A Train Named Desire

   O buna parte din copilarie mi’am petrecut’o la tara, in casa bunicilor. Vorbesc despre niste vremuri cand ghetele erau pastrate in dulap, pentru ziua de duminica iar noi copiii hoinaream in picioarele goale prin colbul ce ne ajungea pana la glezne dar si pe miriste, adica ogorul de pe care se recoltasera granele. Cred ca realizezi cat de tabacita era pielea de pe talpa, din moment ce nu mai simteam intepaturile paielor retezate din scurt!… Insa distractia cea mare era sa mergem la calea ferata ce trecea pe langa cimitirul de la marginea satului. Noi, copiii ne asezam cuminti pe malurile povarnite incarcate de tufisuri de iasomie si asteptam. Prea multe, nu aveam a ne spune dar era suficient taraitul cosasilor si pufaitul indepartat al locomotivei ca sa umple tacerea. De fapt, intai se vedea departe la orizond o dara de fum, iar apoi aparea monstrul de fonta, negru ca dat cu smoala si scotand aburi grosi pe toate partile. Cand ajungea cam prin dreptul nostru, mecanicul dadea un tignal asurzitor si ne invelea intr’un nor de fum alb. Cred ca era modul lui de a se distra, sporindu’ne si mai mult emotia… Pe acoperisul vagoanelor erau o multime de pasageri clandestini, imbracati asa cum erau taranii de la munca ogorului, inconjurati de desagi, papornite si alte saracii… Multi ani mai tarziu, cand locomotivele cu aburi au fost inlocuite cu masinile Diesel, iar apoi cu cele electrice, pasagerii de pe acoperis s’au rarit, dar nu inainte de a imbogatii folclorul oral cu o noua expresie :”Sirma, baaaa!”…                           

             Articolul de astazi parafrazeaza titlul unei piese de teatru de Tennessee Williams, “A Streetcar Named Desire”,ecranizata prin anii ’50 de Elia Kazan cu doi mari actori in rolurile titulare: Marlon Brando si Vivien Leight. O drama localizata intr’un mic orasel din sudul Statelor, la scurt timp dupa incheierea celui de’al doilea Razboi Mondial… O felie de viata despre aspiratii neimplinite, despre usi deschise spre camere pe care niciodata nu ai fi vrut sa le vizitezi…
           Voi continua calatoria cu trenul si aper sa te regasesc printre pasageri…
           Prin fata geamului compartimentului defileaza deja noi peisaje, care ma fac sa visez co ochii deschisi… Cea mai buna parodie western, Lucky Luke, te plimba cu nonsalanta prin toata istoria Westului, prezentandu’ti fara complexe marii haiduci gen Billy the Kid sau Jesse James, cartofori si Medicine Man, care avea leacuri universale, valabile de la astma pana la unghiile incarnate, Calamity Jane sau Buffalo Bill, postasul de la Poney Express dar si cautatorul de aur… Pe scurt, povestile lui Lucky Luke constituie un univers fascinant, din care nu putea lipsi un personaj important: Trenul !…

           Personajul a fost imaginat de Moriss in 1946, cand era doar un alt personaj de banda desenata. Dar odata cu sosirea lui Goscinny in fata masinii de scris, vreo 10 ani mai tarziu, soarta acestei serii avea sa se achimbe cu 180 de grade…

Gari prafuite, gari uitate de timp…

              In ’68 Sergio Leone incearca sa scrie cuvantul Sfarsit pe un gen cinematografic care a vrajit publicul cateva decenii bune, aducand la lumina o poveste numita “Once Upon a Time in the West”… Un film pe care mai toata lumea care stie despre ce vorbeste il considera cel mai bun western al tuturor timpurilor… Un film despre o America care se maturizeaza, trecand de la epoca romantica a pionieratului, la tehnologia ce o va face o mare natiune. O tara tehnologizata in care eroii pistolari devin inutili si ridicoli iar mustangul, fidelul sau tovaras, nu’si mai gaseste locul…
             Tehnologia inseamna trenul si calea ferata. Marii visatori nu mai viseaza pepitele de aur descoperite in noroiul paraiaselor de munte, ci cai de otel pe care vor rula cu mare viteza vagoane incarcate cu marfa… Progresul inseamna si timp castigat, dar si mai multi bani in conturile din banca…

 

                   

                ” For a Few Dollars More” sau filmul care l’a adus la lumina pe Lee Van Cleef, cel mai interesant actor din acei ani… Dialogul cel mai lapidar, dar si cel mai dur pe care l’am auzit intr’un western : -”This train don’t stop in Tucumcari!”… -”This Train will stop in Tucumcari !”, o replica cu care Van Cleef va intra cu fruntea sus in istoria westernului…

                      Jacques Lob era un scenarist francez, poet si anticomert total, care s’a risipit in tot felul de cacastiuturi de trei lei, nereusind sa lege o serie coerenta si unitara. Era un amic foarte bun cu Pierre Pascal, la randul sau un mare prieten al benzii desenate romanesti. Imi aduc aminte ca la un moment dat ca am incercat sa polemizez cu Pascal despre locul lui Lob in B.D. Fireste, dialogul nu a avut loc si incheind discutia, am reusit sa salvam o prietenie.
                      Lob a incercat de toate:de la scenarii cu Jerry Spring, pentru Jije, la povestioare ecologiste rasuflate cu Submerman, pentru Pichard… Totusi, aruncand undita de atatea ori intr’o balta atat de adanca cum este B.D. europeana, Lob reuseste pana la urma sa prinda cativa pesti mai de soi: “Ullyse”, o reinterpretare fabuloasa a miturilor cantate candva de Homer, desenata de un Pichard foarte inspirat… “Delirius”, de departe cea mai coerenta aventura a lui Lone Sloane, desenata de Druillet… “Les Manges Bitumes” cu Jose Bielsa, o poveste anonim desenata de un grafician spaniol, dar cu o idee tare si avangardista- o societate care nu are loc sa prinda radacini si traieste intr’un vesnic voiaj pe autostrazile planetei. O idee pe care o reia fara jena multi ani mai tarziu in “Transperceneige” impreuna cu Alexis, iar dupa moartea acestuia, cu Rochette. Imaginea este coplesitoare, desi premizele sunt idioate: intr’o lume care in mod normal incepe sa’si dramuiasca energia, nimeni nu este atat de tampit incat sa o risipeasca alergand pe calea ferata, ca in “Transperce neige” sau pe sosele ( cum se’ntampla in “Les Manges Bitume” ) !… Pana la urma, ramane o fabula interesanta, in care eroul principal, inca o data, este trenul…
                       Povestea a placut atat de mult incat coreenii vor lansa anul acesta un film cu buget mare, despre trenul ce nu are nici o statie…

         “Dumbo” sau cel de’al treilea desen animat de lung metraj al lui Walt Disney… pe vremea cand o animatie pentru marele ecran se facea cam in doi ani!
          Este o mica melodrama care se desfasoara in lumea circului. Este foarte nostim si plin de fantezie trenuletul cu care se deplaseaza in turneu circul…

            Indiana Jones si o urmarire nebuna pe acoperisul vagoanelor intesate cu animalele de la un mare circ!…

Train de Vie

          …”Et la vie roule, roule comme un train, triste et saoul, Vie de chien, vie de roi, vie de rien, le train va… Hier encore un gamin, Tu seras homme des demain!… On se fiance, on se marie, Tendre enfance, on t’oublie, Car la vie roule, roule comme un train…” suspina Adamo acum aproape o jumatate de secol. Dintotdeauna , imaginea trenului a exercitat o atractie deosebita pentru artistii de tot felul, scriitori, oameni de film, graficieni…  Nostalgia departarilor, a unor tinuturi pe care am vrea sa le identificam cu Arcadia, locul in care se traieste in perfecta armonie cu natura, tradeaza pribeagul ascuns adanc in orice individ. Genele fiecaruia dintre noi pastreaza inca amintirea exodului care ne’a adus cu foarte multe mii de ani in urma, prin aceste locuri. Civilizatia care ne’a impus un labirint de reguli si sedentarismul la care suntem constransi de viata de zi cu zi, nu au reusit sa estompeze de tot sindromul hoinarului, boala pe care o avem cu totii.
          Si ce putea sa exprime mai bine dorinta de duca si cautarea unei alte realitati poate mai buna, decat  trenul prafuit de colbul atator drumuri strabatute fara odihna?… doar cate o halta din cand in cand , locul in care atatea destine se intersecteaza pret de o clipa…
          Anna Karenina alege o gara drept locul in care’si va incheia conturile cu viata…
          “…Je pouvais t’imaginer, toute seule, abandonnee sur le quai, dans la cohue des “au revoirs”…
           …Et j’entends siffler le trai, que c’ast triste un train qui siffle dans le soir!…” Nostalgii de’ale lui Richard Anthony…

        Marea doamna a romanului politist, Agatha Christie alege un tren celebru, Orient Expres, drept cadru si decor pentru o enigma pe care o va rezolva contra cronometru distinsul detectiv Hercule Poirot. Pe langa cele 12 personaje implicate in crima ce a avut loc in tren (de fapt, era vorba de executarea mai putin ortodoxa, a unei sentiinte …), mai apare si un al 13-lea complice: trenul insusi!…

        Personajele sunt in scena, piesa poate sa inceapa!…

Probabil ca nu exista film, banda desenata sau roman western in care sa nu “auzi” macar o data suieratul unui tren!… Drumul spre West e drept ca fost facut de convoaiele de carute trase de cai sau de boii longhorn, dar adevarata expansiune a inceput in momentul in care cele doua oceane au fost legate de o cale ferata. Epopeea construirii acestui drum de fier a inspirat nesfarsite filme si benzi desenate. Blueberry, probabil cea mai celebra serie B.D. din lume, are un ciclu intreg de albume care se refera romantat la acest eveniment…

                  Minunatele extrase din seria Blueberry sunt desenate de Jean Giraud, pe un scenariu de Jean-Michel Charlier si au aparut pe la tot felul de editori: Dargaud, Dupuis, LEcho des Savanes…

2 extrase din “La Jeunesse de Blueberry”  © Blanc-Dumont, Cortegianni & Ed. Dargaud…

   

“The General”, o comedie geniala cu Buster Keaton, contemporanul si egalul lui Charlie Chaplin…
O scena dramatica : armata nordista vrea sa sparga frontul sudist si trimite un tren la inaintare. Scena cea mai scumpa din cinematografia americana pana la aceea data !…

Omul in Labirint

                 …Simbolul Labirintului trebuie sa fie mult mai vechi decat istoria lui Dedal, a Minotaurului si a lui Tezeu… In Vechiul Testament este mentionat un eveniment ulterior Potopului, cand urmasii lui Noe se hotaresc sa inalte un turn pana in taria cerului. O plecaciune sau o sfidare a Divinitatii ?… Gestul poate fi interpretat oricum: dupa cumplita incercare a Potopului devastator prin care trecuse, omul putea sa fie deopotriva recunoscator pentru ca a fost crutat dar si increzator in puterile sale, pentru ca a izbandit de unul singur!… Ajunsi la liman, oamenii se hotarasc sa inalte un Turn, ca semn al umilintei sau al triumfului, cine isi mai aduce aminte motivul ?… Intr’un tinut arid, unde nu exista piatra si nici lemn, omul a invatat sa fabrice chirpici de lut pe care’i usca la soare, dupa care’i ardea in cuptoare, obtinand primele caramizi. Apoi, lipindu’le cu smoala, care se gasea din belsug in perimetrul in care s’a dezvolta civilizatia asiro-babiloniana, ei au inceput sa inalte, etaj cu etaj un turn imens. Istoria isi mai aduce aminte doar ca varful Turnului zgaria cerul.
                 Imaginea descrisa seamana izbitor cu un Zigurat babilonian ( adica o constructie de caramida multietajata care avea un templu la ultimul etaj ) sau cu Gradinile suspendate ale Semiramidei, una dintre “Cele 7 Minuni ale Lumii”. Evreii care au intocmit Vechiul Testament nu au nici o legatura cu cei care au construit Turnul Babel, ei fiind pastori nomazi, nicidecum constructori.
               O buna parte din populatia evreiasca a fost deportata in Mesopotamia cu vreo 6 secole inainte de Cristos, cand Nabucodonosor a cucerit Ierusalimul. Uimirea pastorilor evrei (obisnuiti cu traiul in bordeie sau corturi ) in fata maretelor edificii ce sfidau cerul, construite cu peste 1.000 de ani mai devreme, trebuie sa fi fost fara de margini. De aici minunata legenda a Turnului ce se ridica spre cer, incercand sa’l atinga pe Dumnezeu!… Un Turn ce devine un Labirint pe verticala, in care sclavii adusi de pretutindeni, vorbind limbi diferite, nu se mai inteleg, rataciti intr’un Labirint lingvistic !…

                         Barbarella este o eroina de banda desenata, imaginata de Jean-Claude Forest la inceputul anilor ’60 in Franta… O perioada cand cultura burgheza se agata de reperele clasice anchilozate, sperand ca multimea tacuta va merge in continuare pe cararile batatorite… Brigitte Bardot este printre primele actrite care consimt sa apara in filme in curu’ gol, ceea ce pentru epoca este o mare indrazneala… Forest, fara sa fie un desenator iesit din comun, are curajul sa gandeasca. Povestile sale sunt foarte avangardiste si indraznete pentru acele vremuri, cand cei care inca gandeau incercau sa schimbe macazul…
                        Dintr’un univers atat de complex ca cel al lui Barbarella nu putea sa lipseasca Labirintul, simbolul Cautarii…

                Stan Laurel & Oliver Hardy nu puteau rata un subiect atat de complex, cum este Labirintul. Un subiect care poate fi tratat deopotriva intr’un registru profund filozofic, dar si intr’o maniera comica. In “Stan si Bran Studenti la Oxford”, cei doi comici opteaza din fericire pentru a doua varianta. Cinematografia s’a imbogatit cu o capodopera…

   

                     Cu aproape 300 de ani in urma, Giovanni Battista Piranesi, un artist italian plin de respect pentru trecutul antic glorios al Peninsulei, are o sclipire de geniu si imagineaza un ciclu de gravuri, intitulat “Inchisori imaginare”, in care isi exprima spaima de spatiile inchise, de carceri ce comunica cu alte carceri si niciodata cu spatiul liber. O metafora totala a Labirintului ca spatiu de recluziune…

              “La Quete de L’ Oiseu du Temps”, o formidabila saga desenata uluitor de Loisel si scenarizata nemaipomenit de Le Tendre, aparuta candva la Editura Dargaud… O poveste despre un univers aflat intr’un moment de cumpana, criza care poate fi rezolvata cu mari eforturi de eroi devotati, nicidecum de oameni politici neispraviti…
               Simbolul Labirintului este omniprezent : cautarea Solutiei presupune alegerea caii potrivite, iar posibilitatea de a opta nu are decat o singura sansa!…

“Strange Case of Dr. Jekyll and Mr. Hyde” : un roman formidabil de Robert Louis Stevenson, despre dedublare si personalitati multiple… Un eminent profesor si medic londonez incearca sa separe binele si raul care convietuiesc mai mult sau mai putin pasnic in fiecare dintre noi. O incursiune tulburatoare in Labirintul spiritului… Imaginile sunt extrase din versiunea cinematografica din 1932 a lui Robert Mamoulian, cu Frederich March in cele 2 roluri: cel al bunului savant si cel al Fiarei…

          Catacombele din Roma, un adevarat Labirint subteran sapat acum aproape 2.000 de ani, in zorii crestinismului atat de prigonit de imparatul Nero…

                  … si catacombele Parisului, de fapt personajul principal al romanului foileton al lui Eugene Sue, “Les Mysteres de Paris”… O adevarata retea de drumuri  ce impanzeste subsolul parizian. Daca nu ai o calauza destoinica, ai toate sansele sa imbatranesti cautand iesirea !…
                     Lectia Labirintului se pare ca a fost bine insusita de contemporanii nostri pragmatici. In orice mare aeroport traficul pasagerilor care trebuie sa prezinte documentele de calatorie, este sistematizat prin bariere mobile, asezate dupa regulile unui Labirint. Acelasi principiu functioneaza si la cozile care se formeaza la intrarea in marile muzee din Europa… Magazinele gen Carrefour sau Ikea sunt sistematizate tot dupa principiul Labirintului, scopul negustorului fiind sa te plimbe cat mai mult printre produse, pentru a’ti invinge si cele din urma retineri…
                   Bestia, Fiara, Minotaurul sau cum i s’o mai spune este un personaj care incepe sa fie reabilitat. Filozofia contemporana (dominata de toleranta si intelegere si avand drept scop integrarea oricarui exclus sau marginalizat in societate) este permisiva si capabila sa admita orice exceptie.
                   Foarte curand vom asista la adevarate procese publice, in care eroi ca Tezeu sau Sfantul Gheorghe vor fi infierati si decazuti din ierarhie, dat fiind ca au persecutat vreun amarat de animal pe cale de disparitie sau o persoana cu dizabilitati… Nu ma crezi ?… In urma cu cateva mii de ani, Bunul Dumnezeu trimitea foc si para pe pamant, distrugand cetatile pierzaniei Sodoma si Gomora si era aplaudat de intreaga omenire… Astazi, Franta este al 14-lea stat care legalizeaza casatoria intre poponari si lesbiene…

Nostalgia Labirintului

               La prima vedere, povestea Labirintului este doar o alta istorie complexa pe care Mitologia greaca ne’a trimis’o cu darnicie peste milenii, pentru a ne face mai buni, mai intelepti si in consecinta, mai toleranti. Amanuntele epice ale acelor intamplari le cunoastem cu totii,  inca de la varsta cand literele alfabetului ne deveneau buni prieteni. Incarcatura emotionala si amanuntele picante aveam sa le aflam insa mult mai tarziu, adica atunci cand creierul si corpul ce incepeau sa se coaca isi vor revendica drepturile.
              Eroii acestei drame sunt :-  Minos, puternicul rege din Creta ; – Dedal,  sculptor, arhitect si inginer legendar, despre sculpturile caruia Platon spunea in scrierile sale “ca par atat de vii, incat trebuiau inlantuite ca sa nu fuga de pe piedestaluri”!; – Icar, fiul lui Dedal, simbolul perfect al tineretii nesabuite, imprudente fara de care insa lumea nu ar fi ajuns atat de departe!…; Pasiphae, regina nimfomana, ale carei bizarerii sexuale au declansat intreaga drama; – Ariadna, fiica regelui din Creta, care va pastra cu strasnicie ghemul de lana primit de la Dedal, singura cale prin care puteai sa scapi din strafundurile Labirintului!…; – Tezeu, eroul mitologic atenian, care a avut curajul sa infrunte Fiara in intunericul umed al coridoarelor subterane, ajutat de Firul Ariadnei…; -…si bineinteles, Minotaurul, rodul unei impreunari contra naturii intre Pasiphae si Taurul Alb… Minotaurul, un monstru sangeros sau o victima ?…

                  …si la fel ca in marile tragedii grecesti, din clipa in care eroii ne sunt cunoscuti iar Corul murmura litania, drama poate sa inceapa!…
                   Dedal, stabilit vremelnic la curtea regelui Minos, face imprudenta, manat de orgoliu, sa o ajute pe regina Pasiphae sa se imperecheze cu marele Taur Alb. Drept care construieste statuia unei vaci, goala pe dinauntru, in care trebuia sa intre nesatioasa regina. Pe scurt, Taurul Alb este amagit iar regina aduce pe lume, la timpul sorocit, un fat cum numai in mitologia greaca poti sa intalnesti: jumatate om iar restul taur!… Oripilat, Minos ii porunceste lui Dedal sa construiasca sub palatul regal un sir de coridoare ascunse, din care sa nu poata scapa oricine ar fi fost inchis. Asa apare Labirintul, o retea dementa de coridoare sinuoase si circumvolutiuni de zidarie. Odata terminata constructia, Minos inchide Minotaurul pe care nu trebuia sa’l vada multimea, intre zidurile reci dar si pe Dedal si fiul sau Icar, drept pedeapsa ca a ajutat’o pe regina. Dedal reuseste insa, folosindu’se de resturile de la schele, sa construiasca doua perechi de aripi, cu ajutorul carora, el si fiul vor izbuti sa scape din inspaimantatoarea inchisoare. Imbatat de noua sa putere, Icar nu asculta sfaturile primite de la tatal sau si se’nalta tot mai sus, spre soare, acolo de unde lumea se vede doar curata si frumoasa. Caldura insa’i topeste ceara cu care erau imbinate aripile iar Icar se prabuseste in mare…
                  Tot asa, doua milenii mai tarziu,  cei “Noua mesteri mari, calfe si zidari, cu Manole zece, care’i si intrece…”, abandonati pe turlele bisericii ce tocmai o terminasera, sfatuiti de Manole isi mesteresc aripi si cauta scaparea in zbor… Zborul lor continua si astazi…
                Ajutat de sfaturile Ariadnei, Tezeu intra in Labirint si mantuieste lumea  de nenorocirea ce se abatuse asupra lor…

                    Pe scurt, cam asta’i povestea… Personajele acestei istorii si faptele lor vor produce de’a lungul timpului nesfarsite dezbateri si judecati legate de simbolurile generate de acele intamplari si semnificatia lor. Daca Labirintul a insemnat pentru vechii greci o emblema a ororii si spaimei, istoria moderna incearca o reabilitare a acestui simbol. Privit dintr’o alta perspectiva, Labirintul devine un “nivel” al Cautarii… In absenta Minotaurului, parcurgerea coridoarelor imbarligate se transforma intr’o cautare initiatica. Iar Initierea presupune un efort, dar “Zi si Noapte nimic nu’i usor pe Pamant, Caci Roua este Sudoarea Privighetorilor care s’au ostenit toata noaptea cantand !” ne previne Lucian Blaga. De cele mai multe ori, efortul este zadarnic sau mult sub asteptarile si sperantele investite. Viata insasi este un Labirint in care odata intrat nu esti sigur ca vei gasi iesirea… Si nimeni nu’ti poate garanta ca usa pe care ai gasit’o descuiata este exact cea pe care o cautai !…
                 Nu sunt foarte sigur ca am inteles lectia Labirintului…
                Imaginile de mai sus infatiseaza Labirintul din naosul central al Catedralei Notre-Dame din Chartres, inaltata acum aproape noua sute de ani. Intrebarea fireasca este ce cauta un simbol atat de complex si controversat, cum este considerat Labirintul din Creta, un produs al unei gandiri tributare credintei politeiste din Grecia antica,intr’una dintre cele mai marete catedrale gotice din Franta, un simbol perfect al Crestinitatii ?… Cu atat mai mult cu cat acest Labirint din mozaic este asezat intr’un loc foarte vizibil, privind spre Altar si Simbolul Crucii…
                Oare constructorii masoni ai acestei minuni arhitectonice incercau sa ne comunice ca drumul spre Dumnezeu nu este atat de simplu, cum ar fi de pilda cumpararea unei Indulgente sau o simpla marturisire a pacatelor la confesional, dupa care urmeaza in mod automat iertarea?… Poate lectia nescrisa pe care ne’au transmis’o este ca Dumnezeu trebuie cautat, iar cautarea cere sacrificiu de sine si jertfa ?…  Explicatie acceptarii simbolului Labirintului de catre Biserica Catolica poate sa fie infierea de catre crestini a semnificatiei luptei dintre Tezeu si Minotaur, lupta dintre Bine si Rau, asemenea luptei pe care Sfantul Gheorghe o va da mai tarziu impotriva Fiarei…

          Intr’un univers atat de complex cum este cel in care evolueaza Harry Potter, nu putea sa lipseasca Labirintul. Un Labirint la fel de periculos ca si stramosul sau legendar, diferenta fiind ca Minotaurul se numeste aici Lord Voldemort iar Tezeu este Harry Potter. Labirintul este si de aceasta data o Proba, o Incercare peste care trebuie sa treaca neofitii. Labirintul devine periculos, mai mult- mortal, in momentul in care participantii nu’si stapanesc emotiile si Spiritul…

            … Un Labirint viu, un organism deloc binevoitor cu intrusii…

                    Cu niste ani buni in urma, pe vremea unei dictaturi cand Marele Komandant era incoltit din toate partile si in mod firesc, musca in stanga si in dreapta, fara sa vada in cine’si vara coltii, am sacrificat trei ani din viata mea pentru o idee : “Le Mur”… “Zidul”… Un protest in banda desenata, impotriva zidului care se inalta in fiecare zi tot mai sus, riscand sa ne lase fara lumina si aer… Unul dintre proiectele pentru coperta albumului infatisa un cal galopand aparent inca liber, intr’un Labirint format din santuri sapate in forma de zvastici…
                    Pesimist, astazi imi pun intrebarea daca zidul acela era ridicat de Ceausescu sau de prietenii din afara ?…

                   Labirintul pe verticala… “La Tour”, o poveste magnifica despre izolare si cautarea de sine, intr’un univers aberant, constituit dintr’un turn imens, fara varsta, ale carui temelii si metereze fusesera construite de multe generatii, drept care contemporanii unei clipe nu aveau sa cunoasca niciodata intregul organism…
                   Un Labirint cum trebuie sa fi fost odinioara Babilonul, inaltat spre stele ca un semn al trufiei si vanitatii…
       Un album editat de Casterman si muncit cu mult talent de Schuiten & Peeters…

        …Cateva notite si ganduri despre Labirint… Nostalgia Labirintului functioneaza, pot sa depun marturie !… Data viitoare ma gandesc sa palavragim despre Omul pierdut in Labirint. Ce parere ai ?…
                

Insula Pierduta

             … Iar atunci cand Insulele pe care le’am intalnit in drumurile noastre printre valuri, nu ne’au adus fericirea pe care o speram, am inceput sa inventam paradisuri, dupa chipul si asemanarea viselor si aspiratiilor cele mai fara de frontiere !… Caci ce altceva este “El Dorado”, “insula” de aur pierduta in imensitatea junglei amazoniene, cautata de’a lungul secolelor de atatia aventurieri ?… Ce altceva decat un vis frumos, este Atlantida, insula descrisa de Platon in scrierile sale, aflata in Oceanul Atlantic intre Europa si Americi si distrusa de un mare cataclism ?… Tot asa, Lemuria sau Mu, continentul din Oceanul Pacific, distrus de un cutremur devastator ?…
              Cu aproape 300 de ani in urma, Johnatan Swift imagina insule nemaivazute si de neinchipuit, unde’l trimitea pe bietul medic Gulliver sa’nfrunte lumi ostile : Insula Lilliput sau insula piticilor, Insula Brobdingnag sau insula uriasilor, Laputa, sau insula zburatoare…

Fratii Fleischer (Dave & Max), poate numele cele mai importante din animatia mondiala, alaturi de Walt Disney, din anii ’30 – ’40 !… Ei sunt cei care au descoperit potentialul artistic si comercial al personajelor lui Segar, Popeye & Olive Oil, rivalizand cu succes timp de un deceniu cu Mickey Mouse & Donald ! In momentul in care Disney a iesit in cinematografe cu primul lung metraj de animatie, “Snow White and the 7 Dwarfs”, un succes planetar pe care lumea de azi  il revede cu aceeasi placere, fratii Fleischer au raspuns cu “Gulliver’s Travels”, un minunat desen animat in care eroul principal infrunta vitejeste hoardele de liliputani!…
Prin anii ’90 l’am redescoperit pe Guliver si l’am trimis pe o insula populata de micile animalute pe care le plimbam prin revistele de copii si in presa pentru adulti, in stripuri politice…
Cum rezolva Franquin in “Aventurile lui Spirou” problema ultimului dinozaur de pe Pamant : o insula artificiala care’l va tine departe de viata moderna !
Ric Hochet si Misterele din insule ! … O banda desenata de Tibet pe un scenariu de Duchateau, pentru Ed. Le Lombard.
Moebius (Jean Giraud, desenatorul lui Blueberry !) si insulele pierdute in imensitatea spatiului Cosmic…

        Tintin descoperind un meteorit prabusit in ocean, devenit insula pentru cateva zile, inainte de a fi inghitit de ape pentru totdeauna… 

Herge ne spune povestea lui Tintin si capitanului Haddock, in cautarea eternei comori ascunse undeva, intr’o insula necunoscuta!…
Tillieux, personajul sau Felix si o enigma politista ce se petrece pe o insula minuscula ce adaposteste un Far!…
Insulele exotice ale lui Spirou, Tome & janry…

Roba desenand cronica pustilor care’si spuneau Ribambelle, de data aceasta intr’o insula care adapostea un monstru antediluvian…

Hermann, Greg si pitorescul echipaj de pe “Cormoran”: Bernard Prince, Barney Jordan si Djinn, mereu intalnind in peregrinarile lor marine insule misterioase si periculoase!…
Insula lui Mordillo…
“2 ani de Vacanta” : povestea unui grup de adolescenti naufragiati pe o insula, unde sunt nevoiti sa se descurce fara alt ajutor exterior, timp de doi ani… Un roman minunat de Jules Verne, pentru copii si nu numai!…

“Insula Doctorului Moreau” sau povestea unui savant nebun care facea modificari genetice si chirurgicale pe o insula uitata de lume…

Escondida sau insula pe care nu o vei gasi niciodata : reperul din Oceanul Pacific al unui grup de pirati, printre care temutul Calugar, Rasputin si un oarecare Corto Maltese !…

Sous le Ciel de Paris…

Sous le Ciel de Paris, S’Envole une Chanson…
Elle est nee d’ Aujourd’hui…
© Ed. Vaillant & Greg
Dans le Coeur d’un Garcon…

 

Soue le Ciel de Paris…
© Ed. Vaillant & Greg
… Marchent des Amoureux…
© Ed. Vaillant & Greg
Leur Bonheur se Construit, Sur un Air Fait pour Eux!…
…Sur le Pont de Bercy, Un philosophe assis…
© Ed. Dupuis, Tome & Janry
Deux  Musiciens, Quelques Badauds, Puis des Gens par Milliers…



Sous le Ciel de Paris, Jusqu’au soir vont Chanter…
© Ed. Dupuis, Tome & Janry



L’Hymne d’un Peuple epris, DE sa vieille cite…
Pres de Notre Dame, Parfois couve une Drame…
© Ed. Dupuis, Tome & Janry
…Oui, mais a Paname, Tout peut s’ Arranger…
…Quelques Rayons, Du Ciel d’Ete…
© Ed. Casterman & Tardi
L’Accordeon, D’un Marinier…
L’Espoir Fleurit, Au Ciel de Paris!…
© Ed. Casterman & Tardi
…Sous le Ciel de Paris, Coule un Fleuve Joyeux…
…Il endort dans la Nuit, Les Clochards et les Gueux…
© Ed. Casterman & Tardi.
…Sous le Ciel de Paris…
…Les Oiseaux du Bon Dieux…
Viennent du Monde Entier, Pour Bavarder entre Eux…
…Et le Ciel de Paris, A son Secret pour Lui…
 © Ed. Casterman & Tardi
…Depuis Vingt Siecles il est epris, De notre Ile Saint – Louis…
… Quand elle lui suorit…
© Ed. Le Lombard, Duchateau & Tibet
…Il met son Habit Bleu…
© Ed. Dupuis & Tillieux
…Quand il pleut sur Paris…
© Ed. Dupuis & Tillieux
…C’est qu’il est Malheureux…
…Quand il est trop Jaloux…
© Ed. Dupuis & Tillieux
…De ses millions d’Amants…
© Ed. Dupuis & Tillieux
…Il fait Gronder sur Nous…
…Son Tonnerre Eclatant!…
© Ed. Dupuis & Tillieux
… Mais le Ciel de Paris, N’est pas Longtemps Cruel…
… Pour se faire Pardonner, Il offre un Arc en Ciel!…
© Ed. Dupuis & Tillieux
… Desi belgian sadea, Maurice Tillieux este cel mai “francez” dintre toti desenatorii de banda desenata… Decorurile si anturajul lui Gil Jourdan ( personajul cu care a cunoscut gloria in revista “Spirou”, pentru editorul Dupuis), sunt tipic franceze. Sunt remarcabile strazile sale din banlieux, plus vrais que la Nature, masinile sale prapadite si bistrourile unde poti sa bei in tihna un pahar de p’tit blanc, fara sa’ti lasi indispensabilii drept amanet…
… Hum, Hum, Hum, Hum…

Ultima Femeie a lui Conan Barbarul

        Am fost nevoit sa fac o selectie drastica, cotrobaind printre cele aproape 15.000 de planse cu Conan si universul sau plin de furie si  culoare, planse reeditate sau inedite, aparute in publicatia lunara de la Marvel, “The Savage Sword of Conan” pe parcursul a peste 20 de ani… O epopee care a stiut sa se reinnoiasca, apeland la o adevarata armata de mari artisti, de graficieni care stiau sa textureze o suprafata ca nimeni altcineva, adusi din toate zarile lumii (printre care si doi romani !), de scenaristi care te surprindeau de fiecare data cu alte si alte povesti minunate…
         Fireste ca lumea lui Conan este mult mai stufoasa si interesanta decat am reusit eu sa comprim in cateva articole subiective !… Speranta mea este ca aceste imagini sa’ti fi reamintit despre un personaj pe nedrept uitat sau in situatia in care inca nu’l cunosti pe Conan, sa incerci sa descoperi un univers de o coerenta narativa si o bogatie grafica cum rar vei mai intalni intr’o alta serie, de la orice alta editura!…
       Din fericire, Dark Horse reediteaza in integrale toate aventurile lui Conan. Fiecare volum are peste 500 de pagini, iar pretul este mai mult decat modest : intre 12 si 15 $ pentru fiecare volum, daca iti faci cumparaturile pe Amazon USA, cel mai grozav si serios magazin on line!…
      Te las sa te bucuri in tihna de ultimile gagici ale lui Conan… Conan Barbarul…

Mici Animale Paroase si Furioase

Fie ca vorbim de filme sau banda desenata, scenele comice presupun aproape intotdeauna doi complici, un tandem format din doi eroi foarte diferiti ca si caracter. Contrastul dintre felul in care ei abordeaza o situatie limita este unul dintre motoarele hazului, mult mai eficace decat aspectul fizic diferit dintre cei doi eroi. In “The Kid”, Charlie Chaplin face o echipa de neuitat cu Jackie Coogan, fabulosul Pustan !… Cand nu are in jurul sau nici un orfan, Chaplin se multumeste sa faca tandem cu uriasul scotian Eric Campbell, inamicul sau uracios din vreo 10 scurt metraje care au facut Istorie !…  Stan Laurel a facut filme timp de mai bine de 25 de ani avandu’l drept partener pe Oliver Hardy… Bud Abbott i’a dat replica lui Lou Costello in peste 30 de filme de lung metraj… Fratii Marx erau vreo 4 (dar unu’ s’a apucat de’afaceri, si’au ramas doar 3!) si au intrat in Istoria Filmului cu trambite si surle, pastrand formula care i’a consacrat… Mai aproape de zilele noastre, Mel Gibson face o echipa de zile mari cu Denis Glover in cele 4 filme din seria “Lethal Weapon” : cotrastele dintre cei doi (tanar-batran; descreierat-asezat si asteptand pensia, alb-negru…) sunt tot atatea premize pentru o serie de mare succes…

         …Si in banda desenata principiul echipei a functionat la perfectie. Tintin Si Milou (mai tarziu echipa este completata de capitanul Haddock, profesorul Turnesol si Fratii Dupont cu “t” si cu “d”); Placid si Muzo; Asterix si Obelix; Spirou si Fantasio… desigur, lista este nesfarsita si pentru ca este pacat sa trec asa, in picaj peste un subiect atat de interesant, promit sa revin cu un dosar bine documentat…
          Astazi, mi’ar face placere sa aruncam impreuna o privire in ograda autorilor BD, care au preferat sa dea drept companion eroului de care se ocupau, un alt fel de tovaras : poate un mic animal paros si furios ?… Au fost autori (cu mult inainte de genul Heroic Fantasy, in care capacitatea de a inventa fiinte bizare dar totusi functionale era conditia sine qua non pentru a exista in domeniu !) care au preferat sa asocieze personajelor pe care le dezvoltau, cate un animalut bizar, ale carui calitati cititorul le afla de’a lungul timpului, intr’un ritm de 2 planse pe saptamana sau altfel spus frecventa aparitiei unui personaj BD de altadata in presa franco-belgiana !…

           Marsupilami, personajul lui Franquin este de departe cea mai originala creatie. Cu fiecare noua aparitie a sa, cititorul si deopotriva Spirou, prietenul sau, descopera noi insusiri ale micutului, puternicului si nervosului animalut !…

           Cand Franquin a renuntat sa mai deseneze aventurile lui Spirou si Fantasio, el si’a retras din aceasta serie personajul pe care’l inventase cu ani buni in urma: fireste, e vorba de Marsupilami. Personajul va fi vandut unei edituri, care va exploata tot ce era de stors din bietul animal : o serie de vreo 25 de albume de banda desenata, care nu prea are legatura cu minunatul univers creat de Franquin; un serial de desene animate destul de anonim, dar ceea ce este cel mai important. o colectie impresionanta de jucarii si gadgeturi, care au umplut buzunarele negustorului !…
             Cand Tome & Janry au ajuns la comanda seriei oficiale Spirou, ei au simtit nevoia sa’l inlocuiasca intr’un fel pe Marsupilami, un personaj inca regretat chiar si de noile generatii de cititori… Si astfel a aparut Timothee, unicul Snufelar care a existat vreodata pe pamant ! Din pacate, combinatia de porc, elefant si alta prostie nu are prea mult haz si nu a prins, in pofida faptului ca animalutu’ incearca sa fie popular, tragand basini la tot pasu’ !…

        Ramon Monzon, vrajit de Marsupilami (personajul lui Franquin ce aparea in revista “Spirou”), incearca sa’i dea o replica in “Vaillant”… Si astfel apare Group-Group, o mizerica animaliera ce’l insotea pe Cha’Pa, un mic indian. In ciuda unui stil intepenit si mort, Monzon reuseste sa strecoare o anumita poezie in benzile sale, amintind pe alocuri de lirismul lui George Herriman si motanul sau, Krazy Kat !
        Superbe imaginile in care curentul provocat de elicea avionului ii zburatacesc lui Group-Group liniile pe care natura i le desenase pe blana !

            Poate cea mai eleganta si inventiva serie Heroic Fantasy, aparuta acum mai bine de 30 de ani, este “La Quete de L’Oiseau du Temps”. O poveste magnifica imaginata de doi artisti geniali, Le Tendre pentru scenariu si Loisel, pentru desen. Imaginile pe care le’au propus in acest ciclu vor influenta la greu toata iconografia folosita in benzile desenate si filmele Fantasy si SF din urmatoarele decenii !…
             Personajul feminin, Pelisse, plina de sex appeal si energie, strabate acest univers salbatic si plin de magie neagra avand pe umeri un animalut bizar.

         Incet, indoiala incepe sa’si faca simtita prezenta : de fapt, cine este stapanul- Pelisse sau animalutul bizar, ce’si duce traiul pe umerii preafrumoasei razboinice ?

        In ultimul volum al seriei, epilogul este socant : Pelisse, personajul feminin care reusise sa ne capteze toate simturile de’a lungul anilor, nu era altceva decat o iluzie ! Imaginea ei, altminteri foarte concreta, nu exista decat atata timp cat micutul animalut era in contact cu ea !…

           “Trolls de Troy”, o serie pe un scenariu de Arleston, desenata foarte eficace de Mourier… o lume plina de troli si capcauni, in care fiarele paroase si sangeroase devin aproape simpatice, din pacate (am o teorie, probabil ca este o tampenie ca multe alte chestii ce’mi trec prin cap, conform careia este periculos si vicios sa’ncerci sa transformi mizeria de sub unghii intr’o virtute !)…

    Christin & Mezieres dezvolta in “Valerian, agent Spatio- temporel” o lume posibila, la care accesul ne este interzis doar de lipsa de imaginatie si inteligenta … Cine nu si’ar dori un Transformator Grognon, capabil sa cufureasca orice minune’ti trece prin cap, inclusiv bijuteriile Coroanei Britanice !…

Pirati & Insule Misterioase

       Tortuga, insula pierduta printre valurile din Marea Caraibelor era refugiul piratilor de pretutindeni. Urmarite de puternicele fregate militare ( hotarate sa redea linistea si siguranta rutelor comerciale traditionale dintre vechiul continent si Indiile de Vest), echipajele de flibustieri gaseau o relativa liniste in Tortuga, insula Testoasa, un reper al tuturor celor fara de lege, unde chiar si trupele bine inarmate ale regelui ezitau sa abordeze !… O liniste pe care echipajele de nelegiuiti o plateau guvernatorului din Tortuga, un soi de tribut, adica o parte din prazile dobandite in urma raidurilor efectuate pe cele 7 mari…
        Fascinatia constanta pe care marea si corabiile cu panze au exercitat’o asupra fanteziei fiecaruia dintre noi, poate fi regasita de’a lungul timpului in nenumarate romane, filme si benzi desenate. Este greu sa ignori, de pilda, succesul planetar al seriei “Pirates of the Caribbean”, serie produsa de Disney, in care insulele misterioase si comorile pitite nu au fost niciodata atat de ispititoare, chiar daca descoperirea lor echivaleaza cu un pact incheiat cu Diavolul !…
       E posibil ca succesul acestui gen de spectacol, plin de furie si de dramatism, sa se datoreze sedentarismului la care suntem constransi de modul nostru de viata. In fiecare dintre noi trebuie sa mai existe un atavism, legat de caracterul nomad al triburilor ce au migrat candva dinspre Est, in cautarea unui nou spatiu vital. Nostalgia marilor migratii probabil ca sta cuibarita in oricare individ si fiecare incearca dupa propriile puteri, din cand in cand sa raspunda chemarii stramosesti. Cei mai multi, ne multumim daca ajungem duminica pana la buza padurii, unde un gratar satios ne taie orice elan de aventura. Altii, mai avuti sau mai plini de imaginatie, reusesc sa ajunga pana in insulele grecesti. Pana sa’i inghita vreun club fitos ce’i tine ostateci pana in zori de zi, poate macar unul dintre ei zaboveste cateva clipe pe faleza, cu ochii pierduti in zare si tanjind dupa cararile fara praf !…

In “Insula Neagra”, Tintin si Milou trebuie sa infrunte o banda de falsificatori, care’si gasisera salas pe o insula unde existau ruinele unui castel medieval, de multa vreme parasit. Proasta reputatie de care se “bucura” aceasta insula ii tinea pe potentialii curiosi la distanta de activitatea acestor pirati moderni. Insa Tintin nu se sperie atat de usor !…
© Ed. Casterman & Herge

Pellerin si “L’Epervier”, o minunata serie marina, in care eroul nevinovat este urmarit de o justitie oarba si este nevoit sa aleaga calea pirateriei. Reperul piratilor este o grota greu accesibila si aproape invizibila de pe mare, sapata de timp in coasta unei insule in forma de cap de mort…
© Ed. Dupuis & Pellerin

         “Barbe rouge” sau celebra serie cu pirati a lui Jean Michel Charlier & Victor Hubinon. In buna traditie a filmelor si romanelor cu pirati, reperul secret al lui Barba Rosie se afla intr’un golf in inima unei insule pierduta in mijlocul oceanului, golf accesibil doar printr’o stramtoare unde nu se poate aventura orice navigator !…
             © Ed. Dargaud, Charlier & Hubinon

       Insula este o prezenta constanta in seria “Barbe Rouge”…

Chiar si Barbe Rouge, impreuna cu nedespartiti sai tovarasi , Baba, Trei Picioare si Eric, fiul sau adoptiv, poate fi abandonat pe o insula pustie !…
Din fericire, in aceasta dramatica situatie exista o cale de scapare, atunci cand in zare apare o panza de corabie : Marele rug inaltat pe cota cea mai ridicata de pe insula…
Romanul emblematic pentru acest gen de aventuri inca mai ramane, dupa 130 de ani, “Treasure Island”, o carte scrisa de Robert Louis Stevenson si care a bucurat atatea generatii!…

       “JacquesLe Gall” o serie BD care aparea in urma cu 50 de ani in revista “Pilote”. Aflat in vacanta intr’o insula, Le Gall reuseste sa anihileze o banda de naufragiatori, care atrageau cu ajutorul unor semnale luminoase false, nave comerciale si le pradau dupa ce le esuau printre recife… O serie desenata de Michel Tacq pe un scenariu de Charlier…
     
       
      Tif si Tondu si aventurile lor in insule… O aventura pe un scenariu de Rossi si desenata de Will, aparuta la Ed. Dupuis…

      “Contele de Monte Cristo”, poate cel mai celebru roman al lui Alexandre Dumas…
       Drama cumplita a lui Edmond Dantes este cunoscuta de toata lumea : marea nedreptate care i se insceneaza, evadarea din Chateau d’If de pe insula de unde nimeni nu evadase vreodata, comoara abatelui Faria, ascunsa in insula Monte Cristo, razbunarea implacabila care incheie aceasta drama…

Liceul "N. Tonitza", prin Vara lui ’72…

         … Vara anului 1972 ? Stai o clipa, sa’ncerc sa’mi amintesc…
      Pai, Led Zeppelin bantuia lumea muzicala cu al patrulea lor album, aparut in noiembrie 1971 si care era foarte departe de a fi inlocuit de altceva. “Stairway to Heaven” depasise cu cateva capete “Child in Time” al celor de la Deep Purple, prima piesa rock de foarte mare intindere, aparuta cu cativa ani mai inainte…
       …Si pentru ca tot am vorbit de Deep Purple, nici ei nu stateau degeaba : “Machine Head” spargea toate topurile de la “Europa Libera”, iar “Smoke on the Water” si “Highway Star” erau pe buzele tuturor… Pink Floyd scoteau un album tulburator, “Obscured by the Clouds” si concerta de nebuni, fara public, prin ruinele de la Pompei, doar ei patru si umbrele trecutului !… Uriah Heep aruncau in urechile publicului una dintre cele mai tari piese rock, “Easy Livin’ ” !…
         … Jethro Tull scoteau pe piata muzicala un dublu album : “Living in the Past”, pe care figura “Christmas Song”… Un cantec care se presupune ca a fost plagiat de Nicu Phoenix Covaci in piesa “Mugur de Fluier”. Mult mai tarziu, am avut posibilitatea sa le ascult in paralel, de cate ori am vrut. Cu exceptia a catorva masuri de la inceputul cantecului, restul este perfect original. Iar cantecul lui Covaci este de departe mult mai bun !…
           Insa muzica din acea vara, care ne’a bantuit si ne mai urmareste si’n ziua de astazi este fara doar si poate “Jesus Christ Superstar”, celebra opera rock a lui Andrew Lloyd Weber si Tim Rice !!!
          In acest timp, elevii de la Liceul de Arte Plastice “N. Tonitza” erau trimisi intr’o tabara de creatie pentru cateva saptamani, in muntii Apuseni la Campeni si la Abrud. Acolo am legat cateva prietenii care si astazi, dupa mai bine de 40 de ani imi trezesc nesfarsite amintiri…
          “Clubu Micilor Viciosii” sau prima sticla de vodka Stolichnaya de o juma’ de litru topita de o gasca mititica : Sorin Anghel, Emil Campeanu, Valentin Sahleanu…

… O fotografie din care lipseste Valentin Sahleanu, inlocuit pentru o seara de un alt viitor “american”, Sandu Florea…

              In planul doi, daca ti’ai schimbat dioptriile il poti recunoaste pe Daniel Dion Ionescu, mister The New Yorker himself!…

Ultima poza pe care o am cu Emil, aici la nunta lui Vali Silva Sahleanu…Din pacate, dupa o vreme Emil a obosit sa mai traiasca…
… Pe la “Caru’ cu Bere”, candva, in zilele noastre, Vali fara Stolichnaya, doar cu o bere fara alcool in fata…

                 “Avec ma gueule de métèqueDe juif errant, de pâtre grec De voleur et de vagabond
               Avec ma peau qui s’est frottée Au soleil de tous les étés Et tout ce qui portait jupon
               Avec mon cœur qui a su faire Souffrir autant qu’il a souffert Sans pour cela faire d’histoires
                Avec mon âme qui n’a plus La moindre chance de salut Pour éviter le purgatoire”…

                           Imi gasesc foarte greu cuvintele ca sa pot incheia cuviincios aceste randuri. De vina poate este oboseala, sau ochelarii, care nu inteleg de ce se aburesc tot timpul… Sau poate memoria, care’mi joaca din ce in ce mai des tot felul de feste…
                    Multumesc, Georges Moustaki…