Milton Caniff and the Pirates

       Am vorbit impreuna in mai multe randuri de marii desenatori americani aparuti in presa de peste Ocean in deceniul al treilea al secolului XX, cei care au pus temelii solide pentru Banda Desenata moderna : Alex Raymond, un grafician de o mare eleganta ce ne propunea in “Flash Gordon” o lume plina de fantezie si eroism iar cu “Jungle Jim”descopeream teritorii inca neexplorate, deci salbatice si periculoase!…; Harold Foster, un desenator ce atinge perfectiunea in compozitia fiecarei imagini si la nivelul celui mai neinsemnat detaliu…
        Cred ca a sosit timpul sa aruncam impreuna o privire critica si peste plansele lui Milton Caniff, autorul american de banda desenata care a impins aceasta arta inainte, cu cateva decenii !
        Seria care il face rapid celebru este “Terry and the Pirates”, care aparea in primele 6 zile ale saptamanii sub forma unui strip cotidian iar duminica intr’o plansa color de 10-11 imagini. O poveste simpla, cu un pusti american orfan, plecat pe coasta de est a Chinei in cautarea unei mine de aur. Un pretext pentru a descoperi o lume prea putin cunoscuta in Europa si America, plina de mistere si pericole la tot pasul ! Simplitatea povestii si acuratetea desenului cuceresc publicul foarte repede.
         Foarte curand, Caniff, un adevarat artist, simte ca trebuie sa depaseasca rutina care te copleseste intr’o activitate cotidiana, fara repaos sau timpi de analiza.

     “Terry” asa cum aparea in stripurile de inceput in 1934, o linie clara si curata de PENITA, cu ceva negru in fundal, pentru o economie de decor…

    … si “Terry” din 1939, cand stilul lui Caniff capatase consistenta ! Toate imaginile sunt lucrate in PENSULA !!! Schimbarea sculelor de lucru provoaca marea schimbare…

     Insa marile schimbari din stilul lui Caniff se vor produce in momentul in care acesta il va cunoaste pe Noel Sickles, un grafician care avea o serie de aventuri exotice, publicata in cotidiene, “Scorchy Smith”. Sickles il invata pe Caniff o multime de lucruri importante, de pilda trasul in tus cu ajutorul unei PENSULE foarte fine, care permite artistului nu numai sa lucreze mult mai repede, dar si sa retina din imagine lucrurile esentiale, renuntand la hasuri inutile. Daca privesti stripurile de mai sus, vei observa imaginea 2 in CONTRE JOUR, cu 2 personaje aflate in umbra avionului… Este o inventie a lui Sickles care va fi apoi folosita la greu de toti desenatorii de B.D. …
     Seria lui Noel Sickles nu va fi de prea mare succes, dar vor ramane pentru totdeauna marile sale “gaselnite” profesionale. Caniff le va promova si le va impinge spre perfectiune…

    Noel Sickles, “Scorchy Smith” si minunile pe care o pensula le poate produce cand se afla in mana unui maestru…

     “Terry” de Caniff, cu decoruri de Sickles (30 de ani mai tarziu, Hugo Pratt va folosi aceeasi linie in benzile sale desenate de inceput…. la maturitate, va impinge aceasta maniera de a rezolva decorul spre o linie mult mai epurata si economa…)…

    “Terry” de Caniff… decorurile sunt tot de Sickles… locomotiva si vagoanele parca sunt din “Corto Maltese in Siberia”…

     Franta raspunde aproape imediat la succesul acestei serii venita de peste ocean… O alta revista, care nu depindea de micul “imperiu” media al lui Paul Winkler (Mister “Opera Mundi” himself), revista “L’As” il are pe “Terry” al lui Milton Caniff drept locomotiva, alaturi de alte serii americane si de unele desenate de autori europeni, cum ar fi Pellos…
     In continuare iti prezint cateva planse in varianta franceza, completate de un grafician talentat autohton si recolorate si versiunea originala a acestora…

    Numarul 139 din 26 noiembrie 1939 al revistei “L’As”, un numar “istoric” : masinaria de razboi nazista interzice orice produs artistic importat din USA !… ultima caseta din aceasta plansa va putea fi vazuta 70 de ani mai tarziu, cand IDW Publishind din San Diego, California, va intreprinde o actiune uluitoare de recuperare si reeditare a acestei minunate serii …

     Milton Caniff este un artist american caruia multi desenatori europeni ii datoreaza respect: Hugo Pratt, dar si Joseph Gillain (JIJE), Giraud in perioada de inceput, Uderzo cand desena Michel Tanguy, Kline, desenatorul de la “Vaillant”, care manuia pensula cu atata dexteritate si arta, Gillon, care pendula intre Alex Raymond si Caniff, reusind in final sa fie foarte personal…
     Lista este greu de incheiat: aproape fiecare grafician s’a aplecat o clipa asupra planselor lui Milton Caniff, timp suficient ca magia desenelor sale sa actioneze asupra oricarui privitor…

One thought on “Milton Caniff and the Pirates”

  1. Sic transit gloria mundi! Și să te mai miri, dragă Lee, de frecvența crescândă a depresiilor și a „depresurizatilor” ca mine…
    Sunt tot mai convins că blonda Marilyn și-a pus capăt zilelor realizând că vremea ei a trecut și nu se va mai întoarce niciodată, iar frații Kennedy își vor găsi alte amante, mai tinere ca ea, desigur; legendele cu „mâna” lui Secret Service strecurată în afacerea asta sunt doar… legende… și presa vremurillor acelea trebuia să se vândă!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>