderea suferita de satul lor. Necazul este ca cei doi nu stiu altceva decat sa inparta palme si pumni, in stanga si’n dreapta, actiune nu foarte bine cotata la bursa in acele vremuri…
      Foarte interesanta este propunerea lui Obelix, tantalaul echipei, o prefigurare a marelui succes de peste secole… Diferenta era ca Obelix se vedea in rolul de June prim…

    Desi timid din cale afara, Obelix isi incearca talentele si ca actor de teatru experimental!…

   … tot Obelix este cel care ii inlocuieste pe cei doi razboinici care’l purtau pe seful satului pe scut, in plin triumf…

     …Obelix, ajuns in Elvetia antica, reuseste sa se’nbete crita!…

   Spre disperarea lui Idefix, care tine din tot sufletul la integritatea codrului, Obelix, indragostit lulea de Falbala, isi pierde complet simtul orientarii…

   …Imaginile de inceput de la fiecare povestire… Magnifice!…

   …Si imaginea care incheie aproape fiecare album: banchetul final!!!…

    Evolutia grafica a lui Asterix, de la primele schite la forma finala…

   Probabil ca intotdeauna te’ai intrebat care este geneza unui album Asterix !… Esti martorul privilegiat al unei asrfel de activitati laborioase !…

It’ s a Kind of MAGIC !

     Crescut la tara de niste bunici harnici si iubitori, am avut sansa ca o data pe an, atunci cand ciresele erau pe sfarsite, sa fiu martor la cel mai grozav spectacol popular care a existat vreodata pe la noi: Dragaica !
     O sarbatoare cu radacini adanc ancorate in viata de la tara, o sarbatoare campeneasca probabil multicentenara ( nu indraznesc sa ma gandesc ca ar putea sa fie mult mai veche, ma face visator ideea ca memoria colectiva, nescrisa, se poate perpetua de’a lungul mileniilor…), o sarbatoare a graului adunat in hambare, deci siguranta ca ziua de maine va fi o alta zi cu paine pe masa…
     In Duminica respectiva, toata lumea cauta sa dea jos cat mai mult din colbul ce se adunase pe ei de’atata truda, imbraca hainele de sarbatoare si se ducea la oras, la Panarama! Taranul era de felul sau neincrezator in tot ce venea de la oras, el era cel care trudea la cumplita munca a campului, pana ce plesnea camasa pe el de atata transpiratie. Era oarecum ca Furnica din fabula lui La Fontaine, inrait de munca sa grea din fiecare zi, fara ragaz si vacante si nu prea putea intelege dansul sprintar al lui Pan Greierasul, artistul care a distrat intreaga comunitate o vara intreaga !…
    La Dragaica erau panaramele de la oras, Carusele si Lanturi in care fetele de maritat se’nvarteau pan’ce ameteau si aproape ca uitau de sfaturile parintesti !… Pentru copii gaseai turta dulce, inghetata verde facuta de tigani indemanateci si ochelari de tipla rosie, de vedeai viata’n roz… Dar mai ales erau o multime de corturi, care puteau adaposti cel mult vreo 20-30 de spectatori: lumea Circului!!!
    Mic fiind, nu prea bagam de seama ca frumoasa zburatoare de la trapez avea vreo 50 de ani iar costumele tovarasilor sai erau carpite prin partile esentiale… Ca motocicletele celor de la Zidul Mortii nu mai gafaiau decat dintr’un piston… Insa atractiile cele mai grozave fireste ca erau momentele cand Magicienii treceau la treaba, invartind baghetele si scotand din jobenele lor prafuite oratanii si iepurasi flamanzi !
   Astazi Dragaica probabil ca a disparut… Din fericire, Cirkul continua ! Astazi Magicienii nu mai scot iepurasi din palarie…