Vrajitoarea

          Nu cu mult timp in urma, cotrobaind pe retea prin jurnalele prietenilor, am gasit cateva fotografii interesante pe adresa lui Francois Corteggiani (mister Pif & Blueberry Himself!). Cateva imagini care mi’au spus raspicat “Opreste’te si priveste!”… Din fotografiile ingalbenite de trecerea timpului ma priveau doi ochi inocenti,postati in mijlocul unei figuri familiare. Coborand privirea mai jos de barbia personajului am consimtit asertiunea ca “Daca Pacatul ar trebui sa poarte un nume i s’ar spune Femeie!”… Paradoxul aparea in conflictul dintre trasaturile absolut angelice ale lui Elizabeth Montgomery si trupul impecabil, mai plinut, e adevarat, dar acestea erau canoanele de frumusete ale epocii, adica anii ’60. Elizabeth Montgomery?… Desigur! Cati dintre romanii care traiau cu ochii deschisi prin anii ’60- ’70 au putut sa uite serialul de televiziune “Bewitched”, mult mai bine cunoscut la noi drept “Ce vraji a mai facut nevasta mea?”… Cred ca niciunul. Personajele interpretate de Elizabeth Montgomery (o vrajitoare autentica care se hotaraste sa renunte la puterile ei supranaturale, pentru a avea parte de un mariaj tipic american!… din fericire, nevoia si tentatia o obliga de nenumarate ori sa’si incalce promisiunea…) si de Dick York ( sotul, un american autentic, care nu are nevoie de farmece ca sa’si rezolve nesfarsitele probleme ce i se ivesc in drum!…), sunt cat se poate de acrosante. Probabil ca multe cupluri si’ar fi dorit sa se identifice  cu cei doi eroi, dar imi este greu sa dau un verdict caci pe atunci eram un pustan de vreo 15 ani!… Ce am retinut era castitatea intregii relatii: nu stiu daca in tot serialul a fost o singura scena cu cei doi soti in patul conjugal, nu neaparat scene fierbinti dar macar un sarut pe furate! Interesant este ca dupa 2 sezoane, cuplul se procopseste cu un plod legal, dincolo de orice dubii…
           Elzabeth Montgomery era modelul perfect de castitate, genul de femeie careia ii lasi cu toata increderea pe mana casa, conturile din banca si viata ta. Niciodata nu m’am gandit ca sub imbracamintea decenta se poate ascunde o aventura tulburatoare… Starnit de fotografiile gasite in jurnalul lui Francois, am cautat pe retea si in arhivele personale. Iti prezint si tie rezultatul anchetei mele. Merita sa te opresti o clipa. O clipa cat o eternitate!…

Prima aparitie in cel dintai episod : Samantha, viitoarea doamna Stephens…
Dragoste la prima vedere…
Endora, o vrajitoare conservatoare, nu’si poate dori un muritor drept ginere…    Lui Darrin ii este greu sa admita realitatea…
Samantha si celebra sa vraja facuta printr’o miscare dibace cu nasul si cu gura…
Cealalta fata a lui Elizabeth…
Toate fotografiile picante cu Elizabeth Montgomery par facute in cel mult 2 sedinte. Nu am habar cand au fost fotografiate  dar presupun ca sunt anterioare serialului care a consacrat’o si aveau scopul de a o lansa ca viitoare bomba sexi (fotografiile in colanti si body negru, cu o blana de urs alb drept fundal, amintesc fara echivoc de Ann-Margret in filmul “Viva Las Vegas!” cu Elvis Presley, un succes planetar din 1964, film care avea sa o impuna in aproape aceeasi tinuta sumara pe Ann-Margret drep sex simbolul momentului!…)  
3 imagini dintr’o arhiva personala, imagini needitate si facute amatoresc. Elizabeth arata in continuare fabulos, doar privirea pare un pic stingherita de ipostaza in care se afla.
Incep sa regret ca anii ’60 erau atat de casti si pudibonzi… Elizabeth cred ca ne’ar fi rezervat niste mari surprize!…

Un Fel de Postsincronizare…

                      Postsincronizarea este o operatiune des folosita in cinematografie si practic s’a impus ca o necesitate inca de la aparitia sonorului in filme, adica din deceniul al 3-lea al secolului trecut. Este de fapt o operatie tehnica, deloc usoara, care consta in adaugarea dialogurilor, a muzicii dar si a sunetelor presupuse de cutare sau cutare actiune. Inregistrarea ulterioara a sunetelor a fost o operatiune impusa de conditiile precare de lucru din studiourile de altadata: camerele de filmat erau foarte zgomotoase, microfoanele erau departe de performantele pe care le astepti de la  astfel de scule iar uneori intr’o vedeta nu gaseai deopotriva calitati fizice si o voce pe masura asteptarilor. Problemele au fost insa rezolvate in momentul in care un tehnician plin de imaginatie a descoperit ca pelicula si coloana sonora pot fi lucrate independent iar la sfarsit se pot suprapune. Toate aceste mezaventuri legate de inceputurile filmului sonor sunt descrise cu mult har intr’una dintre cele mai grozave comedii produse vreodata la Hollywood: “Singing in the Rain”, un film de Stanley Donen si Genne Kelly. Pe scurt, producatorii unuia dintre primele filme muzicale, descopera ca superba diva care cucerise inimile spectatorilor cu atatea filme mute, este complet afona!… Un sunetist inteligent propune dublarea vocii vedetei si iata cum s’a nascut postsincronizarea!
                      Intr’un alt film celebru, “My Fair Lady” de George Cukor, o adaptare stralucita a piesei “Pygmalion” de George Bernard Shaw, vocea eroinei principale (interpretata perfect de Audrey Hepburn) este dublata in ariile de opereta de o cantareata profesionista. Acest truc a fost utilizat la greu pe platourile hollywood-iene, de multe ori folosirea unor “cascadori” vocali fiind trecuta sub tacere…
                     Dat fiind ca tot ce tinea de coloana sonora se producea in studiou, a aparut o noua meserie: sunetistul, adica tipul capabil sa produca orice sunet cu ajutorul celor mai insolite aparate sau obiecte.
                     In banda desenata, americanii au fost cei dintai care au nascocit meseria de sunetist. Prin anii ’50- ’60, cand comics-urile cu super eroi au inceput sa fie cerute pe piata in cantitati din ce in ce mai mari, editorii s’au gandit sa aplice teoria lui Ford privind specializarea unui muncitor strict intr’o directie, teorie pe care acesta o aplicase cu atata succes in liniile de productie din uzinele sale. Astfel, in caseta autorilor unui comics apare editorul (deci cel care hotaraste directia in care se dezvolta o serie sau un personaj), scenaristul si uneori, cel care face dialogurile, desenatorul care decupeaza scenariul si deseneaza personajele in actiune, persoana care este specializata in decoruri, un profesionist al caligrafiei, care deseneaza baloanele si scrie textele, un Inker, care trage totul in tus si un colorist. In perioada de boom a comics-ului, exista chiar si meseria de”stergator cu guma”, cel care curata plansa de urmele de creion, dupa ce a fost trasa in tus!…  Zgomotele erau foarte importante in acest gen de povestiri,  ocupand un procent insemnat din plansa, drept care erau executate de un “sunetist”, un specialist in acest gen de “graffiti”.

                     Liniste! Se filmeaza! Motor!!!…
                         
                                  © Ed. Dargaud & Gotlib

© Ed. Dupuis & Franquin
Furia Cleopatrei    ©Ed. Hachette, Goscinny & Uderzo
Fantezia iesita din comun a lui Franquin, chiar si atunci cand nascoceste zgomote bizare         © Ed. Dupuis & Franquin
Asterix sau o lume plina de viata clocotitoare      © Ed. Hachette, Goacinny & Uderzo
Ouampah Pah     © Ed. Albert Rene, Goscinny & uderzo
Jehan Pistolet       © Ed. Albert Rene, Goscinny & Uderzo
Galagia din universul linistit al lui Gai Luron       © Ed. Audie & Gotlib
© Ed. Hachette, Goscinny & Uderzo
Titeuf      © Ed. Glenat & Zep
© Ed. Hachette, Goscinny & Uderzo
Modeste et Pompon     © Ed. Le Lombard & Franquin
© Ed. Hachette, Goscinny & Uderzo
Torpedo si golanii de cartier     © Ed. Glenat, Bernet & Abuli
Atunci cand Obelix a vrut sa fie cochet        © Ed. Hachette, Goscinny & Uderzo
Blueberry in actiune        © Ed. Dargaud, Charlier & Gir
The Spirit, una dintre cele mai inventive benzi desenate din lume     © Will Eisner
Pasi in noapte: Torpedo       © Ed. Glenat, Bernet & Abuli
© Ed. Vaillant & Greg
Joe Tigrul si universal sau zgomotos      © Ed. Dargaud, Godard & Delinx
© Ed. Le Lombard, Vernes & Vance
© Valentin Tanase
©Sorin Anghel
© Ed. Audie & Gotlib

The Sound of Music

                …Maniera lui Andre Franquin de a face din “sunet” un semn grafic indisociabil de plansa de banda desenata a fost foarte repede asimilata de o pleiada intreaga de artisti ce vor marca profund Istoria Benzii Desenate. 
                Michel Greg ( “Zig & Puce”, “Achile Talon”, “Quentin Gentil”…) ramane fidel intreaga sa viata acestui mod interesant de a integra “sunetul” intr’o scena de actiune. Plansele sale sunt adevarate simfonii de sunete iar fiecare zgomot desenat devine un “personaj” memorabil. Lectia pe care a invatat’o de la Franquin o va transmite mai departe nenumaratilor sai asistenti, cei care vor forma poate cel mai important studio de banda desenata din Europa, Studioul Greg : Dupa (“Cubitus”, “Les As”), Dany (“Olivier Rameau”, “Bernard Prince”, “Jo Nuage”, “Les As”…), Hermann (“Bernard Prince”, “Comance”. “Jeremiah”…), Turk & De Groot (“Les As”, “Leonardo”…) …
                La randul sau, Jean Tabary (“Richard & Charlie”, “Totoche”, “Corinne & Jeannot”, “Grabadu & Gabalischiou” in “Vaillant” si “Pif”, “Valentin le Vagabond”, “Iznogoud” in “Record” si “Pilote”) isi insuseste la perfectie tehnica lui Franquin, realizand importanta “sunetului” in dinamizarea actiunii… Nu intamplator, toate plansele lui Greg sau Tabary vibreaza si nu te poti opri  sa urmaresti actiunea pana la ultima pagina.
                 Inainte de a deveni impreuna cu “Asterix” poate cel mai stralucitor star al benzii desenate europene, Uderzo (“Jehan Pistolet”, “Ouampah Pah”…) a urmarit cu mare atentie lectia pe care a predat’o cu atata generozitate Franquin. Chiar atunci cand inca isi cauta stilul in primele sale serii, desenate dupa scenariile eternului sau complice, Rene Goscinny, desenele sale stangace erau “asezonate” cu “zgomote” dibace, menite sa dinamizeze desfasurarea povestii.
                 Marcel Gotlib (“Gai Luron et Jujube”, “Les Dingodossiers”, “Rubrique a brac”…) inainte de a se dedica cu mare succes benzii desenate, a trait fara probleme din talentul sau de a scrie frumos diferite texte, deci un fel de “pictor executant”, cum se numea pe la noi aceasta meserie. El a inteles foarte bine noutatea pe care o propunea Franquin, integrand textul si zgomotele in viitoarele sale planse intr’o maniera foarte personala…
                Desigur, aproape toti autorii de banda desenata au recurs intr’o masura mai mare sau mai mica la utilizarea onomatopeelor. Insa doar putini dintre ei au reusit sa faca istorie dintr’un detaliu, aparent fara semnificatie!…

                 Astazi e timpul sa ascultam impreuna ceva muzica, pentru calmarea nervilor…
                  Imaginea de mai sus este extrasa din “Musik Uber Alles!”    © Sorin Anghel

Tam-tam-urile nu puteau lipsi din aventurile lui Ouampah Pah…    © Ed. Le Lombard, Goscinny & Uderzo
… Probabil cel dintai instrument muzical nascocit de om, tam tam-ul este prezent si in aventurile lui Asterix…   © Ed. Hachette, Goscinny & Uderzo
© Ed. Hachette, Goscinny & Uderzo
Gaston, un meloman convins       © Ed. Dupuis & Franquin
© Ed. Hachette, Goscinny & Uderzo
Ouampah Pah sau razboaiele in dantele       © Ed. Le Lombard, Goscinny & Uderzo
“Spirou” si “Gaston” sau patima pentru muzica     © Ed. Dupuis & Franquin
Gotlib si lectiile sale despre toate si nimic, cunoscute sub numele de “Rubrique a brac”     ©Ed. Dargaud & Gotlib
©Ed. Dupuis & Franquin
©Ed. Le Lombard & Franquin
Cateva extrase din seria “Quentin Gentil- Les As” a lui Greg, minunat desenate si foarte bine ritmate. Parerea mea este ca desenele ii apartin lui Dupa, pe atunci asistentul lui Greg…     ©Ed. Vaillant & Greg
“Sammy”        ©Ed. Dupuis, Cauvin & Berck
” La Jungle en Folie”          ©Ed. Vaillant, Godard & Delinx
Un alt fel de muzica : sirenele masinilor de politie si ale salvarilor, o “simfonie” pe care o ascultam in fiecare zi, din pacate…           ©Ed. Dupuis & Franquin
Nasul infundat al elefantului …
… si duioasa muzica a scarmanatului!…   © Ed. Vaillant. Godard & Delinx

The Call of the Wild

                Prezenta “zgomotului” intr’o imagine dinamizeaza scena si o inzestreaza cu o noua dimensiune, de care generatia de tineri de dupa cel de’al Doilea Razboi Mondial (o generatie mult mai activa ), avea atata nevoie. Marcata de semne grafice exprimand zgomotele actiunii sau de onomatopeele ce imita zgomotele din natura, banda desenata se umple de miscare. Imaginile prind viata, ca prin miracol. Textul descriptiv este redus la strictul necesar, in cele mai multe cazuri disparand cu desavarsire. In felul acesta plansa de banda desenata se citeste mult mai repede, cititorul avand oarecum posibilitatea de a trai in acelasi ritm trepidant cu personajele sale preferate.
                Banda desenata moderna europeana s’a format nu in Franta, cum ai fi tentat sa crezi, ci in Belgia, o mica tara cu un potential creativ imens. Mai intai a fost Herge sau artistul care a avut curajul sa renunte la maniera “Imagerie d’Epinal” practicata pana atunci pe scara larga in toata Europa ( adica o poveste cu text descriptiv incluzand si dialogurile, decupat in parti egale in functie de semnificatia scenei si ilustrata cu imagini exclusiv vazute intr’un Plan General !). Herge priveste constructiv banda desenata de dincolo de ocean si inscrie dialogurile in baloane cu “codita” ( sunt teoreticieni ai BD care au botezat bulele cu dialoguri Filactere, vezi DEX-ul…). Alaturi de aceasta noutate, folosirea inteligenta a Prim-Planului si a Gros-Planului in “Tintin” au provocat o adevarata revolutie in banda desenata europeana. In jurul lui Herge, la Bruxelles se formeaza o adevarata scoala, artistii fiind cunoscuti drept reprezentantii “Liniei Clare” (la “Ligne Claire” ): E.P. Jacobs, Jacques Martin, W. Vandersteen… O trasatura comuna a artistilor apartinand acestei “scoli” este rigiditatea liniei, epurata de orice artificiu grafic, fie el hasura sau modelarea grosimii liniei de contur. Instrumentul de baza pentru finisarea lucrarilor este tocul si penita cu un duct egal ca si grosime. O alta nota comuna a celor de la Bruxelles: lipsa aproape totala a Onomatopeelor! Ei considerau desenul suficient de expresiv pentru a se dispensa de astfel de “artificii”!…
                 In partea cealalta a Belgiei, in jurul revistei “Spirou” se formeaza o alta miscare artistica cunoscuta drept “scoala” de la Charleroi. In jurul decanului de varsta, Jije, un mare novator pentru acele timpuri (el este cel care, asemenea americanului Milton Caniff, foloseste pensula moale, din par de veverita pentru finalizarea planselor sale… rezultatul inseamna desene pulsand de viata + o atmosfera in care clar-obscurul are un cuvant greu de spus!), se strang cativa artisti ce vor marca definitiv banda desenata europeana si de ce nu, cea mondiala: Franquin si Morris. Daca parintele spiritual al lui Lucky Luke, Morris, nu foloseste aproape deloc “zgomotul” in benzile sale, Franquin va dezvolta o intreaga stiinta in folosirea onomatopeelor. “Zgomotele” sale devin parte integrata din plansele sale, totul convietuind intr’o perfecta armonie.

                  Astazi, haide sa ascultam impreuna alte zgomote din natura… Call of the Wild, ce mai!…

Idefix, fidelul catelus al lui Obelix, care sufera de fiecare data cand un copac din padurea stramoseasca este culcat la pamant…
Obelix adus in pragul turbarii de pasnicii turisti, veniti sa vada cu ochii lor un autentic sat gal…   © Ed. Hachette, Goscinny & Uderzo
© Ed. Dupuis & Franquin
Titeuf       © Ed. Glenat & Zep
Dragon, fidelul maidanez al lui Quentin Gentil        © Ed. Vaillant & Greg
Torpedo, gangsterul cel mai imoral din America       © Ed. Glenat, Bernet & Abuli
Francois Walthery si seria sa fetis, “Natacha”        © Ed. Dupuis & Walthery
Roger Mas si mica sa lume      © Ed. Vaillant & Mas
Pisicile lui Franquin        © Ed. Dupuis & Franquin
© Ed. Hachette, Goscinny & Uderzo
© Ed. Vaillant & Greg
Ouampah Pah      © Ed. Le Lombard, Goscinny & Uderzo
© Ed. Hachette, Goscinny & Uderzo
Viata la tara cu Gai Luron      © Ed. Audie & Gotlib
Iznogoud si suta de metrii plat     © Ed. Dargaud, Goscinny & Tabary
Spirou si monstrii de altadata        © Ed. Dupuis & Franquin
© Ed. Dargaud & Gotlib
© Ed. Dupuis & Franquin
Alte zgomote din natura : Claxoanele!!!
© Ed. Dupuis & Franquin
© Tabary
… Claxoane si fluierul politistului…        © Tabary
© Ed. Vaillant & Greg
© Tabary
Sunetul crancen al durerii…          © Ed. Dupuis & Franquin
Atunci cand te doare ficatul…     © Ed. Hachette, Goscinny & Uderzo
© Ed. Vaillant & Greg

Mult Zgomot pentru Nimic !

              “Boing!”… “Crak!”… “Ziuuup!”… “Trosc!”… “Pleosc!”… “Bang!”… “Pang!”… “Snif!”… “Ooooh!”… “Schlika. schlika!”… “Snor sau Sfor!”… sunt o foarte mica parte din zgomotele reprezentate grafic, ce insotesc o actiune in aproape toate benzile desenate pe care le citim. Prezenta onomatopeelor in scenele “zgomotoase” a devenit o trasatura specifica celei de’a 9-a Arte, iar multi artisti au reusit sa integreze perfect sunetele in imaginile lor, acestea devenind elemente grafice indisociabile de plansa respectiva. Felul de a scrie si desena un zgomot s’a transformat in unele cazuri intr’un fel de “marca” a respectivului artist.
               “Zgomotele” nu par sa fie o prezenta necesara in benzile desenate din primele decenii ale  secolului trecut. Atat la americani, ca precursori, dar si le europeni, mai intai ca epigoni si in scurt timp ca egali si apoi mari maestri, onomatopeele apareau cel mult in textul care insotea imaginea ( desi la o analiza mai atenta, este evident ca imaginea era cea care insotea textul ! ). Initial, povestea era scrisa foarte literar iar dialogurile erau incluse in text, imaginile desenate fiind doar o simpla ilustrare a momentului-cheie. Aceasta tendinta, inceputa in USA de Hal Foster ( Tarzan & Prince Valiant), Alex Raymond ( Flash Gordon & Jungle Jim ) si Burne Hogarth ( Tarzan ), avea sa fie continuata in Europa de Paul Gillon si Martin Sievre, pana prin anii ’60!…
               Prima foarte mare indrazneala si cea dintai incercare de a disocia banda desenata de literatura si constituirea B.D. ca arta de sine statatoare, cu mijloacele ei proprii de exprimare,… a fost facuta constant si creativ de Roy Crane, dar impusa in constiinta cititorilor de Milton Caniff si seria sa “Terry and the Pirates”. Pentru prima data in banda desenata dialogul era disociat de textul descriptiv si aparea intr’un balon cu “codita”. Textul literar incepe sa se simta stingher intr’o imagine suficient de expresiva ca sa se poata lipsi de orice alt ajutor. Este o inventie formidabila, care va innaripa cea de’a 9-a Arta!… Cel dintai care va indrazni in Europa sa foloseasca masiv si sa impuna aceasta “descoperire” este Herge, mister Tintin himself!!!…
             Drumul spre emanciparea B.D. va fi insa unul foarte lung. Artistii epocii considerau ca prezenta grafica a “ZGOMOTELOR” era inutila, desenele lor fiind suficient de expresive…
          
            Astazi, primul articol dintr’o serie foarte lunga despre “culisele” benzii desenate sau concret, cum se face o banda desenata !!!… Incep cu “Zgomotele”, fiindca pe astea le cunoastem cu totii…  Primul zgomot pe care’l face un nou nascut?… Pai, PLANSUL…

Asterix & Obelix, doi eroi ale caror aventuri sunt pline de “drame” si “suferinta”…          © Ed.Hachette, Goscinny & Uderzo
Franquin, fie ca deseneaza “Spirou”, “Gaston” sau “Modeste & Pompon”, este genial!…   ©Ed. Dupuis & Franquin
Tabary si personajele sale atat de cunoscute in Romania: “Totoche” si “Corinne & Jeannot”!…   ©Tabary
Roba cu o serie inspirata de “Totoche” a lui Tabary, “La Ribambelle”… O poveste magnific desenata.  ©Ed. Dupuis & Roba
Gotlib si “Gai Luron”, doua nume ce nu pot fi disociate…   ©Ed. Audie & Gotlib
Roger Mas, probabil “adevaratul” parinte al lui Pif & Cie…   ©Ed. Vaillant & Mas
Lee Ivas Anghel si nemernicii din “Noile Carti ale Junglei”…   © Sorin Anghel
… “Ridi, Pagliaccio!” spunea in versurile sale Leoncavallo… Rasul, o adevarata terapie! Aici, o imagine de colectie: Gai Luron, intotdeauna apatic si somnoros (asemenea catelusului Droopy al lui Tex Avery dupa care s’a inspirat ), face o exceptie intr’unul din gagurile sale saptamanale, debordand de vitalitate si voie buna spre nedumerirea lui Jujube, partenerul sau de glume cu care impartea afisul in anii ’60.
Gotlib si odiseea lui “Gai Luron”…   ©ED. Audie & Gotlib
©Ed. Hachette, Goscinny & Uderzo
Billy the Cat…   © Ed. Dupuis, Colman & Desberg
Rasul inconfundabil al celui mai mare tembel din banda desenata: Libelula, unul dintre personajele greu de uitat imaginate de Maurice Tillieux pentru “Gil Jourdan”, o serie politista si de aventuri care a participat la succesul revistei “Spirou” in anii ’50 si ’60!…
©Ed. Dupuis & Tillieux
“Somnoroase pasarele…”…
©Ed. Audie & Gotlib
Gaston & Franquin…   © Ed. Dupuis & Franquin
Arthur, mica fantoma si Cezard: doi “eroi” care ne’au bucurat copilaria…    © Cezard
Lee Ivas Anghel & “Emigrantii”, o serie de foarte mare actualitate…     © Sorin Anghel
© Ed. Audie & Gotlib
Gaston nu are probleme cu somnul…    © Ed. Dupuis & Franquin
“Noile Carti ale Junglei” de Lee Ivas Anghel sau “Somnul Natiunii naste Monstrii!”      © Sorin Anghel
Un alt Zgomot ce devine din ce in ce mai familiar intt’o civilizatie moderna: zgomotul accidentului!…
Franquin sau marele maestru al zgomotelor !…      © Ed. Dupuis & Franquin
© Tabary
“Torpedo”, un succes planetar al benzii desenate spaniole …      © Bernet & Abuli
© Ed. Dupuis & Roba
“Totoche” si Marea Aventura…     © Tabary
William Vance, un desenator belgian de foarte mare succes, cunoscut mai ale pentru seriile sale atat de longevive: Bob Morane, Bruno Brazil & XIII… Un artist “intepenit”, lipsit total de fantezie , care simula prin anii ’70 un soi de modernism…           © William Vance

Marele Zid din Craiova

                         Cand buldozerele au daramat Zidul Berlinului iar masinile speciale au aspirat si ultimul fir de praf, Germania a socotit ca este momentul sa’si regaseasca demnitatea, la care fusese obligata prin tot soiul de tratate si ultimatumuri sa renunte cu decenii in urma. Toata suflarea de pe Glob a aplaudat, ca la defuncta emisiune “Surprize, surprize” ( acum, televiziunile ne fac martori “in direct” la orice eveniment, nunti, botezuri sau inmormantari dar si la demonstratii, revolutii si razboaie, de incepi sa’ti pui intrebarea daca nu cumva aceste puternice trusturi media, in cautarea disperata de rating, nu sunt responsabile intr’o masura mai mica sau mai mare de toate aceste nenorociri ce nu se mai sfarsesc ?…). Toata lumea a rasuflat usurata atunci cand Zidul a cazut, tuturor ne mirosea a primavara si schimbare, ca’n cantecul celor de la “Scorpions”- “Wind of Change”.
                        Pe moment, nimeni nu a inteles ca Zidul nu era doar o constructie banala din chirpici si sarma, sfaramata de buldozere in lumina reflectoarelor, spre bucuria intregului mapamond… Zidul este de fapt un organism invizibil, monstruos,  alcatuit din toate complexele noastre, reticentele , temerile, spaimele de nou dar si de vechi, ura fata de succesul vecinului si dispretul fata de initiativa celuilalt… Cand am incercat sa trecem dintr’o parte in cealalta a Zidului, ne’am lovit dureros de Zidul imaterial pe care nu’l poate darama niciun buldozer!… Speranta ar fi ca Timpul va vindeca ranile pricinuite de nesfarsitele razboaie, diktaturi, esecuri personale sau si mai rau, colective, de saracie sau paradoxal, de traiul prea bun… In conditiile unui pragmatism deloc sofisticat si fara pudoare, numit rece Mondializare, imi este greu de crezut ca Speranta de care vorbeam poate sa aibe vreo sansa. Poate sunt pesimist, dar Zidul pe care credeam ca buldozerele l’au invins, se ridica in fiecare clipa tot mai sus. Apropo, la tine in apartament mai ajung razele de soare?…

                           Carticica pe care am imaginat’o vreme de trei ani, prin ’86- ’88,  “Le Mur”, atunci cand spaima de a deschide gura si a respira era la paroxism, a fost descoperita de curand intr’un sertar  de o echipa de arheologi curajosi, l’am numit pe Viorel Pirligras si Marian Mirescu. Desigur, este vorba de aceeasi indrazneti deschizatori de drumuri care au avut curajul si sansa sa ne adune in Agora ( scotandu’ne din coconii in care dospeam! ), ca sa ne incante cu cele patru numere din revista “Orion”… Astazi, Viorel & Marian continua proiectele lor B.D., de parca nimic nu s’ar fi intamplat, de parca Romania ar fi paradisul benzilor desenate!… Astazi, o alta aventura cu va urma : “BDC” sau Clubul Benzilor Desenate, o REVISTA B.D. lunara!…

            “Zidul” sau strigatul unui oarecare fara glas, intr’o Romanie abrutizata… O poveste de vreo 60 de pagini, un mesaj rudimentar transmis de un individ ce de’abia invata sa vorbeasca…
              “…Pentru prima dată în România, albumul „Zidul”  de Sorin Anghel. Roger Waters ar avea toate motivele să fie gelos pentru această poveste grafică, desenată cu furie şi disperare în anii 1986-88, în resemnarea ideii că va rămâne doar o bandă desenată de sertar… Sorin Anghel este unul din cei mai importanţi autori BD români, în ciuda faptului că nu-l veţi (gasi ) repertoriat în puţinele dicţionare şi istorii BD româneşti. Din cauze „subiective” ale antologatorului, c-aşa merg lucrurile în România! Grăbiţi-vă, aşadar, la pagina 27 şi intraţi în cel mai exuberant spectacol grafic pe care l-aţi văzut vreodată la un autor BD român!” sunt cuvintele generoase ale lui Viorel Pirligras, care preced primul capitol din “Zidul”, pentru prima data in romaneste!!!… 
   

          Versiunea Zidului de la Craiova…

             …si versiunea originala ( textul in franceza a fost interpretat excelent de Oana Anghel… astazi este 16 noiembrie: “La Multi Ani, Oani !… la multi ani pentru aniversarea celor 23 de ani!”… sper ca urarea mea sa ajunga pana la Barcelona, acolo unde s’a dus ca sa se’ntalneasca cu Gaudi…)!…

               …Zidul de la Craiova…

 
              …si versiunea originala…

                    Viorel rezolva exceptional problema grafica pe care o presupune textul in aceasta pagina!

           Zidul de la Craiova…

          …si versiunea originala…

        Versiunea in limba romana a unei planse cheie pentru intelegerea albumului ( un extras din cele 6 planse, 3 + 3, prezentate “fluviu” )…

         Nu am crezut niciun moment ca editorul va sesiza un detaliu (altminteri, foarte important pentru decodarea mesajului …), pierdut prin betia de amanunte care’mi caracterizeaza aproape toate plansele!

            Editorul craiovean prezinta pentru prima data public proiectul “Zidul”,  asa cum a fost gandit: partea de vis, respectiv 6 planse (3+3), trebuia sa fie tiparita pe o coala de format neobisnuit, ce urma sa se plieze in interiorul revistei.Viorel Parligras gaseste solutia iar revista sa va avea doar 42 de planse in loc de 44!!!  Bravo, Viorel! Esti un tip plin de idei novatoare!. Urmatoarea ta provocare? Oare cum vei reusi sa faci publica povestea ta 3D, cea cu pumnul care tasneste din plansa, doar-doar vom fi readusi la realitate, indiferent prin ce mijloace?!…

  

Revista “BDC” din Craiova este un organism viu, adult, capabil sa traiasca pe piciorele sale, daca ar exista un public format…

                        In paginile acestei reviste ai ocazia sa’i intalnesti pe Marian Mirescu

                  … sarbul Bane Kerac

             … Viorel Pirligras cu o banda foarte speciala, pe care am recuperat’o in intregime intr’un articol anterior din jurnalul meu, referitor la almanahul  “Anticipatia”…

             … Timosenco si cazacii lui din Dobrogea…

          … dar si alti invitati din Serbia : Slobodan Ivkov!…

                        Poate ca acest articol se oprea aici, daca nu ma punea dracu’ sa citesc un articolas din gazeta de perete a lui Dod Onita, prietenu’ benzilor desenate din Romania si de aiurea, cavalerul caruia scutierul sau fara prihana, Alex Ciubotariu, i’ar fi implantat fara preaviz in spinare o stramba!
                       In acest articolas, susnumitul, umbrit de ignoranta si de dusmanie, recenzeaza drept reviste de banda desenata ( intr’o Romanie uscata de seceta editorialista prin care trece ) doar “Carusel”. “Quadrat”, “Dino”, “Harap Alb”…  “Ah, BD!”. “Comics” si “B.D.C.” devin in mintea lui geometrica doar niste “fanzine” (o simpla incursiune pe o Wikipedia serioasa l’ar fi lamurit foarte repede, inainte de a da drumul pe gura la tot felul de nerozii :  “Fanzine-contraction de fanatic magazine) est une publication imprimée périodique ou non, institutionnellement indépendante, créée et réalisée par des amateurs passionnés pour d’autres passionnés.“. Nu tre’ sa ai prea mult bun simt ca sa realizeze ca cele 3 reviste incriminate nu sunt publicatii realizate de amatori , ci de profesionisti in adevaratul sens al cuvantului. Marian Mirescu si Viorel Pirligras sunt veterani ai benzii desenate, adevarati profesionisti care recunosc valoarea dintr’o privire. Este o nemernicie ca din pozitia pe care ai dobandit’o pe merit sau prin tot felul de misculatii, sa decizi cine trebuie sa traiasca si cine sa moara. Un adevarat profesionist isi face meseria impecabil, chiar daca anumite situatii ii pot aduce prejudicii personale…

             …dintre “amatorii” care au publicat in “fanzine”: Adrian Barbu

             … Tudor Popa & Marian Mirescu

                    …Mircea Arapu, in direct de la Paris…

                 … Victor Drujiniu si “Predators” + “Hulk”…

            … O alta revista indrazneata romaneasca “HAC- Harap Alb Continua”, de fapt un comics care apare o data la doua luni, desenat integral de un singur autor- Moldovan

              …”Comics”, un alt “fanzin” care nu’i face placere lui Dodon ca exista ! Cu truda, cu chin, la un pret prohibitiv, intr’o tara in care banda desenata aproape ca nu exista (o tara care are nevoie de AUTORI inspirati, de MANAGERI descurcareti si aproape deloc de CRONICARI minabili, cu pretentii de Diktatori!…), “Comics” reuseste la fiecare 2 luni sa adune in jurul sau artisti de al carui profesionalism nu se poate indoi decat un singur personaj!!!…

               …Ileana Surducan…

            …Costin Patru…

               …Octav Ungureanu…

            … Traian Ionescu…

            Intr’o tara uscata de seceta, se mai gasesc cateva mici oaze unde BANDA DESENATA supravietuieste doar cu cateva picaturi de apa. Ca sa ignori acest miracol, trebuie sa fi ori tembel, ori prea plin de venin…

Catelusa cu Parul Cret

                        In Romania de astazi traim fara sa ne dam seama, o criza profunda legata de raportul om- regnul animal, asemenea atator alte momente de criza de aceeasi natura care au marcat profund istoria oamenilor: Invazia Lacustelor, care a insemnat cu fierul rosu Egiptul antic dar si Africa neagra, unde aceasta pacoste pentru agricultori se repeta an de an, cu o ritmicitate infricosatoare pana in zilele noastre… Ciuma Neagra care a redus populatia Europei la jumatate in numai 5 ani, in secolul al XIV-lea, gratie conditiilor precare de igiena dar si hoardelor de sobolani care proliferau in orice asezare umana… Uciderea sistematica si constienta a turmelor de bizoni din preeriile nord americane, avand drept obiectiv exterminarea populatiei indigene (dependenta de carnea de buffalo) si transferarea proprietatii pamanturilor in custodia omului alb… Febra Aviara, care a dus in urma cu cativa ani la exterminarea unui procent insemnat din pasarile crescute in fermele avicole din Romania (ulterior, s’a aflat ca “naivele” autoritati romane au fost inca o data manipulate de bisnitari internationali, avand mari interese economice in Romania!…)…
                        Criza pe care o traversam astazi isi are radacinile intr’o epoca revoluta, adica atunci cand nea Nicu s’a hotarat sa asmuta buldozerele impotriva casutelor de cartier ( fireste, numai un tembel isi poate inchipui ca iubitul Konducatorul avea ceva personal cu majoritatea sandramalelor pe care le’a maturat la Sfanta Vineri sau Mosilor vechi, cartierele- Kibut abandonate contra cost de evreii refugiati in Israel : prin anii ’70, Bucurestiul incepea sa devina o capitala puternic industrializata, ceea ce insemna un mare pas inainte pentru o Romanie pana atunci eminamente agricola… nevoia de locuinte in serie a dus la sacrificarea unor cartiere patriarhale. Personal, consider evenimentul de aceeasi insemnatate cu momentul cand prefectul Parisului, Haussmann, a imaginat capitala de astazi a Frantei, sacrificand nesfarsitele vestigii ale ale unui Paris medieval caduc… ).
                        In momentul in care buldozerele au ras cartiere intregi, cainii care pazeau ograzile au fost abandonati pe strazi fara mila ,de stapani ( …Aici este o problema care se cere analizata: personal, in conditii de bloc, am crescut caini vreme de vreo 15 ani… Imi este greu de crezut ca o familie stramutata isi abandoneaza fidelul companion, atunci cand de nevoie isi paraseste curtea si se muta la bloc. Anii petrecuti impreuna, sudeaza legatura dintre stapan si caine, astfel incat fiara devine parte din familie.Doar o situatie exceptionala, cum ar fi expatrierea, ar putea explica prezenta in masa a cainilor pe strazile Bucurestiului…)… De atunci, au trecut mai bine de 25 de ani… Este incredibil ca mai exista politicieni, pe care noi, intr’o inconstienta totala ii mai si votam, politicieni care dupa atata amar de vreme acuza greaua mostenire a epocii Ceausescu atunci cand vine vorba de haitele de caini care fac legea in cartiere!!!…
                        Romania pare o tara neguvernabila din pacate, unde norocul si hazardul par sa fie singurele criterii ce se substituie “Luminitei de la capatul Tunelului”…
                       
                        Criza majora in care Romania de astazi se complace, legata de haitele de caini ce fac nesigure strazile Bucurestiului dupa lasarea intunericului, este inca o situatie extrema in care romanul este impins, fara ca acesta sa fie capabil sa articuleze cea mai marunta apologie in favoarea sa. de vina fiind incapacitatea sa de a hotara de unul singur pentru sine!

                       Dincolo de crize si fara prea multe patimi, frumoasele fete si cateii aferenti ne fac sa regretam ca nu avem mai multe file albe in agendele personale…

Pin Up : A Dog’ s Life

“L’ati vazut cumva pe Zdreanta, Cel cu ochii de faianta?…”

…” E un caine zdrenturos de flocos, Dar e frumos.”

                              Fiecare dintre noi a cunoscut macar o data in viata un catel. Poate sa fie o amintire trista, legata de cele 5 injectii antirabice pe care tre’ sa le faci la spitalul Colentina, daca ai avut ghinionul sa te capseze un caine vagabond pe strazile capitalei… Dar tot asa de bine poti sa ai si niste amintiri atat de frumoase incat nici Timpul nu reuseste se le bluruiasca, daca in preajma ai crescut un catel dupa chipul si asemanarea ta!…
                              Istoria noastra mentioneaza adesea fidelul patruped, care a fost foarte grijuliu sa’si “marcheze” timpul si teritoriul in care a evoluat. De la monstruosul Cerber, paznicul portilor Infernului, la Cainele din Baskerville, fiara din povestile lui Conan Doyle cu Sherlock Holmes… la Rin Tin Tin, ciobanescul german ce fugarea raufacatorii si pieile rosii prin preriile americane… la Ran Tan Plan, corcitura stupida din aventurile lui Lucky Luke… la Milou, nedespartitul tovaras de aventuri al lui Tintin… la Gai Luron, imperturbabilul catel imaginat de Gotlib… la Pif, le Chien animalutul ce a bucurat nenumarate generatii de copii de pretutindeni… la Lassie, blajinul caine coolie… Cultura si civilizatia oricarui popor, de la Ecuator pana la Polul Nord, a fost “marcata” de prezenta cainelui. Intr’un zbor grabit, in cateva episoade, incerc sa ma bucur impreuna cu tine de imaginile rare pe care le’am gasit pe copertile unor reviste, prin tablouri si calendare cu superbe Pin Ups si catelusi fideli!…

…” Parca’i strans din petice, Ca sa’l tot impiedice,”…
…” Ferfenitele’i atarna si pe ochi, Pe nara carna”…
…” Si se’ncurca si descurca”…
…” Parca’i scos din calti pe furca.”…
…” Are insa o ureche…”
…” De pungas fara pereche.”
…” Da tarcoale la cotet…”
…” Ciufulit si’asa laiet.”…
…” Asteptand un ceas si doua, O gaina sa se oua…”
…” Care canta cotcodace, Proaspat oul cand s’ il face. “…
…” De cand e’ n gospodarie, Multe a’ nvatat si stie…”
…” Si, pe branci, taras, grabis, Se strecoara pe furis.”…
…” Pune laba, ia cu botul…”
…” Si’ nghite oul cu totul.”…
…”Unde’ i oul? a’ ntrebat Gospodina”…
…”L’ a mancat !”…
…”Stai nitel, ca te dezvat, Fara matura si bat”…
…” Te invata mama minte!”…
…Si i’a dat un ou fierbinte.”…
…”Dar decum l’a imbucat, Zdreanta l’a si lepadat Si’a'njurat cu un latrat.”…
…”Cand se uita la gaina, Cu culcusul lui vecina”…
…”Zice Zdreanta’n gandul lui, “S’a facut a Dracului !”      va urma…

Pin Up : How Much is the Doggie in the Window ?…

HOW MUCH IS THE DOGGIE IN THE WINDOW ?…

                                              …THE ONE WITH THE WAGGLEY TALE...

                                          …HOW MUCH IS THE DOGGIE IN THE WINDOW ?

I DO HOPE THE DOGGIE’ S FOR SALE !
I MUST TAKE A TRIP TO CALIFORNIA…

…AND LEAVE MY POOR SWEETHEART ALONE…
…IF SHE HAS A DOG, SHE WON’T BE LONESOME…
…AND THE DOGGIE WILL HAVE A GOOD HOME!…
HOW MUCH IS THE DOGGIE IN THE WINDOW ?…
…THE ONE WITH THE WAGGLEY TALE…
…HOW MUCH IS THE DOGGIE IN THE WINDOW ?…
…I DO HOPE THAT DOGGIE’ S FOR SALE!…
I READ IN THE PAPER THERE ARE A ROBBER…
…WITH FLASHLIGHTS THAT SHINE IN THE DARK…
…MY LOVE NEEDS A DOGGIE TO PROTECT HER…

                                          …AND SCARE THEM AWAY WITH ONE BARK!

I DON’T WANT A BUNNY OR A KITTY…
…I DON’T WANT A PARROT THAT TALKS…
…I DON’T WANT A BOWL OF LITTLE FISHIES…
…SHE CAN’T TAKE A GOLDFISH FOR A WALK!
HOW MUCH IS THAT DOGGIE IN THE WINDOWS ?… THE ONE WITH THE WAGGLEY TALE…
…HOW MUCH IS THE DOGGIE IN THE WINDOW ? (sau cum spunea Freddy Fender prin anii ’70, “Que Talantes va el Perro de la Ventana ?”)
…I DO THAT DOGGIE’ S FOR SALE!!!….              va urma!

Pustiul care a speriat Lumea se Intoarce !

              O imagine simbolica surprinsa de familia Stoican la cea de’a 23a editie a Salonului de Banda Desenata ce a avut loc acum o saptamana la Constanta, acolo unde Pustiul familiei a fost invitat sa participe alaturi de granzii B.D. din Romania: cel mai tanar autor roman de banda desenata, Radu Stoican din clasa a VIIIa alaturi de Puiu Manu, decanul celei de’a noua arte din Romania, trecut bine de 80 de ani!!! Este un moment mai mult decat emotionant, cand vedem cum sub ochii nostri se deseneaza o punte de flori intre doua generatii despartite de 70 de ani!!!… La multi Ani, Maestre!… Mult Noroc si Succese, tinere Artist (Radu vorbeste engleza ca un britanic crescut pe malul civilizat al Tamisei. Drept pentru care, banuiesc ca a priceput ca apelativul cu care il desemnez in unele articole. Pustiul, nu are un sens peiorativ, eu considerand cuvantul echivalentul lui “the Kid”- vezi Billy the Kid, un personaj istoric poreclit astfel din cauza simpatiei de care se bucura…) !…

         Radu Stoican este the Kid care castiga de 2 ani la rand premiul I la Concursul National de Banda Desenata pentru tineri, concurs organizat de Palatul National al Copiilor si Ministerul Educatiei Nationale. Anul acesta el a izbutit sa darame si cele din urma metereze care’l despart pe debutant de consacrare si a reusit sa se faca remarcat de “Comics”, o importanta revista romaneasca de banda desenata care i’a solicitat colaborarea. La scurta timp, a fost invitat la Salonul anual de Banda Desenata!

                Desenul original pentru coperta numarului 18 al revistei “Comics”…

                  Din pacate, formatul minuscul al revistei nu avantajeaza calitatea desenului: o multime de detalii (cum ar fi porcul din frigider) devin ilizibile…

      

         Un interviu istoric!

          Versiunea care a aparut in revista…

                 …si versiunea originala, in format italian!

           Bla,bla,bla si mese rotunde…

           Alte bla,bla,bla cu Dodo Nita, care vizibil nu are scaun, Serban Andreescu, Puiu Manu, Octav Ungureanu, Radu Stoican, Adrian Cioroianu, acest Horia, Closca si Crisan al benzii desenate romanesti, fost ministru de externe si o tanara speranta cu parul rosu si dresuri negre, cu o alura captivanta…

                  Octav Ungureanu de la “Comics”, the Kid & Adrian (aparent, o sueta intre prieteni, ceilalti fiind plecati pe la treburile lor: care pe la bufet, care pe la toaleta…)…

                  The Kid cu Titi Duru’ de la HAC (???…)

                           Andrei Moldovan desenatorul lui HAC impreuna cu cel care’i va prelua seria incepand cu numarul 69, peste 15 ani…

                    O poza de adio cu toata lumea buna de la Salon. O privire atenta va remarca Trofeul Sandu Florea din mainile lui Serban Andreescu, dar si pe Radu Marian, flacaul care’l uimea in urma cu peste 40 de ani pe Arnal iar mai in spate, “ultimul de pe lista, cu voia dvs”. Dodo Nita care inca nu a rezolvat problema cu scaunul…

                    Aceeasi politica inteligenta si agresiva de marketing pe care o are echipa HAC se pare ca si’a insusit’o si the Kid: tricouri de promovare a noii sale serii!…

                Un fan din multimea tacuta, beneficiarul acestei campanii publicitare…