Haremul lui Conan Barbarul

       Rasfoind oarecum in diagonala cele vreo 15.000 de planse cu Conan, aparute in “The Savage Sword of Conan the Barbarian”, dincolo de ametitorul cortegiu de talente ce s’au alternat sau succedat la comenzile acestei serii mitice, te copleseste galeria de personaje feminine ce dau culoare acestui univers aparte. Intr’o lume in care prioritatea intr’un dialog o au armele si anume cele mai taioase si mortale, intr’o lume in care barbatii cara pe ei mai multe kile de muschi decat isi permite un taur in floarea varstei sa o faca, te asteptai la un univers misogin, in care femeile stau la coada cratitei si suspina privind in zare, poate se zareste alesul intorcandu’se de pe front…
       Aiurea, nimic mai fals, decat judecata asta conventionala ! Eroinele din “Conan” nu sunt aproape niciodata simple figurante, de cele mai multe ori actiunea fiind impletita cu intentiile si aspiratiile acestor tulburatoare Pin Ups… Iar Conan nu are nici o inhibitie sa se’ncurce cu orice ii iese in cale si este de genul feminin : printese aflate la ananghie, vrajitoare perverse, femei vampir insetate de grupa lui de sange, fete in calduri de pe la vreo ferma pierduta in taiga, luptatoare mercenare in cautare de contract, mai periculoase decat multi dintre barbati, regine din tinuturi necunoscute dornice de aventuri deocheate !…
     Conan fiind insa un pribeag, nu’si permite sa prinda radacini, indragostindu’se pe vecie de o preafrumoasa fata. Drept care, nu o singura data il vei intalni dand tarcoale bordelelor de pretutindeni, constient ca un mercenar din orice bransa isi va face meseria la superlativ, daca este bine platit !… La un moment dat, unul dintre tovarasii sai de conjunctura il intreaba cata vreme va mai duce traiul asta desucheat, prin lupanare dubioase si in compania unor fete de o moralitate mai mult decat discutabila. Intre doua carafe cu vin, Conan ii raspunde : “Atata timp cat voi avea galbeni in punga!”…
    Conan, un personaj atat de viu!… pare atat de greu de crezut ca a aparut acum 40 de ani intr’o America atat de pudibonda !…
    In continuare, voi lasa imaginile sa vorbeasca in locul meu… pentru cel putin 3 episoade…

Banda Desenata si Trasul cu Ochiul

      Cand imperativ am fost somat sa fac ordine prin debarale si poduri prafuite, am realizat ca nu intotdeauna masurile coercitive sunt o pedeapsa si o constrangere. Stergand praful si adunand lucruri uitate, poti sa ai uneori surprize placute. In cazul de fata, am descoperit cateva plicuri cu fotografii pe care de multa vreme le consideram pierdute. Cand mi’am construit Site-ul personal, “The Dark Side of… LEE IVAS ANGHEL”, am vorbit la un moment dat despre iconografia pe care mi’am sprijinit de’a lungul anilor documentatia, atat de necesara atunci cand faci Banda Desenata. Am prezentat o multime de imagini din diferite serii la care am lucrat in timp, imagini asemanatoare, daca nu identice, dat fiind ca aveau la baza aceeasi fotografie ! In momentul in care publicam informatia pe Site, nu am putut sa reproduc si fotografiile care mi’au servit drept model, fiind convins ca sunt de mult aruncate la gunoi… Acum cand stratul de praf a fost indepartat, am avut bucuria, pe care vreau sa o impart cu tine, sa gasesc o mica parte din fotografiile pe care le’am facut prin anii ’76-’77 si le’am folosit fara jena intr’o multime de planse B.D. … Fotografiile au fost realizate intr’o incapere intunecata, iar singura sursa de lumina era o lumanare, pe care “modelul” trebuia sa o “palmeze” pentru a nu impresiona prea tare pelicula (desigur, expunerea era foarte lunga, aproximativ 5 secunde)… Imaginile le’am developat in laboratorul propriu si erau de dimensiuni foarte mici, dat fiind pretul destul de ridicat la care iesea o fotografie in final. In unele cazuri, cand imaginea era destul de neclara, am lucrat pe deasupra cu tus negru si cu penita iar luminile erau ajutate cu lama de ras, razand hartia fotografica…
       Te intrebi poate ce rost au toate aceste detalii, in definitiv fiecare isi construieste plansa de banda desenata asa cum crede el ?…
      Sunt cativa care se asezau in fata hartiei albe, fara nici cel mai mic complex si o umpleau cu imagini, bune sau rele, fara sa’si puna vreo clipa problema ca ar fi necesara vreo documentatie…
 Un alt desenator, Sandu Florea, care pregatea o serie marina cu pirati genovezi si  matrozi ai lui Stefan cel Mare,  si’a deplasat fundu’ pe bani personali pana la Constanta, la Muzeul Marii. Aici a facut poze la toate documentele pe care le’a gasit : machete de corabii de epoca, timone pitoresti, arme contemporane cu evenimentele care’l interesau… Fara complexe, s’a folosit si de experienta lui Paul Gillon si minunata sa serie “Jeremie”, palpitante aventuri cu pirati si galioane spaniole: 8 episoade aparute in “Pif” ce insumau 160 de pagini (in perioada cand pregatea proiectul cu piratii din Marea Neagra, eu i’am dat toate episoadele cu Jeremie, la schimb cu un comic book underground, in care Richard Corben avea o poveste emotionanta de vreo 15 pagini)… Dar Sandu intotdeauna a folosit o imagine straina doar ca punct de plecare pentru o cu totul alta compozitie. Imaginile pe care le vedea stia sa le “scaneze” si sa le prelucreze vizual, astfel incat rezultatul final purta indubitabil marca SF !…
        Exista insa si foarte multi desenatori autohtoni, de foarte mare talent, care fie nu au crezut in banda desenata, fie nu au avut timp sa faca studiu si care au optat pentru o alta maniera de a se documenta : copiatul din revistele straine, respectiv “Vaillant” si “Pif”, care erau cele mai la indemana… Reprezentantul de frunte al acestui important segment de desenatori romani de b.d. este Albin Stanescu, total cucerit de stilul lui Martin Sievre (Eduardo Coehlo)… Paradoxul este ca in Romania acelor vremuri, desenatorul roman castiga mult peste venitul ilustratorului francez, in valoare reala!… In curand urmeaza un articol amuzant despre original si plagiat, in cel mai rau sens al cuvantului…
      Asa este : in definitiv, fiecare isi traieste viata asa cum crede el ca este bine. Viata personala sau viata profesionala… De fapt, ce ne mai miram, cand PLAGIATUL a ajuns in Romania sa fie o stare de normalitate : in momentul cand scuturi ierarhiile ca pe un copac uscat, pe jos vei gasi numai teze de doctorat fara valoare, copiate cu nerusinare (!) … Paradoxal este ca nimeni nu recunoaste furtul, fiecare acuzat pretinde cu o demnitate penibila ca respectivul capitol incriminat este de fapt un citat onorabil !…

       Fotografiile in sepia sunt originalele si au inspirat toate celelalte imagini, care au aparut de’a lungul timpului in diferite lucrari semnate de mine : “Le Mur” , “Jeux de Demain, Jeux de Vilain” , “Povesti cu Elefant si Soricel” , “Vitejii Petrodavei”…

Of Dreams and Nightmares

      “A Dream itself is but a Shadow…” murmura ca pentru sine Hamlet, el insusi deja o umbra desi noi il vedem in carne si oase, plin de ganduri si patima… Destinul insa deja privea capatul firului vietii lui Hamlet… “To Die, to Sleep… To Sleep-perchance to dream : Ay, there’s the Rub !…”
      Somnul ca o aparenta a Mortii, o granita atat de fragila dintre a Dormi si a Muri : este nelinistea care l’a framantat dintotdeauna pe Homo Sapiens. In toate artefactele ce au supravietuit mileniilor si ne’au ajuns ca urme ale unor civilizatii de mult apuse, omul a fost nelinistit de Somnul de Veci, Marele Somn care te cuprinde fara sa’ti dea prea multe semne. Framantat de ce i se poate intampla Sufletului dupa ultimul spectacol, el a refuzat sa creada ca Spiritul alege aceeasi cale a descompunerii, pe care o urmeaza corpul si materia in clipa in care si’au terminat Misiunea. Si atunci toate civilizatiile au construit si apoi au admis, un intreg Univers postmortem, pe care din fericire nimeni nu’l poate contesta. Oare care dintre noi ar admite impacat cu propria Constiinta, ca Sufletul este asemenea unei frunze care se ofileste si apoi dispare, cand Toamna a venit?… Arthur C. Clarke explica atat de credibil si frumos ce se intampla “dupa”, intr’un roman remarcabil- “Sfarsitul Copilariei”. Fiecare Spirit ( asemenea unor senzori pe care i’ai posta ici si colo in Univers,pentru a afla cat mai multe despre lumea in care traiesti ) in momentul in care isi incheie Misiunea se reintoarce in Marele Spirit din care s’a desprins candva, aducand cu sine experienta pe care a castigat’o de’a lungul vietii sale !…
     In Antichitate, la vechii greci, Morfeus ( fiul zeitei Noptii, Nix si al zeului Somnului, Hypnos ) era considerat zeul Viselor, un zeu foarte important daca luam in considerare importanta pe care omul a acordat’o dintotdeauna semnificatiei viselelor. Din cele mai vechi timpuri, omul a fost preocupat sa interpreteze Visele, considerate ca semne trimise de zei. Astfel au aparut Oracolele, adica raspunsurile profetice date unor intrebari ce nelinisteau… Prin extensie, acelasi termen desemna si preotesele sau preotii care interpretau semnele ce li se prezentau (ultimul mare Oracol, respectat si temut deopotriva este Nostradamus). Fireste, raspunsul oracolelor era Sibilinic, adica ocult, prevestitor, interpretabil, niciodata direct… Acest cuvant isi are originea in mitologia greaca si se refera la Sibilla, Oracol si Mare Preoteasa a lui Apollo, ale carei raspunsuri (oracole) erau intotdeauna fraze alambicate, enigmatice, foarte greu de interpretat…
   Pentru lumea crestina, poate ca interpretarea cea mai importanta a unui vis a fost in anul 312, cand in noaptea de dinaintea unei importante batalii pentru tronul Imperiului Roman, Constantin cel Mare l’a vazut in vis pe Iisus purtand Crucea. In marea batalie de a doua zi, armatele lui Constantin vor lupta sub un stindard impodobit cu semnul Crucii. Victoria ce avea sa vina il va converti pe Constantin cel Mare la crestinism; incet dar sigur  partea europeana a Imperiului Roman va renunta la armata de zei la care se inchina si va trece la crestinism…
   Vis, cosmar… O alta granita fragila… Primele imagini pe care ti le propun sunt dintr’un horror care a facut multe valuri in lumea filmului cu cateva decenii in urma : “A Nightmare on Elm Street”, un film de Wes Craven cu Johnny Depp intr’un rol de debut. Un ucigas in serie, mort candva intr’un incendiu este resuscitat de visele unor adolescenti. Doar starea de veghe il poate tine departe. Dar cat timp poti sa stai departe de perna ?…

      “Little Nemo in Slumberland” este una dintre primele benzi desenate importante ale lumii. Imaginata de Winsor McCay la inceputul secolului XX, aceasta este o serie care se desfasoara dupa acelasi ritual, plansa dupa plansa, timp de peste 12 ani . Astfel, micutul Nemo trece prin tot felul de aventuri iar ultima caseta, adica epilogul fiecarui episod, este intotdeauna identic : Nemo se trezeste cazand din pat. Cititorul insa poate sa fie linistit : saptamana viitoare, Nemo va relua visul din punctul in care’l incheiase abrupt, atunci cand a cazut din pat!…
      Nemo isi aminteste peste 600 de vise, unele dintre ele de’a dreptul terifiante, multe dintre ele fantezii incantatoare, inca pline de prospetime dupa o suta de ani de cand au fost create… Multe din solutiile sale narative aveau sa schimbe fata lumii B.D….

      Herge si lumea lui Tintin ocupa un loc aparte in lumea complexa a viselor. Aproape fiecare album al sau are una sau mai multe scene onirice…

      Exasperat de papagalul primit in dar de la Bianca Castafiore, capitanul Haddock nu scapa de acesta nici macar in timpul somnului : in cosmarul sau, se vede complet dezbracat intr’o sala de spectacol, in care ceilalti spectatori imbracati “la 4 ace”, sunt Papagali!!!…

   Un alt mare “visator” din banda desenata este Gai Luron, celebrul catel imaginat de Gotlib pentru revista “Vaillant, le journal de Pif”. Ocupatia lui de capetenie este sa stea tolanit la umbra zidului din curtea sa si sa se lase furat de somn. Arareori in visele sale apare altcineva decat propria persoana…

   Un gag magnific cu Gai Luron si indiferenta lui totala cand vine vorba de trecerea timpului. Asteptand’o pe Belle Lurette, Gai Luron adoarme. Prietena lui intarzie un an de zile, dar lui i se pare ca au trecut doar cateva minute… Magnific !

      “Soda”, un personaj care navigheaza elegant intre drama si umor de calitate, povesti dure imaginate de Tome si Warnant…

    Tome, Janry, Spirou si un minunat Paradox Temporal…
    A fost Vis sau este Realitate ?…

Conan the Destroyer and his Pal , Sandu Florea

     Universul plin de furie si actiune in care’si duce veacul  Conan nu putea sa’l lase indiferent pe Sandu Florea. De la “Galbar”, primul album BD  pe care l’am vazut cand eram pustan, pana la cele vreo 10 povestiri in format comics USA avandu’l drept erou pe “Proteus”, o serie pregatita pentru piata americana, Sandu Florea a dovedit in permanenta interesul pentru dinamismul si dinamizarea imaginii. Nemultumit de formulele invechite, uzate prea mult in banda desenata de pana atunci, Sandu cauta noi solutii ce ar putea dinamiza actiunea. Astfel, pornind de la desenele onirice ale lui Druillet, el redescopera pagina de banda desenata, numind gaselnita sa drept “Spatiul Continuu”. Actiunea se “scurge” de la o imagine la alta, uneori de la o plansa la urmatoarea. Rezultatul este interesant, dar paradoxul este ca in loc sa dinamizeze actiunea, aceasta formula va incetini ritmul, cititorul derutat pierzand firul narativ.
   Foarte important este insa faptul ca Sandu a depasit intotdeauna conditia de artist- slujbas, fiind interesat sa inteleaga si sa dezvolte o arta careia i’a dedicat cea mai mare parte a vietii sale…
   Apropierea lui Sandu Florea de lumea lui Conan se va face in aceeasi nota personala cu care ne obisnuise : personajul “vanos” pe care’l cantoneaza in paginile sale este acelasi pe care’l propune John Buscema, dar in fiecare imagine este evidenta “atingerea” ce poarta semnatura SANDU FLOREA !…

Tintin , o Imagine Virata in Sepia…

 Anii ’60 erau foarte departe de ceea ce se’ntampla astazi, cand imaginea a devenit un produs foarte popular, aflat la indemana oricui. Pe atunci, posturile de televiziune inca le puteai numara pe degete, indiferent de gradul de emancipare al unei tari, niste amarate de poze la o nunta sau orice alta petrecere de familie costau mult peste salariul mediu pe economie, deci fotografiile inca puteau fi considerate un produs de lux iar desenele animate de lung metraj erau aproape in exclusivitate apanajul studiourilor Disney (e aici un mic pleonasm, folosit doar pentru a sublinia raritatea unui fenomen…)…
  In epoca, desenele animate inca se faceau exclusiv “manual”, adica toate operatiunile treceau prin mana omului. Aparitia computerelor si apoi a statiilor grafice au schimbat radical raporturile omului cu imaginea. Multe din operatiunule pe care le faceau inainte adevarate armate de animatori, au fost preluate de puternice statii grafice, ceea ce a redus fantastic de mult timpul de elaborare al unui film de animatie si implicit, costurile de productie !… Fireste, in aceasta situatie apar nesfarsite desene animate, facand posibila aparitia multor canale TV, specializate numai in transmiterea serialelor de animatie, situatie de neimaginat doar cu vreo 30 de ani in urma…
   Un desen animat ca ” Tintin si Templul Soarelui “, aparut in 1969, a presupus o echipa faraonica de angajati, pentru o perioada de cel putin un an de zile, o perioada de timp de neimaginat in ziua de astazi, cand factorul timp si bugetul alocat unei productii sunt de cele mai multe ori hotaratoare in admiterea unui proiect…
   In anii ’60 deopotriva Belgia, dar si Franta, stateau foarte prost la nivelul studiourilor de desene animate. Atunci cand un producator autohton gasea o idee interesanta, solutia era sa externalizeze proiectul, respectiv sa’l dezvolte intr’o tara din Rasaritul Europei, acolo unde costurile de productie erau mult mai mici iar studiourile de animatie aveau oarecare traditie. Astfel, in Romania, Ungaria si Bulgaria, tarile bogate din Westul Europei si’au dezvoltat multe proiecte de desen animat.
   Insa pentru proiectul “Tintin si Templul Soarelui”, Belgia si’a umflat muschii. Studiourile Belvision au capatat un credit generos, in definitiv era vorba de un proiect national! Tintin era si inca este un erou national!…
   Din pacate, la fel ca si la desenele animate cu Asterix, se simte lipsa de oameni scoliti… Personajele sunt mult mai prost desenate decat in banda desenata originala… de la cadru la cadru, proportiile personajelor se schimba ( si asta din cauza ca majoritatea celor care faceau intermediarele- adica desenele dintre “Capetele de Animatie”, habar nu aveau sa deseneze si erau angajati pe o perioada determinata ! )…
  Urmarind in paralel desenul lui Herge si cele doua extrase, din “Le Temple du Soleil”, desenul animat de lung metraj din 1969 si din serialul pentru TV din anii ’90, vei constata fara prea mare efort diferentele intre originalul genial si copiile palide… ( a propos, Steven Spielberg si Peter Jackson, cel care a regizat “Lord of the Rings” si “The Hobbit” pregatesc pentru anul viitor un remake, “Prisoners of the Sun”, care presupun ca va fi genial !…)…

        Tintin, un mare erou al benzii desenate mondiale, un mic erou de desene animate !…

Conan the Barbarian , Ovi Hondru si Romania

            Spatiul barbar in care evolueaza Conan este plin la tot pasul de pericole de tot felul. Astfel, Eroul se poate intalni la prima cotitura de drum cu plante carnivore, capabile sa’l inghita cu totul si sa’l digere inainte sa mai aibe timp sa’si intocmeasca testamentul; animale preistorice sau imaginare, pline de intentii belicoase ii apar in cele mai neasteptate ipostaze; vrajitori malefici, apti sa struneasca fortele naturii pe care le folosesc in scopuri distructive, arzand de nerabdare sa’l elimine pe Conan atunci cand acesta le sta in cale; printese neinchipuit de frumoase si sexy dar cu sufletul spoit de rautate, care nu au alt scop in viata decat sa’l poata bantui la orice ora din zi si din noapte pe chipesul culturist…
          O lume palpitand de viata, in care din fericire binele triumfa in final, dand cu tifla dezmatului si delincventei !
         Primul responsabil pentru succesul lui “Conan” ( o serie care a rezistat mai bine de doua decenii pe o piata dominata de Super-Eroi, cum este cea americana ) a fost un editor care a stiut foarte bine directia spre care trebuie sa evolueze aceasta colectie! Alaturi de el, o armata de graficieni foarte talentati au participat la aceasta adevarata Odisee, reusind prin diversitate stilistica, sa dea coerenta acestui univers si sa mentina treaz interesul cititorului.
          In aceasta echipa au evoluat artisti din USA, Filipine, Mexic, Spania si…ROMANIA !!!
         Astazi iti prezint o selectie de coperti, ilustratii dar si o banda desenata de 15 pagini avandu’l drept erou pe Conan, realizate de Ovidiu Hondru, Ovi Hondru sau Ovi, cum isi semneaza uneori lucrarile ! Ovidiu Hondru este din Romania si daca nu ma inseala memoria, a fost camarad cu Valentin Tanase…

                      Ovi Hondru, un tip din Romania, prietenul lui Conan the Barbarian…

L’ Affaire TINTIN

    Tintin este unul dintre personajele legendare care au tesut cu migala de’a lungul deceniilor reputatia spatiului franco-belgian drept cuibul benzii desenate europene. In 1929  aparea cea dintai aventura a lui Tintin- “Tintin au Pays des Soviets”… O poveste naiva, plina de informatii propagandistice aflate din cotidienele catolice la care Georges Remi alias Herge avea acces, un album desenat naiv si neindemanatic, dar o aventura care avea sa puna o temelie solida pentru ceea ce avea sa devina intr’un deceniu si jumatate, Marea Aventura a Benzii Desenate Europene !…
    Puternic inspirate de seriile celebre de peste ocean, benzile desenate din Belgia si Franta vor deveni independente de modelele americane imediat dupa cel de’al doilea Razboi Mondial. Intr’un ritm trepidant, multe titluri europene vor intra in legenda : Spirou, Lucky Luke, Placid & Muzo, Pif, Buck Danny, Asterix, Blueberry, Gai Luron, Les Pionniers de L’ Esperance, Gil Jourdan… Curand, aceste serii nu vor mai datora nimic modelelor ce le’au inspirat !…
   Tintin ocupa insa un loc aparte in aceasta devenire : Este banda desenata care a invatat cititorul cu o succesiune ritmata de imagini, in care dialogul capata prioritate fata de textele didactice si explicative din Images D’Epinal, stampele populare care se bucurau de atata succes acum un secol si jumatate !
   Actiunea din Tintin este trepidanta, fiecare plansa saptamanala terminandu’se cu un suspence, ce tinea cititorul cu sufletul la gura pana la urmatoarea aparitie !… Daca ai ocazia, incearca sa citesti in cateva zile toate albumele lui Tintin (excluzand primele trei, foarte diferite de ceea ce avea sa se’ntample ulterior) : Vei fi foarte surprins vazand cat de coerenta este evolutia personajelor, de parca intreaga serie a fost conceputa ca un tot, intr’un an sau doi si nicidecum in peste 35 de ani !!!…
   Succesul lui Tintin este fulminant… Albumele sale se vand in tiraje de zeci de milioane de exemplare, traduse in zeci de limbi si vandute cam peste tot in lume. Romania a asteptat 70 de ani ca sa vada in sfarsit o editie in romaneste, in conditii identice cu editia originala de la Casterman, dar in niste tiraje microscopice, dat fiind lipsa de interes a publicului roman. Din pacate !…
   Succesul fenomenal este exploatat sub toate formele : Albume B.D., carti de colorat si de jocuri, mascote de plus si jucarii, fime artistice, desene animate pentru marele ecran dar si serial de animatie pentru T.V….
   Astazi  iti  prezint imagini extrase din albumele “Les 7 Boules de Cristal” si “Le Temple du Soleil” in paralel cu scene din desenul animat pentru marele ecran si episodul animat pentru T.V.
   O comparatie interesanta…

     In 1969 apare “Le Temple du Soleil”, un desen animat pentru cinematografe. Succesul este instantaneu. Personajul care ne rezuma situatia dramatica a unei expeditii stiintifice din Peru nu este altcineva decat insusi Herge !…

       Castelul din Moulinsart, intr’o noapte furtunoasa, atunci cand incep toate aventurile pasionante…

     VA URMA…

They Used to Call Him CONAN… CONAN the Barbarian

              Intotdeauna mi’a placut sa visez la zapezile de altadata… Sunt un nostalgic, care nu a stiut niciodata sa se bucure de albul imaculat al primei zapezi cazute, considerand ca troienele de astazi nu le vor egala niciodata pe cele de demult !… Tot asa, marile batalii si eroii din Mitologie sau Antichitate pentru mine vor fi icoane si nici un fapt istoric contemporan nu le va putea umbri gloria, cantata candva de aezi in pietele publice. Toata lumea injura copios minunatul film al lui Wolfgang Petersen, “Troy”, aflat cu multe capete peste “Helen of Troy”, un film imaginat de Robert Wise cu o jumatate de secol mai devreme si care a avut momentul sau de glorie, in epoca… In filmul lui Petersen nu  poti sa uiti scena mortii lui Achile, interpretat de Brad Pitt…  In cateva cadre cinematografice inspirate, regizorul demonteaza mitul pentru a’l reinventa : “Calcaiul lui Ahile”, bineinteles ca este o poveste adevarata !…
             Conan the Barbarian sau Conan the Cimmerian este un personaj creat de Robert E. Howard in 1932, in “Weird Tales magazine”… Un personaj care reinventeaza mitologia, un univers care’si are Bing Bangul primordial in legende celtice sau saxone, pe care le transcende fara nicio prejudecata, reusind sa descrie o lume ce nu a existat niciodata, dar atat de credibila !… Lumea lui Conan este plina de cruzime, ezoterism si magie. Esti fascinat de dinamica vietii eroului, aflat in permanenta in echilibru intre Viata si Moarte, intr’o lume care depindea de cat de ascutita ii era sabia si cat de prompte ii erau reflexele!… Nu am sa insist prea mult pe informatiile contabile, pe care le poti obtine de unul singur butonand pe Retea… Am cautat, din cele peste 10.000 de pagini cu epopeea lui Conan publicate in “The Savage Sword of Conan”, sa ordonez cele mai izbutite planse dupa anumite criterii care ar trebui sa te pasioneze.
           Despre desenatorii de baza ai seriei, intrati de mult in legenda si in Istoria Mondiala a Benzii Desenate, s’a scris de prea multe ori ca sa mai fie necesara inca o analiza. Cine nu a auzit macar o data de John Buscema, Neil Adams, Barry Windsor Smith, Ernie Chan, Sal Buscema, Gil Kane?… Despre talentul lor fara limite gasesti informatii fara numar…
          Ceea ce Istoria uita de multe ori sa mentioneze este aportul urias adus de echipa la valoarea finala a seriei ! “Conan” avea o aparitie lunara si piata era capabila sa absoarba in acest timp cateva zeci de planse!!! Un autor are o capacitate limitata de productie, drept care, editorii americani au inventat un sistem de lucru “pe banda rulanta”, imprumutat din uzinele de automobile “Ford”(Charlie Chaplin parodiaza in “Modern Times” modul inuman de lucru din uzinele lui Ford…)…
         La americani, o banda desenata porneste de la Editor, adica cel care coordoneaza intreaga serie si imagineaza directiile spre care personajul trebuie sa mearga, incape apoi pe mana Scriitorul, cel care cauta o noua aventura, urmeaza Desenatorul,  apoi Inker-ul, apoi cel care deseneaza onomatopeele, Decoristul, Coloristul si in final cel care stergea cu guma plansele odata ce erau trase in tus negru…

              Pe la vreo 18 ani am avut sansa sa citesc cateva reviste “Phenix”, o publicatie cu si despre lumea benzii desenate… Un numar din aceasta revista era dedicat benzii desenate filipineze : Alfredo P. Alcala, Tony de Zuniga, Nestor Redondo… Desenatori foarte puternici, care incepusera sa penetreze piata americana… Fireste, informatia mea despre acesti autori se limita doar la cateva imagini, reproduse in “Phenix”. De cate ori nu am visat impreuna cu Mircea Arapu, privind aceste imagini fabuloase !…
             Iata de ce in capitolul despre “Conan” de astazi am sa vorbesc despre cei care trageau in tus negru imaginile desenate anterior in creion. Un “Inker” bun putea sa’ti dinamizeze povestirea, cum putea la fel de bine sa o distruga un “Tragator in Tus” neinspirat!… Daca ai ocazia sa urmaresti cateva povestiri succesive cu Conan, vei fi surprins cat de diferite pot fi povestiri din aceeasi serie, desenate de acelasi desenator, dar trase in tus de “Inker”-i diferiti!…
            Povestirile cu Conan cele mai remarcabile sunt cele trase in tus de Tony de Zuniga si Alfredo P. Alcala, doi desenatori remarcabili din Filipine, care au renuntat uneori sa deseneze pentru a lucra peste desenul lui John Buscema. Amandoi au un stil flamboiant, hasurile lor elaborate producand imagini cu atmosfera deliranta iar calitatea fiecarei casete dobandind prin minutiozitatea lor aspectul unei xilogravuri…
           Iti dai seama ce mare a fost surpriza cand, peste multi ani, am avut ocazia sa citesc o banda desenata atat de minunata ca “The Savage Sword of Conan”, in care am reintalnit desenatori ce mi’au marcat ucenicia!!!
          Poate job-ul inker-ului ti se pare secundar ca importanta… Nimic mai fals ! Iti propun un test : deseneaza o scena complexa in cel mai mic detaliu, multiplic’o iar apoi distribui’o unur prieteni capabili sa o finalizeze. In functie de sculele folosite (pensula, penita, stilou tip Rotring, carioca sau fetru ) si in functie de indemanarea fiecaruia, vei avea rezultate surprinzatoare…
          Sandu Florea, un remarcabil autor roman de banda desenata a devenit Inker in Statele Unite si este foarte respectat in bransa sa !…

Libertate ?… Nu Cunosc Cuvantul !…

        Orice generatie are libertatile pe care a stiut sa le dobandeasca, fie strigand in piata cat il tin plamanii, fie dand cu oua si pietre in simbolurile pe care le contesta. Varianta “Las’ ca ma plang Deputatului, Senatatorului sau Administratorului de bloc ales, poate’mi rezolva el problemele legate de cutare drept la care tanjesc !”, dupa cum bine vezi. am exclus’o ! Personal, mi’am pierdut complet increderea in bunele intentii ale alesilor neamului, care par interesati doar de rotunjirea conturilor pe care le’ au deschise prin fel de fel de paradisuri fiscale… Pe meleagurile astea, asa cred ca a fost dintotdeauna…
       In continuare ma minunez cand imi arunc privirile in ograda vecinilor : Cu mult timp inainte ca Burebista sa parjoleasca viile betivanilor, grecii de peste deal inventau democratia, teatrul, poezia si romanul picaresc ; In timp ce noi fugaream mioarele neascultatoare ca sa le’adunam de pe dealuri in turme ordonate, masonii inaltau Notre Dame din Paris intru slava Domnului (Cand am ajuns pentru prima data la Paris in fata catedralei Notre Dame, ciobanul din mine si’a plecat fruntea si s’a inchinat in fata acestei minuni a spiritului uman; ridicand privirile, am fost surprins sa constat ca eram singurul care’si facea cruce, toti ceilalti, adunati din tot westul Europei, priveau in jur ca la panorama, caci Duhul Sfant se manifesta doar in timpul slujbelor, nu’i asa ?); Mult dupa ce Shakespeare a pus problemele existentiale ale omenirii in versuri (“To Be or Not to Be !” este cea mai comerciala dintre aceste intrebari…), prin Muntenia un poet se intreba patetic :

Ienăchiţă Văcărescu

Într-o grădină

Într-o grădină,
Lâng-o tulpină,
Zării o floare, ca o lumină.

S-o tai, se strică!
S-o las, mi-e frică
Că vine altul şi mi-o rădică…

  Insa dupa 1848, romanii au inceput sa recupereze timpul pierdut… Din pacate, publicul nu era pregatit sa faca pasul inainte si a preferat pozitia “pe loc repaus!”, mult mai comoda… Eminescu a fost cel dintai “european”, modern si in acelasi timp usor desuet, dar de o mare profunzime, egalul oricarui mare poet din westul Europei :
La steaua care-a rasarit
E-o cale-atât de lunga,
Ca mii de ani i-au trebuit
Luminii sa ne-ajunga.
Poate de mult s-a stins în drum
În departari albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre…
    Urmatorul mare “european” al Romaniei fireste ca a fost Caragiale… Opusul lui Eminescu, luand totul in bascalie si incercand sa educe cu biciul ironiei, Caragiale este un autor care putea sa scrie oriunde si oricand, in orice parte a lumii !…
    Panait Istrati, Constantin Brancusi, Tristan Tzara, Benjamin Fondane, Victor Brauner, Vasile  Voiculescu, Liviu Ciulei… Nume ciugulite la repezeala, artisti care au redat Romaniei directia spre care trebuie sa se miste… 
   Artisti care au cautat sa elibereze spiritul de orice constrangere…
   Horatio Altuna, un grafician argentinian ce deseneaza gagici ca nimeni altul, nu are insa nici o legatura cu emanciparea romanului… Cel mult, el poate fi apropiat de Milo Manara sau Paolo Eleuteri Serpieri, doi graficieni mult mai violenti insa atunci cand vine vorba de sexualitate. Fireste, Altuna a incercat si el sa fie porcos, dar caracterul sau ludic s’a impus : majoritatea ilustratiilor sale se opresc la limita orgasmului, caci un oaresce element comic te perturba, deturnand sensul imaginii…
   Libertatea de a spune orice ?… Habar nu am daca asta este directia spre care tre’ sa mergem !. Tot ce pot sa spun este ca evident sunt un “produs” al unui tinut in care candva au fost arse viile iar ciobanii fugareau mioarele prin pasunile carpatice, in timp ce unii dintre stramosii mei suspinau vazand o floare firava !… Marturisesc ca atunci cand am scris articolele despre Manara, Serpieri si Altuna, iconografia a fost cenzurata la greu ! Indrazneala acestor artisti depasea cu mult sensul pe care eu mi’am permis sa’l dau Libertatii…
 

"Cutezatorii" si "Frica" celor Trei Muschetari

          De curand am avut sansa sa gasesc pe la “piata cu purici” niste reviste “Cutezatorii”… Nu prea multe, dar foarte interesante. In interiorul fiecarei reviste erau trei benzi desenate, mai precis o plansa dintr’o serie istorica si doua jumatati de plansa, respectiv o enigma cu Dorel si “Cutezatorii printre noi”, adica o intamplare moralizatoare despre pionieri vigilenti. Interesant este ca cei trei desenatori de banda desenata erau prieteni foarte buni si ei vor coabita in paginile revistei timp de cateva saptamani. Este pentru a doua oara cand cei trei autori apar simultan in aceeasi publicatie. Valentin Tanase , Traian Marinescu, Sorin Anghel…
          Cine este cu adevarat interesat de banda desenata romaneasca, ii va regasi intr’o publicatie anterioara, aparuta in aprilie 1980 la Paris : “PEUR” sau PRIMA REVISTA ROMANEASCA de BANDA DESENATA aparuta dincolo de frontierele ROMANIEI ! O revista care inca poate fi considerata un miracol, cel putin din perspectiva unei relatii nedorite Securitate- Diaspora- Autori autohtoni… Din fericire, toleranta culturala era  o notiune inca ingaduita de Securitatea romana !…

      O coperta de Lee Ivas Anghel, sau Sorin Anghel, numele cu care va semna curand in revista “Cutezatorii”, deschide un magazin exclusiv de banda desenata, in care nici unul dintre autori nu indrazneste sa schiteze vreun gest politic. Bucuria colectiva este ca fiecare poate desena ce vrea: Mircea Arapu se bucura pervers sa arate aliensi in puta goala, Valentin Tanase il arata pe Vlad Tepes asa cum numai bancurile in circulatie orala isi permiteau sa o faca, Traian Marinescu visa a la Philip K. Dick iar Lee Ivas Anghel isi continua seria de avertismente ecologice desenate, inceputa cu albumul “Une Nuit, Un Lache…”…

      Dupa cum bine stie orice cetatean alfabetizat, cei trei muschetari erau de fapt patru. In cazul de fata, d’ Artagnanul echipei se numea de fapt Mircea Arapu dar acesta, emigrand timpuriu in Franta, nu a mai apucat sa’si “marcheze” teritoriul in presa romaneasca !… Singurele sale amintiri legate de redactia “Cutezatorii” sunt niste suturi in cur, pe care de altfel le’a primit orice debutant care a indraznit sa bata la portile de fier, pazite cu strasnicie de Ioan Donca si Pompiliu Dumitrescu…

             Pentru amatorii lui Valentin Tanase : titlul, probabil cea mai buna parte grafica din aceasta plansa, este facut de el ( pe vremea aceea lucra la redactia “Cutezatorii”)… pentru amatorii lui Ovidiu Zotta : imaginea nr. 2 si nr. 3 sunt conturate de el personaL! In momentul in care am vazut rezultatul era cat pe ce sa lesin! Nu mi’am permis sa o fac in public, probabil ca m’ar fi dat afara din redactie, fara prea multe menajamente…

    Dorel lipseste de la intalnirea saptamanala caci momentul era foarte grav :Tovarasul Nicolae Ceausescu avea un program de lansat, nu era timp de glume de doi bani!…

      Din cate stiu eu, astea sunt singurele ocazii cand cei trei desenatori s’au intalnit in presa B.D. romaneasca… Drumurile lui Valentin si drumurile mele s’au mai intersectat de cateva ori…
     Ce am mai gasit pe la talcioc…

        Au fost necesari 30 de ani pentru ca o parte dintre cele 4 carari sa se intersecteze din nou : Revista “PEUR” reapare asemenea unui meteor, o strafulgerare efemera dar care va zgaria suficient de adanc constiinta bedefililor romani… Din pacate, d’Artagnan isi ia jucariile si se duce sa se joace in parcul vecin, astfel incat numai 3 cavaleri vor semna in paginile acestui album aniversar : Tanase…

    …Marinescu…

    …si Anghel…

     “PEUR”… Who’ s Afraid of PEUR ?…