The Little King

      Pe la 1931, in deja unul dintre cele mai prestigioase magazine saptamanale americane, “The New Yorker”, un smecheras pe nume Otto Soglow reusea sa’si plaseze personajul de B.D. “The Little King”, care avea sa fie cap de afis timp de mai bine de trei decenii. Fara sa fie lipsit de un anume sarm, fenomenul “Little King” e greu de explicat mai ales ca in numai cativa ani presa americana se va umple de nume grele de artisti de banda desenata, printre cei mai talentati desenatori, scenaristi si story-board-isti ai tuturor timpurilor : Alex Raymond (“Flash Gordon”, “Jungle Jim”…), Hal Foster (“Tarzan”, “Prince Vaillant”), Burne Hogarth (“Tarzan”), Milton Caniff (“Terry and the Pirates”, “Steve Canyon”), Will Eisner (“The Spirit”), Segar (“Popeye”), Floyd Gottfredson (“Mickey Mouse”), Carl Barks (“Donald Duck”)… Pot sa continui pana maine dimineata aceasta lista continand nume incredibil de voloroase! Si tot nu’mi pot raspunde la intrebarea cum de a reusit o serie atat de debila sa capteze atentia publicului american decenii de’a randul !…
     Poate simplitatea liniei este cea care a retinut atentia ?… Poate glumele lipsite de complexitate, pe care le pricepeai intr’o fractiune de secunda ?… Poate din cauza caracterului nesofisticat, lipsit de ambiguitate al personajului ?… Sau explicatia acestui fenomen este situatia economica mondiala, dar mai ales cea europeana, unde guverne si monarhii s’au dovedit incapabile sa gestioneze o criza careia doar cel de’al doilea Razboi Mondial ii va pune capat ? La fel ca si dupa Primul Conflict Mondial, cand multe case regale si imperiale nu au fost capabile sa tina pasul cu noile timpuri si au predat stafeta, tot asa in anii ’30 Portugalia si Spania au schimbat monarhia pe dictaturi autoritare (e un mic pleonasm aici, dictatura si autoritate excesiva fiind oarecum similare, dar cat de doct suna alaturarea acestor 2 cuvinte!)… Foarte curand, dupa cel mai mare conflict al Omenirii, alte case regale vor abandona viata politica…
    Oare aceasta nesiguranta, ce’i dadea atata fragilitate, ii va asigura lui “Little King” celebritatea din epoca ?…
    Nici in Romania anilor ’30 viata politica nu era mai sanatoasa decat in alta parte : lovituri de stat, un rege care nici nu ajungea bine cu picioarele pe covorul de sub tron,batut cu nuiaua peste degete de cate ori nu asculta de un tatuc-dictator, alt rege fugarit de hoardele de legionari… Vrei sa mai asculti Istorie ? Nu ti s’a facut deja lehamite ?…

     2 imagini despartite de 85 de ani !… In prima fotografie era Mihai, Mare Voievod de Alba Iulia… In cea de’a doua fotografie este cetateanul Mihai… Nu este nicio rusine sa fi cetatean, depinde daca rolul acesta il joci cu destula demnitate…  
     Te superi foarte tare daca ma intorc in timp, pentru cateva minute ?
   Alaturi de taticul sau, Carol al II-lea, cand inca in Europa nu mirosea a praf de pusca peste tot…

     Marile Manevre cu maresalul Antonescu la comanda…

   Maresalul Antonescu fusese executat in urma cu 3 luni. Pricipalul cap de acuzare : “Ostasi, va ordon : Treceti Prutul!”… Regele Mihai face o reverenta in fata unui comisar sovietic…

    Regele Mihai printre demnitari de stanga: o pata verde intr’o mare rosie!… In dreapta sa Petru Groza…

   Maria Sa si Gheorghe Gheorghiu- Dej…

   … In prim plan, Gheorghiu – Dej pe care’l durea in spit dupa ce Maria Sa ii girase integritatea in ochii opiniei publice…

    De la Moscova Gheorghiu – Dej nu se putea intoarce cu mana goala. Asa ca s’a intors cu Ana Pauker (Hanna Rabinsohn)… “Ana Pauker si cu Dej au bagat spaima’n burghezi !” era sloganul la moda, foarte curand pe buzele tuturor activistilor…

    Maria Sa a fost deosebit de onorat sa o integreze pe Ana Pauker in societatea romaneasca !…
    Maria Sa era poate foarte tanar, necopt la cap cum spune taranul roman ( mai degraba invatat cu roadele pamantului decat cu intortocheatele cai ale mintii )… Dar fiecare aparitie publica a Mariei Sale  in compania unor sacali care au tinut romanii in genunchi cateva decenii, nu a fost altceva decat o cautiune pentru faradelegile ce vor urma!… Fiecare strangere de mana in fata obiectivelor foto nu a fost altceva decat o consimtire vis-a-vis de actele pe care le comiteau partenerii sai de dialog ! Politica nu’i asa de simpla, cum isi imagineaza unii politicieni de pe malurile Dambovitei !… Orice zambet, orice strangere de mana, orice cuvant rostit, orice basina scapata in public… totul se contabilizeaza si ramane in Istorie ! Iar Istoria, sa fim bine intelesi, nu este doar un simplu repertoar, un caiet in care un amarat de contabil insira la date si’ntamplari cu sabii si bombe !… Nicidecum, Istoria este un Judecator, poate cel mai mare dupa Dumnezeu, care cauta sa ne’nvete ce pasi ar fi bine sa nu’i mai facem !…

   Regele Mihai, rege doar pentru inca vreo 2-3 minute : Citirea Abdicarii!…





    … O Abdicare ce avea sa aduca la putere un triumvirat  otravit : Stalin, Pauker si Dej…

    …Curand Stalin avea  sa dispara si Ana Pauker la fel… locul lor nu putea sa ramana insa neocupat multa vreme… Pe cine ai recunoscut in partea stanga a fotografiei, poznasule ?…
   … Sigur ca da, e vorba de Marele Carmaci, cel care avea sa le dea tuturor cate un sut in cur si se va cocota pe cel mai inalt tron, dandu’i cu tifla mariei sale, Little King Mihaita …
    Uneori, Istoria nu mai este chiar asa de pasionanta, ba chiar e trista…

Top Pin Up sau Ultimele 20 de Secunde

   2.012, un an care si’a facut datoria, mai bine, mai rau, dupa buget si dupa puteri… Nu uita ca anul acesta am scapat de un Sfarsit de Lume, ceea ce nu’i un lucru marunt, deci daca tragem linia si socotim, rezulta un an nu tocmai rau iar daca’l mai lustruim putin, pe ici pe colo, adica prin partile esentiale, aflam ca am avut de fapt parte de un an EXCELENT!!!…
   Pe 10 Mai in acest an aparea primul articol din “The Light Side of the Night, jurnalul Insomniacilor si Somnambulilor”… La ceasul Bilanturilor am obligatia morala sa’ti comunic niste cifre legate de evolutia acestui jurnal, cifre acumulate in mai putin de 8 luni : peste 170 de articole publicate, mai mult de 4.000 de imagini care au insotit textele (majoritatea documentelor iconografice sunt din colectiile personale, scanate si prelucrate pe ordinator…)… Numarul de pagini frunzarite a trecut binisor de 16.000 iar un top maruntel ar arata cam asa: Romania cu 7.200 pag., Franta cu 2.700 ( Francois Corteggiani & Mircea Arapu sunt cititorii cei mai aprigi din Hexagon !), Statele Unite cu 1450, Rusia cu 740 de pagini si Italia cu 680 de pagini rasfoite, o cifra inpresionanta, datorata in parte lui Costel B.D., despre care sper sa aflu la un moment dat ceva mai multe si lui Gabrielle …, un fost b.d.- fil de la Palatul National al Copiilor, acum student la Arte pe undeva prin Italia… Alta tari vin agale, fara mare graba in acest top insolit… Ca o curiozitate, in timp ce’mi cercetam statisticile, un adolescent de la Liceul de Arte “Tonitza”, care privea peste umarul meu, vazand ca cineva din Madagascar rasfoise cateva pagini, ma intreaba candid daca acolo chiar exista internet, atata vreme cat celebrele desene animate “Madagascar” ne’au instruit ca insula este pustie!…
    Un Top rapid al celor mai vizualizate articole: 1. Pin Up: Cum sa agati o fata superba – 363 pag. 2.Puterea Calului sau Calul Putere? – 268 pag.; 3. Pin Up: Cand Eva a muscat din Mar – 231 pag. ; 4.Who’s Afraid of Betty Page? – 204 pag.; 5. Far West & B.D. – 200 pag.; 6. Of Apes and Men – 198pag.
 7. The Girl Behind the Picture – 145 pag.; 8. B.D. & Pet Shop – 142 pag.; 9. Cataclisma- Romania de dincolo de Garla – 138 pag.; 10. Fata Mamei, ce’ai vrea Tu: Menajera sau Pin Up ? – 134pag. …
   Asa cum am promis in editorialul de debut, majoritatea articolelor au fost despre Arta, mai bine spus despre diferitele vestminte pe care Arta le tot schimba, ca sa ne seduca si sa ne faca dependenti de Ea !… Era inevitabil ca pe parcursul atator luni sa deviem impreuna spre Politica, o curva atat de apetisanta, spre Societate, o fata mare atat de lipsita de aparare, spre Filozofare, o meteahna mioritica ca o sabie a lui Damocles spanzurata deasupra capului, care sigur va cadea, intrebarea este “Cand?”…
   Am vorbit despre Banda Desenata, mai ales despre cea din Europa de vest si mai putin despre cea din Romania (nu de alta, dar sa nu’i iau vorba din gura lui Dodo Nita sau Ciubotariu, lasa’i pe ei sa’si scoata ochii, c’or avea prea multi…), am vorbit despre fete frumoase… Am vorbit muuuult despre Pin Ups !… Peste 40 de articole !… La final de An, se impune un Top 20 al celor mai frumoase dintre frumoase… Fireste, alegerea este subiectiva, juriul nu a avut decat 3 membrii: Sorin, Lee & Ivas…

         23 : 59 : 40

      23 : 59 : 41

       23 : 59 : 42

       23 : 59 : 43

       23 : 59 : 44

       23 : 59 : 45

       23 : 59 : 46

       23 : 59 : 47

       23 : 59 : 48

        23 : 59 : 49

       23 : 59 : 50

       23 : 59 : 51

       23 : 59 : 52

       23 : 59 : 53

       23 : 59 : 54

       23 : 59 : 55

       23 : 59 : 56

       23 : 59 : 57

       23 : 59 : 58

       23 : 59 : 59

       00 : 00 : 00… LA MULTI ANI ! A HAPPY NEW YEAR ! BONNE ANNEE ! CHESTITA NOVA GODINA ! S NOVIM GODOM ! UNYAKA OMUSHA OMUHLE ! SHANA TOVA ! FELICE ANNO NUOVO ! AKEMASHITE OMEDETO ! ZHANA ZHILINIZ KUTTI BOLSIN ! FROHES NEUES JAHR ! BOLDOG UJ UVET ! BAXTANO NEVO BERSH (v’o zic si’n tiganeste, manca’v'as portofelu’, sa nu care cumva sa ziceti ca’s rasist !)… si pot sa o tin in urari poliglote o vreme, de ne apuca 2.014 !… un foc de artificii ?…

                                                             LA MULTI ANI , PRIETENE !

Ghidul Micului Metalurgist Amator

     Privesc pe fereastra coloanele nesfarsite de masini, mergand bara la bara. Daca nu ar exista semafoarele si zebrele pentru pietoni. traversarea unei strazi ar fi fara indoiala o aventura la fel de riscanta ca si o incursiune prin junglele bantuite de vanatorii de capete, de altadata !… Fiare de metal, cu motoare puternice inchise in carcase solide, maraind amenintator atunci cand culoarea rosie a semaforului intarzie sa abdice: practic o altfel de jungla, de otel, betoane si sticla ranforsata, in care animalele sunt inlocuite de bestii pe 2 si 4 roti, care nu o data scapa de sub controlul “dresorului” !… In final, visatorul din mine abdica si Mister Hyde, rationalul, are castig de cauza. O intrebare ma bantuie: oare cate maruntaie au fost smulse Pamantului ca sa se construiasca toata puzderia aceasta de fiare motorizate?…
      Cele 2 imagini cu care incep articolul de azi sunt despartite de peste 6.000 de ani!… Prima imagine il reprezinta pe “Ganditorul” de la Hamangia si femeia lui, 2 statuete din ceramica, tipice culturii neolitice Hamangia, din Dobrogea…. 
       “Ganditorul” lui Rodin nu prea mai are nevoie de prezentari : nu ai decat sa tragi o fuga pana la Paris, la Muzeul Rodin, unde printre atatea capodopere ale maestrului vei avea ocazia sa admiri si “Poarta Infernului”, un grup statuar unde apare pentru prima data imaginea Ganditorului, turnata in bronz… 
       6.000 de ani si aceeasi intrebare : Cuget deci Exist ?…
       In acest interval urias de timp omul si’a inmultit circumvolutiunile creierului, incretindu’l pana ce a inceput sa semene cu o nuca aproape coapta. A invatat sa’si ridice case, a inblanzit fiarele, a reusit sa scurme pamantul si sa’l cultive si, foarte important, a descoperit metalele! O descoperire ce avea sa’l impinga inainte cu o viteza pe care nici macar nu o putea imagina pana atunci!…

    … Si astfel, ajungem in zilele noastre, o epoca in care consumul dincolo de nevoi a capatat cote dementiale. “Sic Transit Gloria Mundi !” am putea murmura impreuna privind aceasta imagine, tot asa cum se tanguie calugarul umil, atunci cand este ales un nou Papa la Vatican…

   Daca ai nevoie de minereu, atunci trebuie sa scobesti in pamant dupa el… Din pacate, chiar si Pamantul secatuieste !La un moment dat, labirintul galeriilor sapate prin maruntaiele Pamantului, nu mai duc nicaieri! Si atunci o asezare, un oras devine un Oras- Fantoma, cum se’ntampla in Far West cand filonul de aur era secatuit!… E dramatic sa fi martorul unui astfel de eveniment!…

    Metalul inseamna progres, adica Mersul inainte si la propriu si la figurat!…

     …Iar atunci cand Fierul se termina, aparent dispare si Progresul, Civilizatia !…
     Cand Metalele s’au terminat sub Pamant, au aparut tipi cu fler care le’au descoperit PE PAMANT !

   Din pacate pretul pe care il platim echivaleaza cu stergerea drumurilor pe care le’am parcurs, ca sa ajungem in secolul XXI !…

    Adunate, recuperate, “imprumutate”, metalele trebuiesc transportate : cu Caruta…

   … cu Sania (in functie de anotimp)…

 … cu Cotiga…

   … sau cu Masinile mari…

     … toate drumurile duc spre Centrele de Colectare!…

    Metalul este peste tot ( vorba poeziei : “… Este’n toate, in cele ce sunt si’n cele ce maine vor rade la Soare!”), tre’ sa ai doar ceva fler si cojones ca sa’l aduni…

      … mai este nevoie si de ceva imaginatie, ca sa te duca mintea sa recuperezi fierul furand capacele de la canale!…

   … mai ai nevoie si de un strop de cretinatate ereditara ca sa’ncerci sa furi Stalpii de inalta tensiune, lasand o intreaga regiune fara curent electric timp de vreo 24 de ore!…

     Am judecat profund, asa cum tre’ sa fi facut si Ganditorul de la Hamangia si replica sa moderna de la Paris si am ajuns la concluzia ca n’ar strica daca am incerca impreuna sa canalizam aceasta forta a mineritului modern, spre directii mai putin daunatoare unei colectivitati umane. De pilda, Statuile care pretind ca impodobesc un oras… Sunt mai putin vitale decat Curentul electric sau Internetul !… Deci, dispensabile!
      “Mineritul” trebuie insa sa se desfasoare intr’un soi de clandestinitate, fiindca presupun ca vor exista persoane care se vor opune progresului! Deci operatiunea va trebui sa se deruleze mult dupa lasarea intunericului. Statuia lui Carol I … Ce stie sa faca ?…

    … Statuia lui Iuliu Maniu, care oricum arata ca un Mos Gerila ratat?…

 Mizerica lui Gorduz, botezata “Traian” ?

    … ” Ne intalnim la coada calului, la Universitate!”, o expresie fara sens dupa ce neo-minerii vor descoperii si acest Filon!…

    Cupola de bronz si de otel a superbei cladiri C.E.C. de pe Calea Victoriei…

                “… Cum nu vii tu Tepes Doamne, Ca punand mana pe ei, Sa’i inparti in doua cete: In smintiti si in misei!… Si in doua temniti large, Cu de’a sila sa;i aduni, Sa dai foc la Puscarie si la Casa de Nebuni?…”

    La Palatul National al Copiilor, Valentin Tanase a ridicat un monument intru slava bravului soldat roman…

     … Un sfat pe care va trebui sa’l respecti cu sfintenie, noule si viteazule miner : evita sectorul 4 din Bucuresti, unde primar este Piedone. Intelept, acesta a anticipat planurile tale de viitor si a ctitorit nesfarsite monumente care par durate in bronz… In realitate, ele sunt cioplite in Polistiren Expandat, adica mai pe romaneste, in Zapada artificiala, de face Scart- Scart! cand pui pe ea un pic de saliva si o freci de un geam!

      …”Mandru’i Carmaciul, Mandra’i Corabia!…”  Din fericire, numai statuia este de polistiren! Albatrosul care se gainateaza fara sfiala este viu si in urmatoarea clipa va pleca spre alte zari mai bune !…
        Acest pamflet are o urmare intr’un articol in care vei vedea ca “Viata bate Filmul” ! O situatie de rasul curcilor, care numai in Romania se putea intampla …http://sorin-anghel.blogspot.ro/2013/01/pe-27-decembrie-pe-la-7-dimineata.html

     …Cand am scris acest articol ma gandeam la Filip Columbeanu… L’am cunoscut acum vreo 20 de ani… Era un pustan care vroia sa faca banda desenata. Un pustan care nu avea neaparat nevoie de mine… Si cred ca nici de altcineva! Era acel gen de autor caruia nu’i trebuie un mentor, ci mai degraba un public care sa faca Uau! in extaz in fata efortului sau… Cu cateva zile in urma, am avut ocazia sa vad ce a vrut sa faca in B.D. O munca fabuloasa de doi ani in care a desenat peste 120 de pagini in creion, o poveste incredibil de adulta despre o societate distrusa de ambitii politice si doctrine!… Odata terminata aceasta cruciada, Filip Columbeanu pare sa’si fi exorcizat demonii benzii desenate, dupa care a uitat ca mai exista a 9-a Arta si s’a facut regizor de teatru… Sa fie intr’un ceas bun!
       Din fericire, taica sau, Mihnea Columbeanu a pastrat plansele celei mai coerente benzi desenate romaneasti, de la “Zidul” incoace… O surpriza fabuloasa, la care sper sa te pot face partas candva…

Mos Gerila si Frigul de Altadata

     Istoria e plina de revolutii, momente mai mult sau mai putin sangeroase care au produs schimbari de directie dramatice in evolutia umanitatii. Daca sensul evolutiei este emanciparea individului (adica dreptului de a da din gura in Forum, chiar daca vocea ta nu o mai aude nimeni din cauza cacofoniei generate de toate vocile lasate sa’si exprime liber opinia!), atunci scopul aproape ca a fost atins. Zic aproape, caci inca mai sunt zone gri, unde se aude doar o voce, cea a Dictatorului, a Tiranului, a Konducatorului luminat…
      O astfel de revolutie a schimbat Romania in Decembrie 1947. Obligandu’si regele sa abdice, tara noastra s’a inregimentat alaturi de celelalte tari din Europa de Est ce tremurau in umbra Marelui URSS si a fost botezata Republica Populara ROMANA. Denumirea avea sa dureze pana la 21 August 1965, moment in care a fost adoptata o noua Constitutie ce avea sa proclame Republica Socialista ROMANIA.
      Aceasta schimbare dura de regim nu putea sa nu produca schimbari dramatice la toate nivelele. De exemplu, tineretul din Romania era organizat pentru activitatile de timp liber in detasamente de Cercetasi. Cercetasia era coordonata de regulamente inspirate din militarie iar activitatile detasamentelor de cercetasi erau supravegheate de biserica crestina. Imediat dupa momentul 30 decembrie 1947, Cercetasia a fost desfiintata, locul ei fiind luat de Pionierie. Marea Diferenta era caracterul total laic al noii organizatii, dependenta de Biserica fiind nula. Bineinteles, toate insemnele si simbolurile au fost inlocuite, astfel cravata kaki devenind rosie… Juramintele de credinta fata de Biserica si Rege devin adeziuni inflacarate  pentru idealurile Partidului…
     O alta schimbare majora a fost metamorfoza lui Mos Craciun in Mos Gerila. Noul regim pastreaza simbolul mosului generos ce’mparte cadouri copiilor, dar reuseste sa descarce de orice semnificatie religioasa acest moment emotionant. Pentru a evita orice confuzie, se incearca impingerea momentului sosirii Mosului generos spre Anul Nou, de fapt marea sarbatoare a generatiei mele. Televiziunea si presa au incercat si pana la urma aproape ca au reusit sa transforme seara in care treceam de la un an la altul in cea mai importanta sarbatoare a anului.
    Altminteri, Mos Gerila era un personaj tare simpatic, degeaba incearca tot soiul de imbecili sa’i puna trese pe umeri. Poate nu era la fel ca Mos Craciun, dar a fost gura de aer de care generatia mea a avut nevoie ca sa nu se sufoce! Cand te ineci, nu mai stai sa analizezi calitatea aerului care iti este daruit…
    Mos Gerila, o imagine de pe care culorile incep sa se stearga… Privind din nou aceste fotografii parca  simt din nou crivatul de altadata…

     Cand simteai ca aerul din jurul tau s’a rarefiat prea mult dadeai o fuga pana la cel mai apropiat anticariat (in Bucuresti eu cunosteam vreo 8 iar in Cluj imi mai aduc aminte de doua…) si cumparai reviste Vaillant sau Pif de cati bani aveai. Preturile erau foarte mici ( de la 1,5 la 2 lei) si gaseai intotdeauna cantitati impresionante !…Revista Partidului Comunist Francez era probabil cea mai buna publicatie de banda desenata din Europa! O cura de Vaillant sau Pif si erai vindecat!…
       Dintr’un numar special pentru Craciun, o jumatate de plansa de Cezard…

     Doua gaguri geniale intr’un numar de Craciun al revistei Vaillant : Mas, desenatorul lui Pif din acel moment si Cezard, autorul lui Arthur se hotarasc sa se distreze pret de o plansa!… Astfel, cele 2 universuri se intersecteaza pentru cateva clipe, spre deliciul cititorilor fideli!…

   “Pif” si celebrele sale numere speciale de sarbatori! ( imagine jefuita fara nerusinare din jurnalul lui Mircea Arapu)…

   Intr’o lume terna, paradoxul este ca aceste imagini de iarna, practic monocrome, par atat de colorate! (e greu de crezut ca aceste fotografii sunt facute intr’un parc bucurestean, aflat la 5 minute de mers pe jos de Km.0!)…

    Dar ce se’ntampla in acest timp, dincolo de Marele Zid ?… Oare Craciunul mai exista ?…

   … Desigur, Craciunul era la locul lui iar negustorii castigau pe rupte si Mos Craciun le dadea o mana zdravana de ajutor…

      … Prin Carpati, nea Nicu impusca tot ce’i iesea in bataia pustii, dupa care urma pomana porcului mistret!…

    Cand apareau colindatorii era semn ca trecuse pericolul, respectiv Craciunul!…

     … “Ca un Mar ca un Par, ca un fir de Trand…”…

    Romania de astazi si porumbeii sai… Crezi ca au vreo sansa sa se integreze in Europa (ma refer la porumbei, bineinteles!) ?…

      CRACIUN FERICIT, ZBURATORULE !…

Guess Who’ s Coming Over for Christmas ?…

    Cine imi va bate la usa de Craciun ? Colindatorii ?… Musafirii ?… Portarelul ?… Raspunsul la intrebarea “Guess Who’s Coming Over for Christmas ?” il da foarte inspirat Bing Crosby, cel mai grozav crooner pe care l’a avut America : “Santa Claus is is Coming to Town !”, pentru ca fiecare copil din noi inca viseaza un “White Christmas” si isi doreste ca urarea ”Have Yourself a Merry Little Christmas” ( cum ne soptea duios Judy Garland ) sa se’mplineasca!… In aceasta “Silent Night, Holy Night” nu ne putem dori altceva decat sa fim cu cei dragi, “I’ll Be Home for Christmas” si sa revedem zapezile de altadata : “Let It Snow! Let It Snow! Let It Snow!”…
     I wish You a Merry Christmas and a Happy New Year !!!

   Aproape toate imaginile geniale cu Mos Craciun sunt pictate de Tom Newsom…

    Dragul meu, maine este Craciunul iar la miezul noptii il astept cu nerabdare pe Mos Craciun, cu aceeasi emotie pe care o incercam cu multi, multi ani in urma, cand inca mai credeam ca Mosul este doar o plasmuire ! Chiar daca vom privi pe fereastra la ore diferite si de pe alte meridiane , sunt convins ca vom vedea zburand printre fulgii de zapada aceeasi sanie trasa de reni, manata de un batran ce nu ne uita niciodata !…
    La Multi Ani, Prietene : Mircea Arapu, Francois Corteggiani, Costel B.D., Nicu Moldoveanu, Val Anghel, Mihai & Valentina, Valentin Sahleanu, Maria “Uca” Iov, Radu & Vlad, Dodo Nita, Xara White, Tina, Pitbull, Trajan Marinescu, Valentin Tanase, Serban Andeescu, Alexandru Ciubotariu, Cristina, Bogdan Vitec, Val Cristescu… La Multi Ani, Prietene inca fara nume pentru mine, oriunde te’ai afla : fara cautarea ta pe Retea eu nu as exista, as fi asemenea umbrelor arse pe zidurile de la Hirosima, doar un semn fara nume…
    La Multi Ani !

   

A fost de Doua ori ca Niciodata… Harap Alb

       Da, Andrei “Harap Alb” Moldovan se intoarce cu noi si pasionante intamplari ale unei armate de personaje, intepenite de’a lungul timpului in tiparele pe care rutina si somnul ratiunii le turnase parca pentru eternitate. O echipa inteligenta ce pastreaza fondul problemei si readuce in prim plan, trezind interesul unei generatii ce parea ca se’ndeparteaza de banda desenata cu viteza luminii, unul dintre miturile esentiale ale literaturii pentru copii! Si nu numai pentru copii… Sunt convins ca “Harap Alb”, la fel ca si fabulosul basm “Tinerete fara de batranete si viata fara de moarte”, poate fi citit pe mai multe nivele si interpretat S.F. , Heroic Fantasy sau filozofic… Echipa “HAC” demonstreaza acest lucru cu mult talent. Desenul progreseaza vizibil de la plansele anterioare, promitand alte surprize pentru viitor!…

      Harap Alb face parte din familia acelor personaje care nu imbatranesc niciodata. Fiecare generatie il redescopera cu surpriza, daca un artist talentat al respectivei generatii reuseste sa propuna o versiune noua. In urma cu mai bine de 33 de ani, Sandu Florea propunea o alta interpretare a clasicului basm al lui Ion Creanga… Daca personajele sale sunt destul de conventionale, maniera sa de a dezvolta story-ul este uimitoare pentru acele vremuri: Spatiul continuu, care fluidizeaza lectura si practic curge de la prima plansa pana la ultima imagine!… O lectie de banda desenata foarte importanta!…

   Si Mircea “Arthur,Pif, Placid & Muzo” Arapu a incercat sa adapteze povestea lui Harap Alb. Din pacate, nu a reusit sa se concentreze asupra subiectului, abandonand proiectul dupa doar o plansa foarte promitatoare…

… si un desen ( banuiesc, dupa stil, ca este o lucrare din tinerete!) !…

        Un extras dintr’un viitor album cu benzi desenate adaptate dupa povestile lui Ion Creanga. Autorul este Serban Andreescu, care opteaza pentru un stil parodic, plin de haz…

   Cu 50 de ani in urma, Ion Popescu Gopo propune o rastalmacire a clasicului basm cu Harap Alb. Viziunea sa este absolut uluitoare, ritmul naratiunii este foarte cinematografic, plin de dinamism iar scenografia si costumele au rezistat fara probleme asediului necrutator al timpului. Un film de referinta al cinematografiei romanesti!…

    Florin Piersic intra foarte bine in tiparele rolului scris de Gopo…

    Scena in care Ursul nu este cine trebuia sa fie!…

    Scena halucinanta cu un Span total neconventional si cu un decor ce nu are nici o legatura cu un film pentru copii…

  Puiu Calinescu sau un Gerila ca la carte…

   Un Setila uscat ca un bat si cu mate de sugativa…

    Fomila si Setila, doua personaje pe care si le’ar dori orice cinematografie!…

Houses of Dream

   Iti mai aduci aminte de micul univers pe care’l imagina prin ’69 in revista “Pif Gadget” Godard & Mic Delinx? O lume minuscula si amuzanta, dar pe care daca o priveai mai bine realizai ca este de fapt reflexia in oglinda a propriei noastre lumi!…

    Cand nevoile imediate au fost rezolvate iar grijile privind habitatul au devenit doar o amintire, omul si’a castigat dreptul de a visa. Cei 4 pereti care’i erau necesari sa’l apere de frig si de vecinul curios, nu’i mai erau suficienti. Linistea si progresul economic i’au adus acumulari materiale dar si spirituale, situatie in care omul a simtit nevoia sa’si modifice raporturile pe care le avea in mod traditional cu locuinta sa. Treapta care a urmat “Necesitatii” se numea “Confort”, iar urmatoarea avea sa fie ”Luxul”… Doar nu’ti imaginezi vreo clipa ca celebrele locuinte “troglodite” din Franta sunt cautate astazi pentru pretul lor scazut sau din cauza crizei imobiliare?… Nicidecum! Aceste apartamente sau case, sapate in coasta muntelui de calcar nu sunt deloc bon marche, adica o afacere: de fapt, sunt foarte scumpe, sunt un LUX!…
    Cand cineva a recuperat un grajd puriu, din piatra roasa de vreme si cu acoperis de papura, te’ai astepta ca proprietarul sa fie un tanar proaspat casatorit, cu posibilitati materiale reduse… Aiurea, cu cat respectiva relicva arhitecturala este mai veche, cu atat provocarea va fi mai mare pentru arhitect si bugetul rezervat locuintei va fi mai copios!…Inca o data, aceasta alegere locativa nu este o necesitate ci un LUX!…
    Sunt persoane care achizitioneaza vechi conace sau abatii medievale parasite… De regula, respectivele case nu au fost niciodata primitoare si nici confortabile… Dar nevoia de a epata, de a fi altfel decat media terna si prafuita, invinge un obstacol atat de neinsemnat cum ar fi confortul burghez!… Desigur, cu foarte mari eforturi financiare pana si o caverna paleolitica poate sa devina o locuinta primitoare si eleganta! Uneori insa efortul este ridicol si disproportionat cu rezultatul obtinut. Dincolo insa de toanele unuia sau altuia dintre magnatii lumii ramane visul, motorul cosmic care l’a facut pe om sa paseasca chiar si acolo unde cararea nu era inca vizibila!…
    O imagine din universul fantastic al “Schtroumpfs”-ilor, imaginat de Peyo…

  Frank Lloyd Wright, arhitectul american care a transformat visul in realitate, integrand locuinta in mediul natural…

     Nikita Mandrika sau Kalkus, cum isi semna cele dintai planse cu Castravetele Mascat, ce apareau in revista “Vaillant, le Journal de Pif”… Personajul sau fetis, de care’si mai aduce aminte chiar si acum, dupa aproape 50 de ani, locuia intr’un KaKtus Fortificat!…

       In universul lui Godard nu exista personaje secundare: orice aparitie, indiferent cat de meteorica ar fi, isi are rostul si rolul sau !… Locuinta viermelui nu putea sa fie alta decat un Mar!… Marul din care musca Joe, Tigrul…

    “Brusel”, o utopie despre o lume posibila, un univers paralel cu al nostru, o lume vizibila doar daca demontam oglinda si o prindem la loc invers!…
   © Ed. Casterman, Schuiten & Peeters

   Brasilia, un oras cladit in mijlocul unui desert…

    Brasilia sau cand realitatea depaseste fictiunea!…

     Imaginile impresionante ale lui Schuiten, pe un scenariu intotdeauna pesimist si deprimant, fara speranta, de Peeters…

    “Tristus & Rigolus”, un univers foarte interesant imaginat de Jean Cezard, fabulosul autor al lui “Arthur, le Fantome Justicier”…  Rigolus si locuintele lor bizare…

    Universul imaginat de Druillet este inca neegalat ca forta in banda desenata mondiala! Druillet nu a fost niciodata un desenator prea indemanatec, cum era prietenul sau Jean Giraud, dar puterea sa de a creea noi imagini, un univers coerent posibil, depaseste de departe tot ceea ce ar fi putut inchipui contemporanii sai !

   Defence, cartierul din nordul Parisului, probabil cel mai futurist oras de pe pamant!…

    Le Corbusier, unul dintre arhitectii secolului XX care au primenit orasele lumii!…

     Moebius…

   Le Corbusier…

     Spirou & Fantasio intr’o incursiune putin probabila, intr’un viitor pesimist si deprimant…
   © Ed. Dupuis, Tome & Janry

    Inchei apoteotic acest scurt periplu prin ce este si ce ar putea sa fie arhitectura de maine, cu o alta imagine din Defence…

      … Dar probabil ca niciuna dintre aceste minunate cladiri nu ar fi fost posibile daca in urma cu multe sute de ani niste indieni din New Mexico si Arizona nu ar fi pus chirpicii unul peste altul, inaltand satele lor numite Pueblos!
  © Ed. Dargaud, Giraud & Charlier

     Pueblo & Blueberry… © Ed. Dargaud, Giraud & Charlier

     Chilia lui Daniil Sihastru, scobita intr’o stanca…

Son of Home, Sweet Home

   Haide sa fim in continuare obraznici si sa intram neinvitati in locuintele private ale marilor vedete din banda desenata, salasuri in care nu a fost admis nici un ochi indiscret pana acum!…
   … Cel dintai care este vizitat e Iznogoud, eternul vizir care nu are alta dorinta mai mare decat sa fie calif in locul califului: fireste ca locuinta sa nu putea sa fie altceva decat un magnific palat din 1.001 de nopti, incrustat cu pietre pretioase!…
    © Ed. Dargaud & Tabary

      Nasdine Hodja este justitiarul pe care nici o autoritate nu’l poate prinde, salvatorul vaduvei si al orfanului si spaima bogatasilor hrapareti!… Urmarit in toate zarile desertului, el nu’si gaseste odihna decat in cele mai umile bordeie…
    © Ed. Vaillant, Le Guen & Lecureux

     Alaturi de Cabrero Arnal, creatorul lui Placid, Muzo & Pif, E.U. Gire a fost pana prin ’55 cea mai mare vedeta a revistei “Vaillant”!… Seria sa cea mai cunoscuta a fost ” Pensiunea Radicelle”, o colectivitate care a fost nevoita la un moment dat sa’si gaseasca adapost pe un slep, pe care l’a amenajat foarte pitoresc.
    © Ed. Vaillant & E.U. Gire

    Locuinta aproape permanenta pe o nava era candva un lucru obisnuit, daca ne gandim ca o calatorie pe ocean putea dura chiar si mai mult de o luna!… In orice caz, Barbe Rouge si banda sa de pirati erau obisnuiti cu o podea miscatoare sub picioare!
   © Ed. Dargaud & Jean Michel Charlier

    Tot asa, Bernard Prince si prietenii sai preferau sa doarma in cabina de sub punte decat intr’un pat puricos dintr’un port uitat de lume!…
   © Ed. Le Lombard, Hermann & Greg

    Si in Coreea medievala era normal sa’ti duci existenta pe un slep… “Le Moine Fou”, o serie genial pictata de un artist vietnamez, Vink…
   © Ed. Le Lombard & Vink

   In Honk Kong a devenit deja o traditie orasul plutitor, aflat intr’o totala distonanta cu ultramodernele cladiri ” Zgarie Nori “, construit doar din otel si sticla!…

   Vink & “Le Moine Fou”…

   Honk Kong, o lume a contrastelor…

      Cabana lui Totoche si a prietenilor sai, pe vremea cand in Paris preturile terenurilor nu atinsesera inca (.) cote halucinante!… © Ed. Vaillant & Tabary

    O cabana pierduta in padurea canadiana…   © Ed. Vaillant, Kline & Jean Ollivier

    … sau colibele omului din neolitic!…  “Rahan”, © Ed. Soleil, Andre Cheret & Roger Lecureux

    … o locuinta in copac este si astazi visul oricarui copil!… Rahan”, © Ed. Soleil, Andre Cheret & Roger Lecureux

                 O cabana din crengi de palmier, undeva pe o insula pierduta in oceanul Pacific… Aparent, nu este o constructie foarte solida
              Corto Maltese, “Una Balatta del Mare Salato”, © Ed. Casterman & Pratt

  Cand eroul pleaca la lupta, despartirea’i foarte grea!… Cabana din busteni a lui Thorgal …
   © Ed Le Lombard, Rosinski & Van Hamme

    He Pao, o discipola a celei mai periculoase dintre artele martiale!… © Ed. Le Lombard & Vink

Hai Acasa, Puisor !

     “Omul sfinteste locul!” spune un vechi proverb si sunt total de acord: prin anii ’70 se vindeau in Franta ca painea calda soproane, grajduri si fel de fel de acareturi antice si dezafectate. Incapand pe mana unor designeri inspirati si foarte scumpi, aceste constructii se transformau in locuinte de lux, pentru vacantele oamenilor plini de bani. De obicei, nu se arunca nimic din inventarul vechi. Astel, teica de piatra in care se porcaiau godacii se transforma intr’o chiuveta dotata cu baterie de bronz, fasonata a l’ancienne. Alaturi de scaune de salon fragile, impodobite cu elegante sculpturi in lemn de trandafir, zacea cate un cufar dezarticulat, in care fermierul isi tinea candva ghetele de piele pe care le purta duminica… Un elegant secretaire, plin de sertarele gingase se invecina cu o scara lustruita de atata folosire si care demult ducea in fanarul din pod… Talanga purtata de vaca fermei statea la loc de cinste pe rafturile unei biblioteci Bidermayer, alaturi de fierul de calcat cu carbuni si cateva greutati de cantar, din fonta!…
     Lumea s’a saturat de uniformizare, fiecare dintre noi si’ar dori sa fie unic, tot asa cum amprentele digitale din dotare sunt unice si irepetabile. Originalitatea este insa o calitate greu de dobandit, din pacate. Si atunci apar modelele, mai mult sau mai putin inspirate. Modele pe care le copiem, in speranta ca vom fi perceputi in societate altfel decat suntem. De cele mai multe ori imaginea pe care ne’o trimite inapoi oglinda nu ni se pare favorabila, de aici complexele, de aici cautarea cu disperare a unei Personalitati Second Hand… Dar asta este o alta poveste…
    Haidem inapoi la casutele de tot felul de pe aici si de pe aiurea si la frumoasele lor locatare!…

The Revenge of Home, Sweet Home

      Nu te’ai intrebat niciodata unde se duc vedetele din banda desenata cand mos Ene isi face datoria, trecand pe la genele tuturor?… Noi o cotim usurel spre ogeacul personal, parlamentarii si senatorii care sunt din provincie, spre hoteluri, apartamente de lux inchiriate sau, de ce nu? spre adrese de demimondene en vogue, sportivii spre cantonamente pline de restrictii atat de usor de ignorat… dar eroii din benzile desenate ale copilariei noastre, pe care ii urmarim cu sufletul la gura in actiuni palpitante sau amuzante, unde’si intind oasele obosite cand seara se lasa si asternutul primitor ne cheama ?… Mi’am pus intrebarea si am inceput sa rascolesc in arhiva, cautand raspunsul. O parte din raspuns, l’am gasit! Nu am avut rabdare sa adun tot materialul si ma grabesc sa te fac partas la rezultatele partiale ale cautarilor mele…

                   

   Cronologic, Rahan este primul personaj B.D. care ar trebui intrebat in ce perna’si indeasa cornul cand soarele se duce la culcare…
    Cavernele naturale sapate de apa in muntele calcaros, au fost primele adaposturi ale lui Homo Sapiens. Aici a invatat Rahan ca peretii te apara de frig si de vant, dar si de dusmanii naturali, fiarele care’l pandeau infometate!…

    Si tot la adapostul pesterii, omul a invatat cum sa’si exorcizeze temerile, zgariind si pictand pe stanca imaginea fiarelor de care se temea sau de care avea atata nevoie ca sa se hraneasca…
     Desene din pestera de la Lascaux din Franta…

   … Desene din pestera de la Altamira din Spania…

     Daca trecem in fuga peste milenii de truda in care civilizatia s’a forjat, ajungem si la cetatea cea mai minunata din Univers: ROMA!… Cetatea Eterna, aflata la apogeu in vremea imparatului Cezar… Acelasi imparat care se infrunta cu Asterix si gasca lui!…

   Roma si ce a mai ramas din faima ei de odinioara…

      Contemporana cu Roma, dar de dimensiuni mult mai mici, o alta capitala a lumii antice: Lutece. care avea sa devina 2.000 de ani mai tarziu cel mai grozav oras al lumii. Paris… iti spune ceva numele asta?… Pe insula asta mica, pe partea dreapta spre centru 1.200 de ani mai tarziu niste visatori aveau sa inalte catedrala Notre Dame…
    © Ed. Dargaud, Uderzo & Goscinny

    Catedrala Notre Dame din Paris, cu cateva secole mai in urma…

   Disperat ca nu poate scapa de imcapatanatii gali inghesuiti in satucul de la marginea oceanului, Cezar gaseste o solutie care ar putea rezolva situatia: construirea unei statiuni turistice. Acolo unde armele n’au dat rezultate, va invinge civilizatia!…

      Recunosc ca arhitectura romana era mult prea avansata pentru gusturile acestor gali simpli…

    … obisnuiti mai degraba cu niste constructii simple si practice, cum ar fi de pilda locuinta lui Asterix…

  …”Sous le ciel de Lutece… pardon! de Paris!”… daca scrutezi bine pe la toate mansardele pariziene in final poate vei gasi un descendent  de’al lui Obelix sau Asterix…

    Locuinta tipica a indienilor din campii era cortul inalt, din piele de bizon sau de cerb, usor de instalat si tot la fel de repede de demontat. Nu uita ca triburile de piei rosii erau nomade (nu prea cunosteau agricultura si nici nu mureau de curiozitate sa’i afle tainele) si ciclurile existentei lor erau in functie de succesiunea anotimpurilor…   Imagine extrasa din ciclul “Blueberry”…
   © Ed. Dargaud, Giraud & Charlier

    Acest tip de cort se numea TEEPEE… imagine extrasa din “Comanche”, o serie © Ed. Le Lombard, Hermann & Greg

   “Loup Noir”,  © Ed. Vaillant, Kline & Ollivier

     O altfel de locuinta, WIGWAM-ul, utilizata de indienii care traiau in zonele mai de nord, unde ramurile tinere si crengile de copaci mai groase erau usor de procurat…
  © Ed. Vaillant, Kline & Jean Ollivier

 ”Ouampah- pah”, prima serie in care succesul incepea sa miste pentru un cuplu devenit astazi mitic: Uderzo & Goscinny !…

   … Un altfel de cort, din panza denim, rezistenta la tavaleala, din care la un moment dat un evreu intreprinzator socoteste ca n’ar fi rau sa’ncerce sa faca niste pantaloni, poate vinde o pereche- doua vreunui fraier. Negustorul se numea Levi Strauss…
     Imaginea cu circul ratacit in Far West este din “Lucky Luke”, © Ed. Dargaud, Moriss & Goscinny

   … Fetele Palide se adaposteau in cazarmi fortificate, construite din lemn sau caramizi nearse (pentru teritoriile din sud, unde lemnul era un lux), cunoscute in istorie ca Forturi ( Fort Navajo este cel mai cunoscut in banda desenata!)…

       … Si locuinta tipica a Fetei Palide in Far West: Ranch-ul constituit din casa de locuit si acareturi (grajd, siloz, faneata, corral…)… Imagine extrasa din “Comanche”, © Ed. Le Lombard, Hermann & Greg